1,965 matches
-
dintre toți este Tom scriitorul. El o minte că vrea s-o salveze, că o iubește, aruncă asupra ei nu numai palavre „literare”, ci și vinovăția lui pentru un furt, pretinde că astfel îi face un serviciu, fiind până la urmă preocupat doar cum s-o aibă și el. Când, chemați de lașul Tom, gangsterii se întorc, în frunte cu tatăl lui Grace, un nemilos cap mafiot, ea are o clipă tentația asumării păcatelor tuturor și a iertării. Dar în lumina lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
care mergeau mână-n mână, și contribuia să-i creeze noi probleme. — Patientia lenietur Princeps, Îl consolă Dómine Pérez. Răbdarea Îl domolește pe suveran. — Păi pe mine mă face să turbez, reverende părinte. Iezuitul se uita Împrejur cu un aer preocupat. Ori de câte ori vreun comesean de-al lui avea probleme, Dómine Pérez trebuia să se pună chezaș pentru el Înaintea autorității, ca om al Bisericii ce era. Ba Îi mai și absolvea de păcate din când În când pe amicii lui, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
picioare, Într-o mică săliță Împodobită cu covoare flamande și avea la Îndemână, pe o masă acoperită cu catifea verde, un pahar cu rachiu din care nu băuse. Guadalmedina, Într-un superb halat de noapte și cu papuci de atlaz, preocupat și Încruntat, se plimba de colo-colo prin fața șemineului aprins, cugetând la cele povestite chiar atunci de Alatriste: istoria adevărată, pas cu pas, a celor petrecute, cu doar câteva omisiuni, de la episodul cu mascații până la deznodământul ambuscadei de pe drumeag. Contele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
i-l puseseră În mâini În noaptea aceea. Un slujitor se opri respectuos În prag. Contele se Îndreptă spre el, și Diego Alatriste Îi auzi schimbând câteva cuvinte cu voce joasă. Când servitorul se retrase, Guadalmedina se Întoarse către căpitan, preocupat. — Mă gândisem să-l anunț pe ambasadorul englez, dar acești cavaleri spun că nu se cuvine ca Întâlnirea să aibă loc aici, la mine... Așa că, Întrucât și-au revenit și se simt mai bine, Îi voi escorta eu Însumi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai deschiși la culoare ca niciodată În lumina lunii, mă observau cu o fixitate ciudată, de parcă atunci mă vedeau prima oară. Muribundul gemu din nou, cerând spovedire și Împărtășanie. Căpitanul se Întoarse spre el un moment și l-am văzut preocupat. — Dă o fugă până la San Andrés, zise În sfârsșit, și caută un preot pentru nenorocitul ăsta. L-am privit nehotărât, părându-mi-se că deslușesc pe chipul lui un rictus sever și amar. — Îl cheamă Ordóñez, adăugă. Îl știu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pic de voință: ca prizonierul unui filtru hipnotic. Și numai o clipă, precum un fulger de luciditate În bezna Înstrăinării mele, pe când coboram de la San Felipe spre Strada Mare, am simțit că mă urmăreau, de la mii de leghe distanță, ochii preocupați ai căpitanului Alatriste. Teatrul „El Corral del Príncipe“ Am căzut În capcană. Sau, ca să fiu mai precis, cinci minute de conversație le-au fost de ajuns ca să Întindă cursa. Chiar și acum, după atâta timp, vreau să cred că Angélica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un soldat care În mod normal dă colțul strigând Trăiască Spania și alte chestii de-astea, poposind printre Îngerașii din cer sau unde o fi Încartiruit. Numai că n-avea de ales. I-o spusese Încet un Martín Saldaña foarte preocupat, când venise să-l trezească la vechea temniță municipală ca să-l conducă devreme la Palat: — Pe legea mea că de data asta ți s-a Înfundat, Diego. — Am trecut eu prin chestii și mai rele. Nu. Mai rele ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
acum la o biserică italiană și le-am spus de ce e vorba și mi-au dat tămâie. Mâine ți-o trimit printr-un om de încredere. Aș avea multe să-ți spun despre mine, cum am scăpat, dar acum sunt preocupată teribil de soarta ta. Eu am ținut mult la tine. Mi-ai rămas un bun și iubit prieten. Te-am apreciat totdeauna pentru meritele pe care le ai și mai presus de toate pentru inima ta. Inimă cum are românul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
intenție. Și va vedea pe doña Edelmira, ce carne bună! Ce surâsuri și umpluturi! Și ce perucă! * Se află deja în casa lui don Fulgencio. Ce stranie seninătate a filosofului! Salut, Apolodoro, ce te aduce? Pe unde ai umblat? Pari preocupat! Cum îți merge? Ce să îmi meargă, don Fulgencio! Îmi pare că dumneata și tatăl meu m-ați nenorocit, foarte nenorocit; vreau să mor! și izbucnește în plâns, ca un copil. Dar, fiul meu, dar Apolodoro... calmează-te, omule, calmează
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ignoranța" actriței americane Angelina Jolie. În această scrisoare, adresată Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (United Nations High Commissioner for Refugees, UNHCR), pe care actrița americană îl reprezintă în calitate de ambasadoare a bunăvoinței, membrele asociației bosniace s-au declarat "profund preocupate". Actrița americană, care debutează ca regizoare cu acest film, a turnat majoritatea scenelor în Ungaria. După câteva probleme cu obținerea autorizației de filmare în Bosnia, la presiunile asociațiilor victimelor războiului asupra autorităților locale, doar câteva secvențe panoramice au fost turnate
Angelina Jolie, acuzată de plagiat de un jurnalist croat. Vezi de ce () [Corola-journal/Journalistic/68006_a_69331]
-
fin, fără un rând în plus, proze "necorupte" de context, fără obscurități și sofisticării inutile, fără șopârle și înțelesuri secundare strecurate printre rânduri, proze curate care pot fi citite fără note de subsol și fără asistență din partea istoriei literare. Literatură preocupată doar de ea însăși, care ți se oferă imaculată chiar și după atâta timp.
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
hispanist și teoretician al traducerii eleno-român la promovarea literaturii grecești în România și a celei românești în Grecia. Discuția purtată de jurnalistă cu Victor Ivanovici reface traseul bogatei cariere a acestuia de traducător din greacă în română, de cercetător comparatist (preocupat statornic de descoperirea afinităților între cele două literaturi ) și, în paralel, de traducător din literatura română (cea mai recentă contribuție a sa este un roman de Norman Manea). Articolul dedicat literaturii române, intitulat România: sete de comunicare și subintitulat Romancierii
Literatura română în Grecia by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9782_a_11107]
-
în sensul lui Thomas Kundt și, în sfîrșit, a intrat în joc și punctul de vedere socio-cultural, prin școala britanică de studii culturale. - Care au fost rațiunile care au dus la această schimbare de paradigmă? - Faptul că sociologia funcțională clasică, preocupată exclusiv de a delimita ce e funcțional de ce e disfuncțional (cu nuanțele de rigoare în evaluare, bineînțeles) nu mai permitea o abordare adecvată a problemei. Devenise limpede că, dacă există un grup minim de persoane pe care le puteai considera
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
rezerve mentale a lui Dan Bogdan, Ioanide se așeză într-un fotoliu și, ca într-o întrevedere obișnuită, așteptă de la musafir, cu o anume interogație din ochi, motivarea vizitei matinale. Bogdan întîrzia s-o dea și, cu tot aerul lui preocupat, de altfel permanent, se părea că prezența lui este numai convențională (arhitectul era totuși convins că nu). După oarecare muțenie reciprocă, vizitatorul informă pe Ioanide că starea lui Ermil Conțescu era mult mai bună. Nu numai că nu murise, dar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
consultând puțin ceasul, profită de ocazie spre a face salutări dulci și bezele la fiecare, după natura raporturilor, și ieși repede pe ușă spre a se urca în trăsura ce-l aștepta încă afară. Numai Gonzalv ascultă totul posac, atent, preocupat parcă să prindă știri mai serioase. Un singur element nou reținuse Gonzalv: strânsa relațiune dintre arhitect și Conțescu, de care nu avusese nici o idee, pentru că socotise pe Ioanide cu totul în afara intereselor sale, și când îl căutase acasă făcuse asta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unei icoane bătute în argint și rezemate deasupra unei mari case de bani. Rămași singuri, cu excepția lui Demirgian, care intra și ieșea din odăile lăuntrice, însoțind oamenii cu sacii, Saferian și Rapig începură a vorbi armenește și amândoi arătau foarte preocupați, iar cel dintâi chiar trist. Încetul cu încetul, semănară frazele armenești cu cuvinte românești, iar în cele din urmă, după examinarea sumară a fondului, convorbirea continuă în limba română, pe care doctorul Rapig, crescut în România, o vorbea curent, însă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu ton indiferent: - Dă-mi mie medalia asta, spune-mi cât ai dat pe ea. Este o copie după un original din colecția lui Mavros și mă interesează pentru stilul templului. Saferian făcu un gest de cesiune totală, și Ioanide, preocupat, strecură medalia în buzunar și plecă, motivând a fi târziu. Părea foarte ciudat ca o medalie de aur să întristeze un om, de aceea Manigomian clătină din cap intrigat spre ușa pe care ieșise arhitectul. Pe stradă, în drum spre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ci o jignire personală, o insultă premeditată din partea lui Ioanide, lucru ce ar fi putut într-adevăr să fie interpretat astfel, pe bună dreptate, dacă arhitectul, cu totul abstras, s-ar fi gândit o clipă la așa ceva. De fapt, pentru preocupatul Ioanide, Pomponescu era inexistent, gândul mergea la el mai puțin decât la oricare altul. Situația politică a lui Pomponescu era din cele mai oscilante. Se dădea ca sigură intrarea lui în minister într-un timp dat, în vreme ce zvonuri circulau că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mânca fără a privi ce mănâncă, laconic și chiar ursuz și mut, până ce ieșea din extazul lui și redevenea sociabil. Indolenta așteptă puțin în sufragerie, mai strigă o dată: "Nu vii la masă?", apoi începu să mănânce singură. Arhitectul, cu totul preocupat, nu dădu nici o atenție faptului și nu remarcă deocamdată schimbările de mecanism din existența sa casnică. Dar pe la orele cinci, ridicând instinctiv mâna spre a căuta un pahar cu apă, se trezi puțin din absența lui și constată că în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după o scurtă codeală, Tudorel prezentă pe străin drept logodnicul Pichii. - Domnul Gavrilcea? se informă Erminia, care auzise de el. - Da! consimți acela nu prea cu voie bună. Erminia, suflet ingenuu, se simți intimidată de Gavrilcea, care i se părea, preocupat cum era, un bărbat de o excepțională forță sufletească, motiv pentru ea de a pierde orice control al voinței. De aceea, când Gavrilcea își permise a se retrage cu Pica și Tudorel în odaia de la mansardă, nu fu în stare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
text de melodramă de cartier. Actorii jucau cu patos, savurați de copiii din sală. Veni și momentul în care soțul arată din fundul sălii pe Jack îmbrățișat cu nevastă-sa. Apoi urmă actul final. Cagularzii erau strânși în vestibul și preocupați a termina piesa, fiindcă afară începuse să ningă. Se interesau între ei dacă are vreunul vehicule la dispoziție. Plutonul bandiților negri, cu Jack la mijloc, străbătu sala, se urcă pe scenă, și procesul începu, figuranții fiind așezați după tipic, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acesta însă îl aruncă fără a-l citi, dar nu dintr-un sentiment de dispreț, ci fiindcă, distrat, nu observă despre ce tratează, crezând că e o broșură adventistă. Nici în alte părți broșura n-avu mult succes. Publicul obișnuit, preocupat numai de evenimentele externe, nu pricepu la ce face aluzie culegerea de articole. Arhitecții în general, chiar și cei adverși lui Ioanide, găsiră că nu e o metodă elegantă aceea de a se discuta în afara corpului profesional probleme de specialitate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
brusc spre Ioanide. . - Sunt al dumitale numaidecît! După aceea concedie peceilalți cu o bonomie fără replică: Așadar, ne revedem mîine! . După ieșirea lui Gonzalv și a celorlalți, fața lui Gaittany se metamorfoză brusc, scoțând la iveală o stare de spirit preocupată și un total dispreț pentru Gonzalv. . - Un tîmpit! califică Gaittany pe Gonzalv față de Ioanide,mă agasează de un ceas. . - Îți închipui pentru ce viu! . - Pentru Tudorel, probabil. Te-nțeleg! Sunt cu totul alături de dumneata! Ce nenorocire! Regret din suflet. Și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de neînsemnată, aștepta cu nerăbdare îndeplinirea ei și pretindea ca mandatarul să dea un raport imediat. Este tocmai ceea ce nu făcea Elvira. Așadar, cei doi soți se așezară la masă, madam Ioanide calmă, respirând încă aerul rece al străzii, Ioanide preocupat numai de tușul lui, din a cărui lipsă nu putuse lucra în cursul dimineții. Madam Ioanide începu să mănânce, Ioanide la fel, cu stări de spirit deosebite, cel din urmă curios să vadă când i se va raporta despre tuș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Unii pot. — Care dintre ei? zise el ridicîndu-și privirea. Ea continuă să croșeteze. — Care dintre ei? repetă el ridicîndu-se în picioare. — Poate ți-aș spune, dacă nu te-ai isteriza. Alexander se ridică în fund și întrebă pe un ton preocupat: — O să se isterizeze tata? Lanark scutură mut capul, apoi șopti: — Trebuie să plec de-aici. Da, cred c-ar trebui, zise Rima. Caută-ți o slujbă. Ai nevoie de așa ceva. Se duse spre intrare și se întoarse, sperînd să întîlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]