1,810 matches
-
în Viorica o nostalgie cu totul specială cu privire la spectacolele de la Scala. Între 1971 și 1980, mezzosoprana româncă a apărut pe sacrosancta scenă milaneză în cele mai ambițioase titluri. Dâra de legendă a Scalei, teatrul atâtor creații mondiale, templul celor două preotese ale liricii care au schimbat fața operei la jumătatea secolului trecut ăCallas și Tebaldi), Acropola celor mai mari dirijori și regizori, a prins-o pe Viorica în cea mai bună formă a ei. și viceversa. Am cunoscut-o pe Viorica
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Cortez se dezlănțuia în fi nalul actului ei venețian și domina uriașul ansamblu. Absolutely thrilling! În Dalila am văzut-o doar în concert, dar nu avea ne voie de costume sau decoruri pentru a distila în ea toată esența filistinei preotese a lui Dagon - seducție, sentiment al datoriei și devoțiune păgână, toate erau exprimate perfect prin voce și limbaj corporal. Forța ariei "Amour, viens aider ma faiblesse" - cu note de piept de rezonanța unei orgi - m-a înfiorat aproape sexual, în timp ce
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
la gură), se înălțau două fantome, două făpturi famelice, uscate și posace ca două păstăi căzute și uitate lângă o ladă de gunoi, încât nu puteai să-ți dai seama de-ți pot rezerva ceva bun: părinții lor, preotul și preoteasa. Celălalt camarad, propriul meu prozelit, fecior de țăran, îmbrăcat și el pe jumătate țărănește (mie mi se părea că hainele lor erau confecționate din pături), ca toți de aceeași proveniență, inclusiv băiatul popii, fusese premiantul clasei înainte de venirea mea la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
din moment ce argatul a fost trimis imediat să pună la punct sălile de clasă ale școlii ... părintele mi-a garantat că toate cadrele didactice au asigurate masa și dormitul în încăpătoarele sale camere ce vor fi aranjate de cameristă ... iar coana preoteasă a aranjat un foc în curte pe care a pus un ceaun cât o roată de camion în care să fie pregătită mămăliga pentru studenți. O forfoteală de nedescris deci, în vederea acestui "eveniment". Mie și drăgălașei învățătoare ne-a revenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
august 1938, la Chișinău. Urmează cursurile Școlii de coregrafie din București, pe care le termină în anul 1957, când este numită prim-balerină a Operei Române din Iași. Toți maeștrii de balet - Nicolae Iacobescu, Anton Romanovschi, Bella Balogh și Marilena Preoteasa Tutova - care au montat spectacole în primele stagiuni aveau în Natalia Vronschi unul din pilonii de bază ai concepției lor regizoral coregrafice: Lirismul ce se degaja din mișcările și trăirile sale în rolurile încredințate erau proprii temperamentului său mereu visător
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Nu sare peste ucenicie, știe bine ce dorește să facă și cum să facă. Are o poziție care îl favorizează. Există, aflăm, și servicii în domeniul plăcerii. Unul din securiști avea un templu unde slujeau pline de fantezie și devotament, preotesele plăcerii cum însuși Florescu le numește. Există chiar și o piață neagră a informației. Florescu are și aici prieteni(securiști) care-i livrează valoroase reviste care-i deschid ferestrele spre lume. La rândul lui invită și alții să privească spre
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
interminabile cu tramvaiul pentru a da lecții de pian, pentru o sumă modestă), istovit la cei patruzeci și nouă de ani într-o existență umilă, își declanșează prin replica : "Pe arșița asta, ia-o, Gavrilescule, înapoi cu tramvaiul până în strada Preoteselor"296 începutul aventurii (înțeles de Eliade în sensul său primar, de "risc existențial"297) care-i va elibera îngerul din obezile fricii. Regăsirea "centrului" și recuperarea identității presupun pierderea servietei cu partituri, semnul servituții sale de biet profesor de pian
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Eliade în Istoria credințelor 313), cu mașina din romanul Noaptea de Sânziene, cu trenul din Podul 314, și care-l poartă dintr-un labirint (bordeiul) într-altul (București). Toponimele aparțin atât Realului, cât și Realului modificat. Un prim toponim, Strada Preoteselor unde locuiesc Otilia Pandele, eleva lui Gavrilescu și mătușa ei, doamna Voitinovici, este locul de unde vine abulicul profesor înainte de a ajunge la țigănci; relația dintre Otilia și doamna Voitinovici traduce structura clasică inițiat-inițiator (tocmai pentru că nu este o relație gen
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
354 se referă la cea pe care locotenentul trebuie să o identifice printre cele unsprezece sau douăsprezece femei. Echivalențe semantice cu femeile implicate în ceremonial, "femei tinere, domnișoare, doamne - soții, vreau să spun - văduve, divorțate..."355 stabilește și toponimul Strada Preoteselor, unde se află casa locotenentului. Analizat din perspectiva filozofiei tantrice, numele locotenentului de roșiori care trece călare spre casă, în amurg, frumos ca un luceafăr, este o metaforă simbolică; personajul apare ca un "un substitut sinonimic al cavalerului unei regalități
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ministru de Externe. A acceptat, fiindcă, nu-i așa?, il faut că trebuie. Înțelegem disciplina de partid, dar a cui victimă este dl Năstase în viața particulară? Cine să-i fi băgat pe gât nomenclatura comunistă - timpuriu, prin poțiunea Grigore Preoteasa, mai spre maturitate, prin hapul Angelo Miculescu? De ce atâta insensibilitate față de idealurile acestui om sensibil ca un Stradivarius, care, cu cât își dorește să fie ca majoritatea românilor, adică sărac lipit pământului, cu atât mai mult este forțat să devină
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
eline cu sfârșit fericit. Scenariul autorului grec fixează datele cunoscute ale legendei. Salvată prin intervenția miraculoasă a Artemidei de la sacrificiul acceptat de Agamemnon pentru ca oștile grecești să poată porni spre Troia, Ifigenia a fost adusă în Taurida unde servește ca preoteasă a cultului sângeros al zeiței căreia localnicii îi jertfesc pe toți străinii intrați pe teritoriul lor. Chinuit de Furii după uciderea mamei, Oreste își caută scăparea, la sfatul lui Apolo, în încercarea de a fura statuia lui Artemis din Taurida
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sfatul lui Apolo, în încercarea de a fura statuia lui Artemis din Taurida și a o aduce în Grecia. Prins, el urmează să fie sacrificat, alături de prietenul și însoțitorul său Pilade, și este pregătit în vederea ceremoniei chiar de sora lui, preoteasa. O dată ce frații se recunosc între ei, Ifigenia ajută la furtul statuii și tinerii fug pe mare. Barbarii ar putea să-i ajungă din urmă, dar Atena îi împiedică arătându-le că plecarea Ifigeniei și a lui Oreste face parte din
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
acesta e prețul neprihănirii ei (scena 12). Analogia dintre afecțiunea fraternă care îi leagă pe zeii Artemis și Apolo și cea resimțită de muritorii Ifigenia și Oreste este invocată de tragediograful antic ca și de scriitorul modern. La Euripide, tânăra preoteasă imploră ajutorul protectoarei ei cerești cu argumentul Oare tu nu-ți iubești fratele, zeiță ? Am dreptul să-l iubesc și eu pe al meu. La Everac, Doris și Ifigenia discută despre singura slăbiciune sentimentală a zeiței fecioare : Arthemis are pe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care să țină ? // Are un frate : pe Apollo. Și o iubește pe sora lui ? // Mult (scena 2). În unele cazuri, există chiar o identitate de replici între lucrarea modernă și originalul elin. Prima secvență a interogatoriului la care îl supune preoteasa pe fratele ei înaintea sacrificiului coincide în cele două opere. În tragedia lui Euripide, Ifigenia începe prin a-l întreba pe Oreste cetățeanul cărei cetăți helene este, iar el îi respinge curiozitatea : Ce vei dobândi, aflând și asta ? Într-o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Pilade e pe punctul de a furniza detalii cu privire la originea lui ( Dacă ai cunoaște însorita noastră patrie și casa noastră cea de la...), dar remarca este acoperită de sunetul trâmbițelor care anunță sacrificiul. Imprecația finală a lui Oreste ca pe capul preotesei să cadă blestemul casei lui Pelops face trimitere la o damnare binecunoscută de ea, dar tânăra nu deslușește cuvintele și se întreabă doar ce a spus victima ei. Toți cei implicați refuză, parcă, orice ocazie de a se recunoaște între
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Recunoaște-vom altuia o înălțime și o curăție care i se cuvin ei întâi ? [...] De ce s-o ponegrim ? (scena 4). Incapabil să discearnă starea de spirit a Ifigeniei, Toas se întreabă apoi dacă nu cumva lucrurile stau exact dimpotrivă și preoteasa tânjește după mai mult, de vreme ce sunt săptămâni de când la altarul ei au fost înjunghiați numai țapi, tauri și niciun om, iar o ființă inimoasă suferă să vadă lâncezeala în jurul ei (scena 7). Ulterior, regele emite ipoteza că poate i-e
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că poate i-e dor de țara ei, cu toate că tânăra n-a suspinat niciodată după vreun loc anume. Când Oreste și Pilade sunt capturați pe țărm, Toas decide să-i trimită la moarte justificându-și severitatea prin teama de reacția preotesei : Altfel, ce va crede despre noi fecioara ? Ne va disprețui (scena 10). În ce o privește, Ifigenia declară în fața lui Doris că acceptă să îndeplinească sacrificiile umane nu pentru a urma porunca oracolului, ci pe a regelui care îi dă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
îl abandonează unul după altul și, în cele din urmă, eroul este silit să recunoască falimentul propriului crez filosofic. Preludiul la Socrate debutează cu faimoasa aserțiune înregistrată de Diogenes Laertios în Despre viețile și doctrinele filosofilor, XVIII, 37 cum că preoteasa de la Delfi l-ar fi declarat pe Socrate cel mai înțelept dintre toți muritorii. Dramaturgul român pune însă sub semnul întrebării această apreciere : Dar Herefon a murit de mult, oracolul a tăcut și el ; cine știe care o fi adevărul ? (p. 32
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
p. 42). De vreme ce nimeni nu-și mai cunoaște viitorul, oamenii se mișcă la întâmplare ca niște bețivi (II, p. 43). Mânați de acuta lor nevoie de certitudini, grecii amenință să se coalizeze împotriva orașului Delphi și să aducă o altă preoteasă (II, p. 43). Disprețuitoare la adresa celor care n-au curaj să încheie nicio afacere, oricât de sigură ar fi, dacă nu află dinainte de la ea ce profit scot, Pythia recunoaște că s-a schimbat de la venirea lui Oedip (II, p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
arta vie a trăsăturilor anatomice. Natura umană e mereu vitală, ca vălul din firele de aur ale închipuirii țesut de poeți. Urcă vestalele spre Universitate, trecând și visând precum zeițele printre reperele estetice ale Olimpului. Sau poate sunt muze, nimfe, preotese ori naiade, amazoane, bacante, zâne? Cine mai știe. În întreaga urbe întâlnim templele artei la braț cu trecutul și prezentul, dar și cu farmecul tinereții. CETATEA TRĂITOARE DIN ȘI PRIN CULTURĂ Putem vorbi oare de Iașul cultural fără a ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
căci glasul păunului o prevestea cu exactitate. Când scoteau jocheii mânjii popii la plimbare prin sat, noi copii ne adăposteam sub gard, în șanț sau intram în ogradă. Ne era tare frică de copitele lor aruncate în goană. În gospodărie, preoteasa muncea enorm. Mâinile ei erau mereu crăpate, de la mulsul oilor și vacilor, de la pregătirea hranei animalelor. Uneori o mai ajuta sora ei, Ghența, o fată la fel de frumoasă și de harnică (până ce s-a căsătorit). Mai avea argați la păscut vacile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de el. Apoi, la școală ne făcea reproșuri. După mai mulți ani s-a mutat la parohia din Bădeuți, pentru a fi mai aproape de Rădăuți, unde și-a ridicat o casă nouă, pe strada Simion Bărnuțiu nr.5. Doamna Saveta, preoteasa s-a îmbolnăvit de o boală incurabilă (cancer uterin), a fost operată la Cluj și-a rămas senilă. De aici, au urmat necazurile pentru preotul Repta. Am căutat să-l înțeleg, am vizitat-o pe doamnă, dar nu m-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Simțindu-se singur și neajutorat, după decesul soției, a primit aprobarea Mitropoliei pentru a se recăsători cu doamna Mintici. Căsătoria lor a durat doar 2-3 ani, căci dânsul s-a stins la venerabila vârstă de 85 de ani. Actuala doamnă preoteasă a beneficiat de toată moștenirea ce i-a lăsat-o preotul Repta Arcadie. Acum își doarme somnul de veci în cimitirul vechi din Rădăuți. Puțini sunt acei care-și mai amintesc de fostul lor preot, pentru a-i pune măcar
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
său s-a chemat Gherasim, iar mama sa Zamfira, fiica preotului Grigorovici din Mitocul Dragomirnei. A făcut studiile la Școala normală din Suceava, iar gimnaziul și teologia la Cernăuți. După terminarea anului al treilea s-a căsătorit cu Elena, fiica preotesei văduve Cehovschi din Ceahor. În anul 1843 a terminat studiile și la 29 iunie 1843 a fost sfințit în preot și repartizat spre păstoria comunei Ceahor în care a stat 20 de ani. De la 1862 a fost chemat să lucreze
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în urma unor lungi și nedrepte persecuții religioase. În secolul al XVIII-lea, protopopul lor, Avacuum, un strămoș spiritual al bătrînului cu oile, fusese condamnat, ca și noi, pentru delicte de conștiință și exilat în Siberia. Înaintau prin viscol, el și preoteasa lui, se înfundau în nămeți, femeia se poticnea din ce în ce mai des și cădea în zăpadă. La un moment dat, l-a întrebat deznădăjduită: "Cît o să mai țină, părinte, suferința asta?" "Pînă la moarte, Markovna", a răspuns Avacuum. Atunci, a oftat preoteasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]