2,032 matches
-
Djugașvili - s-ar traduce prin...fiul evreicei! (djuga = evreică). Hm...Culmea ironiei! Mai Întîlnim, În viața-i meandrată, cu suișuri & coborîșuri ce alternau suspect de des, cu clipe de glorie și momente de spaimă, cu prosperitate și calicie, cu beții prelungi și abstinențe efemere, cu femei de lume care - din carte rezultă că - doar trec pe lîngă autor, cu roluri im portante și figurații umilitoare, cu tentative de evadare din țară și evadări efective, deci, În acest ritm literar avalan șant
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și cadențați, un zgomot pe care îl fac clasele tot timpul. Când s-a lăsat liniștea, au început iarăși vocile profesorilor: cea nazală a doamnei Watkins, cea dulce a domnișoarei Moore, a cărei clasă se întorsese, și cea înaltă și prelungă a domnului Farney. Soarele începuse să apună. Mă întrebam dacă erau pe drum cei de la autoritățile locale. Probabil erau în capitală și, în mod normal, le ia ceva vreme să ajungă până în oraș. Mi s-a părut că a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
binele ăla... Orice rău e de fapt un bine de care nu-ți dai seama când îl ai, dar cu timpul s-ar putea să-l descoperi. Aprinse căpătâiul de țigară și trase însetat. Dădu drumul fumului cu un șuier prelung. Chiștoacele astea mizerabile, de exemplu, poate că mi-ar face un bine, scârbindu-mă până într-atât că o să mă las de fumat. — N-aș crede, mai degrabă îți deschid pofta. Nu mai spun că te incită să mă trimiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cinșpe ani... Roșioara scutură din cap, într-un gest de drăgălășenie ostentativă. — Vai, mămico, te rog să mă scuzi. Mirela, da, o proastă... Ie plină lumea de curve proaste. Ce nu-ți convine, mămico? Madam Belciu legăna a reproș fața prelungă, coșcovită. — Vai, Roșioaro, așa vorbești tu de prietenele tale? Urât, urât, urât. Înseamnă că tot așa spui și de noi la altele când nu suntem de față. Las’ c-am auzit io. Unele ie curve proaste, altele ie curve pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
caută, ce vrea, și că are de lucru, n-are timp de pierdut. Era în halatul de lucru din doc albastru, cu poalele pătate de ulei ars, și cu căciula rusească, din blană de pisică, înfundată peste urechi. Fața lui prelungă și osoasă, de cocoș și drac împielițat, se făcuse de ger și mai stacojie decât era de felul ei. Era vânăt și încruntat, cum ea îl știa când n-ar mai fi avut mult până să-și iasă din fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se vorbea despre el. Cu un aer spășit, ieși de sub masă și se ridică iarăși cu labele pe umerii stăpânei, care-i luase apărarea. Gâfâia, schelălăia, lingându-i tâmpla cu limba mare și roșie picurând de bale într-un sărut prelung, pulsând de-o senzualitate îndatorată. Un soț giugiulindu-și consoarta ocupată cu gătitul, inspirând drăgăstos și pofticios mireasma bucatelor. Atâta că din cale-afară de nerăbdător, nestăpânit, lacom, javră băloasă, însă tonul ei era diferit de al lui Milică. Îl alinta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ies șoptit gemetele plăcerii și șoaptele iubirii. În ritmul excitant al extazului, simțurile tresaltă năvalnic, se adâncesc și mai mult, până la istovire, în frenezia dulce-copleșitoare a dragostei maxim intensă, complete, suflet-trup. Se descleștează extenuați abia atunci când ziua arată prin umbrele prelungi ale mobilelor din cameră că începe să dea semne de oboseală. Așezat în capul oaselor, Marius întinde mâna după tabachera aflată pe măsuța de lângă pat. Își aprinde țigara cu bricheta, apoi privește spre fata care, așa cum stă, într-un dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mânat de un țăran desculț. Ițarii albi, suflecați, descoperă picioarele păroase. De sub pălăria ponosită pletele blonde îi cad în șuvițe dezordonate pe umeri. Osiile roților scârțâie sub greutate, în timp ce boii înaintează greoi prin colbul fierbinte. În depărtare, cântecul subțire și prelung al unui cocoș taie zăpușeala atotstăpânitoare, anunțând amiaza. Ziua buna, nea Aurele! Să trăiești, Dumitre! Ce-ți mai face vaca? Mult mai bine. Să o vezi acum! Ți-e mai mare dragul! Mănâncă și parcă s-o mai împlinit. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui Marius. Poți să fii sigur de asta. Promit. O șuviță de sânge țâșnește pe gură lui Manfred, odată cu ultima răsuflare, apoi mâna se destinde brusc, întinzându-se moale pe caldarâm. În acel moment, sirenele celor de la Apărarea Pasivă anunță prelung și tânguitor încetarea alarmei aeriene. Partea a II-a În cei doi ani și jumătate de când poartă pe veston însemnul trăgătorilor de elită, Wilhelm Treibler își crease propriile lui reguli. Iar cea mai importantă este ca niciodată să nu împuște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
greoi, însoțite de palpitațiile date de certitudinea că undeva, în apropiere, se află un pericol la fel de mortal precum o viperă înfuriată. Mirosul cadavrelor intrate în putrefacție, emană parcă din fiecare cărămidă a ruinelor din jur. În fața lor, turnul zvelt și prelung al clopotniței se ridică asemeni unui uriaș deget către cer. Bâzâitul unui avion care survolează orașul la joasă înălțime face pe toți să ridice capul sus. Înainte să se trântească la pământ, mai au timp să vadă cum enorma pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fiecare bubuitură care zguduie pământul. Uriașa cantitate de zgomot depășește tot ce este omenește suportabil. Sunetul asurzitor a deflagrațiilor străpunge urechile, izbește puternic pieptul, aproape oprește bătăile inimii și respirația. Dintr-o dată, în timpul unei semi acalmii, Darie percepe un strigăt prelung, ascuțit. Un țipăt omenesc plin de spaimă și disperare. Privește agitat în jur și atunci când localizează locul de unde vine, aproape nu-i vine să creadă ceea ce vede. Oh, Doamne! În fața ușii metalice a bisericii, un puști în uniforma băieților de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
brăzdată de urmele negre ale unor roți late, șerpuiește subțire prin defileu, jalonată ici-acolo de trunchiurile rupte ale copacilor acolo unde militarii germani încercaseră să facă mai mult spațiu pentru autovehiculele lor. La capătul trecătorii, un colț de stâncă prelung, acoperit cu vegetație pitică, formează o arcadă naturală din piatră, ca o poartă uriașă ce sugruma ieșirea. Exact acolo își amplasase Karel Hrozny, comandantul grupului de partizani, aruncătorul de grenade. Un loc numai bun ca în cazul unei ambuscade să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu pojghița de gheață îi oferă în plus și chinul unor alunecări ocazionale. Schițează un zâmbet fugar atunci când surprinde privirea locotenentului. Cu un gest scurt, își înlătură cu dosul palmei chiciura depusă pe față, apoi pornește mai departe. Un urlet prelung care semnalează în imediata lor apropiere prezența unui lup îl smulge din gândurile sale pe Marius. Probabil alungat din haită, poate și bătrân, dar sigur înfometat și în consecință deosebit de periculos pentru ei. Un lup singuratic nu atacă o pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
palpitând, căutând orbitele ochilor. De undeva răzbește o împușcătură și ciorile își iau zborul protestând gălăgios. Fug către cuiburile lor de pe stâncile din jur, croncănind sumbru. Curând vor reveni, încăpățânate, dornice să se înfrupte din rămășițele celor căzuți. Un geamăt prelung atrage atenția lui Marius. E Carol. Încovoiat, palid ca un strigoi, merge împleticit pe coridor cu mâinile încrucișate peste burtă. Lasă în urma lui o dâră groasă de sânge. Cu gândul să-l ajute, aleargă spre Suflețel care se prăbușește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
câțiva metri înapoi. Printre împușcăturile care nu mai contenesc, se aude o voce strigând înspăimântată: Zurük! Zurük!160 Valul atacatorilor este împrăștiat, nu mai există legături între grupe, plutoane, fiecare se gândește doar la viața lui. Un țipăt ascuțit și prelung, al unei ființe umane aflate în agonie, se împrăștie trist peste locul încleștării plin cu chemările jalnice ale muribunzilor. Apoi, se lasă liniștea. Numai vântul glacial alunecă ca o umbră nevăzută peste câmpul bătăliei. În tăcerea nefiresc de adâncă, Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trădează chinuri îngrozitoare. Habar n-am. Era ascuns într-o nișă din perete. Noroc cu nenorocitul ăsta de bombardament că numai așa l-am putut găsi. Dinspre crestele munților începe să sufle un vânt tăios care trece ca un geamăt prelung prin pădurea uriașă. Se prăvale peste ei, zgribulindu-i. Nu peste mult timp începe să ningă. Domol, cu fulgi mari, albi ca zahărul, ce îi aduc aminte lui Marius de felicitările Crăciunului. Un vers dintr-un colind al copilăriei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
privi în tăcere pe femeia aceasta, apărută nu de multă vreme în viața lui, și care acum începea să-i pară trimisă de pronia cerească. Când ceasul cu pendulă antediluvian spânzurat lângă ușa de la intrare îi aminti printr-o bătaie prelungă și sonoră că timpul își urma imperturbabil curgerea grăbită și de neoprit, se ridică pentru a doua oară din scaunul său de infirm în devenire, ca să ia de pe raftul bibliotecii o sticlă și două pahare de plastic: Îți ofer un
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Bart își ținea neglijent câteva pulovere. Cu toate că de felul ei era o fire dinamică și plină de inițiativă, o cuprinsese în mod aparent inexplicabil sfiala și chiar un fel de teamă. Și în timp ce își bea cafeaua, cu înghițituri mici și prelungi, ca să o savureze bine, uitându-se la Bart care parcă uitase că ea era acolo, lânga el, își simți inima accelerându-și ritmul și mintea năpădită de gânduri pe care nu ar fi putut să le rostească dintr-o dată cu voce
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
-mă în bucăți... Te rog... Bart îi dădu ascultare. Și atunci trupurile li se înlănțuiră cu atâta putere, de parcă ar fi vrut să treacă unul prin celălalt. Din colțul de lângă ușă, ceasul lui Bart tulbură liniștea nopții cu o bătaie prelungă de pendulă, urmată de o tăcere adâncă. Așa, încuviință Arm cu un suspin de mulțumire, și acum vreau să mă săruți... Da, să mă săruți... Și să mă dorești... Noaptea îi învăluia pe amândoi ca într-o voal de mătase
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
să mă săruți... Și să mă dorești... Noaptea îi învăluia pe amândoi ca într-o voal de mătase. Bart o cuprinse pe Arm într-o îmbrățișare plină de tandrețe și ardoare, iar dintre buze îi scăpă fără voie un geamăt prelung care venea de undeva din străfundurile cele mai ascunse ale ființei lui virile, murmurând ca în transă și într-un ușor crescendo o, Doamne..., o, Doamne..., o, Doamne! ... Da, Bart, rosti Arm, cu ochii strălucind și cu un glas care
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de un somotel sau un clean. Mai târziu am făcut un calcul și am ajuns la concluzia că nu avea decât șaizeci și trei de ani. Era acest om înalt cam ca mine, peste un metru și optzeci, cu fața prelungă și ochi albaștri. Acum era îmbrăcat cam cum se îmbracă toți pescarii, cu cizme, pantaloni din stofă gri, cămașă de in, dar m-a frapat la el vorba-i blajină, sfătoasă și retrasă oarecum, în interiorul său. Mi-am zis de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ți-a scris, ai citit, ce mai vrei? - Vreau... ... și am ascuns-o sub mine când au început să curgă grăunțele acelea care fac rău, oriunde s-ar nimeri. Ne-am făcut grămadă sub bar, ploua cu tiruri scurte și prelungi, oamenii aceia se pricepeau la șters secături alde mine de pe fața pământului. M-am tăvălit în brațe cu picioarele acelea lungi până-n amigdalite într-un loc unde aveam și eu unghiul meu de geometrie. De acolo l-am achitat sec
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
apropie de ea și-o ajută să se scoale. Mâncau toți, tăcuți și osteniți. Nimeni nu vorbea de casă. Doar oarba sta albă, stafidită și aeriană lângă dărâmături, fără a atinge blidul. Când nepoții terminară de horpăit, încet, cu glas prelung, bătrâna începu a boci. TOPORUL - Ia, cumătră, și neta, că cumătrului îi mai torn o țâră din is’lant. - Tare, hâh ! fac cei doi țărani, zborșindu-se și scuturând din cap. Petrache Curcă, gazda, și Dumitru Răcoare, cu nevasta, cinstesc
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Curgeau unele în altele și în neființa lor, înainte ca eu să apuc să le înțeleg rostul. Ce se întâmpla nu conta oricum prea mult, pentru că nu se întâmpla nimic. Doar fluxul acesta conta. Îl percepeam ca pe un sunet prelung de iiii, uneori înnebunitor și exuberant ca glasul unei maimuțe care a găsit un mango, alteori sfâșietor de trist, ca șuierul trenului în noapte. Fluxul acesta mă ținea în viață, ca pe toți oamenii, și el era cel care îmi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
încurajez să intre în prea multe detalii despre viața sa personală, ca să am timp să mă gândesc pe îndelete la planul pentru a doua zi. — Poate că nu ți se pare interesant ceea ce spun, a spus el frecându-și mâinile prelungi și subțiri, ca niște tentacule albe. Însă este extrem de important pentru tine, dacă vrei să-l găsești pe angalok. Privi în jos și într-o parte, cu pudoare, știind că lovise în plin și că în clipa aceea abia mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]