1,827 matches
-
războiul din 1941-1945. Monumentul a fost făcut de Savin Ion și Oprișan V. Ion, donator fiind Jenică Oprișan. Lângă monumentul eroilor se află o placă comemorativă dedicată preoților Gheorghe Antohi (1906-1987) care a slujit 46 de ani în Fruntești și preotesei sale, datorată copiilor. Eroii din Fruntești 1916-1918 1. Nil Davidescu - ofițer 2. Bocăneală I. Vasile 3. Ambrosie M. Vasile 4. Perju Gh. Vasile 5. Tătaru Gheorghe 6. Tătaru Constantin 7. Rebegea V. Gheorghe 8. Cozma I. Ion 9. Lăcătușu I.
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era verificat de către mama vitregă. Nu se mulțumea cu porția ce mi-o da, și-i spunea și lui tata, seara, când se Întorcea de la câmp. O Încasam cu cureaua, fără milă. Dar au trecut. Aveam ca Învățătoare pe doamna preoteasă Maria Avasiloaie. Soțul ei era preot chiar În sat la noi. Niște oameni minunați. Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească În pace! Învățătoarea era atât de bună cu noi, ne iubea pe toți. De multe ori ne dădea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
acolo mergeam. Ce frumoase slujbe ținea! Mult ne hrăneam din cuvântul lui. Apoi și soțul a Început să meargă la biserică și astfel toată familia mergeam la slujbă. Și astăzi mai punem caseta cu slujba lui. Era preot vrednic. Și preoteasa lui era bună și milostivă. Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească În pace! Apoi a urmat o perioadă de vreo 4 luni fără preot. A fost greu. Dar prin grija Protopopiatului Botoșani ni s-a dat un preot
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pe care o avem. Și ce ne-ar spune El, aceea să facem. Și chiar și material ne ajuta. Este iubit și apreciat de foarte multă lume. El i-a cununat pe toți cei trei copii ai mei. Și doamna preoteasă Niculina este vrednică de toată cinstea, dragostea și milostenia pe care o Împarte ca o mamă bună la toți. Părintele mi-a dat recomandarea pentru Sfintele Locuri. Pe această cale Îi mulțumesc din suflet și săi dea Domnul, pentru toată
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
dintâi și cel mai în vârstă, popa Cristea, deștept, energic, hatalâu și bețiv, era polițistul german din mănăstire și din cele două sate. [Îmi reamintea cu restricțiuni pe faimosul Timotei Mucenicul al lui Pătrășcanu; mai mult de mila nenorocitei lui preotese și copiilor am fost la el.](Ibidem, p. 137.) Ceilalți, tineri, licențiați în Teo logie, erau oameni cumsecade, mai ales părintele Manea, cu o nevastă plăcută și un copil mic. I-am rugat pe amândoi să-mi înlesnească petrecerea serilor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai revedea în viață. Peste un an însă, când totul se îndreptase, mă pomenii cu părintele Greceanu, care, revenit și el din temniță acasă, își regăsise familia în întregime și aflase trista-i odisee. Îmi aducea o caldă amintire de la preoteasă și fotografia copiilor cu părinții lor. Nimic nu putea să-mi fie mai plăcut decât aceste știri bune. reveniți Ai noștri din Moldova începeau să revină: dr. Dinu Brătianu, pe atât de francofil, pe cât familia ce găsea aici era de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
tablă. Da' ea, cu gându' tot la bârfă cu cotoroanțele ei, a uitat ca o vacă care este. Și uite! Stai Tăsica acuma și chinuiești-te. Cân' i-am zis, a dat-o cotită, că a zdrulucit-o toată ziua coana preoteasă cu curățenia la casa parohială, că nici nu mai știe dă ea d-atâta muncă și că și-a uitat dă treaba asta, la câte daraveri are pă capu' ei. Fi-i-ar capu' al... Ptiu', că iară mă ispitește
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
își lua un mic bonus din ceară și lumânări, era corect să depună în regim de urgență și un serviciu suplimentar. Avea și părintele Davidescu dreptatea lui. După câte o asemenea zi frământată, la sfârșitul cinei, parohul îi spunea coanei preotese, oftând adânc: "Nu mai găsești, Lizico, oameni cinstiți azi, în țărișoara noastră. Toți vor bani, dar fug de muncă ca dracu' de tămâie. Numai hoție și iar hoție, cât vezi cu ochii. Nu știu unde o să ajungem, zău!". Nevastă-sa surâdea șugubeață
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de sărbătoare, părul blond de culoarea grâului copt, dat peste cap în strânsoarea unei cordeluțe aurii, m-a oprit părintele după slujbă, să trec pe la el, așa că n-am mai ajuns-o din urmă pe Ileana, abia am scăpat de preoteasă să nu rămân la ei la masă, degeaba mi-am iuțit pasul, Theo nerăbdător să vină Corina, și când ea a intrat pe poartă i-a spus, După parfumul ce-l simt am impresia că ești îmbrăcată în ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu e indicată la pictura religioasă, dar un început de perspectivă mai scapă ochiului și creează o viziune plăcută, culorile sunt tari, vii, de nicăieri nu mă izbește însă nici un fior metafizic, Să vezi că a venit într-o zi preoteasa, povestește meșterul, și-ncepe să se amuze împreună cu ceilalți meșteri, eu aștept nerăbdător povestea, a venit cu fundu’ ei mare că abia dacă a intrat pe ușa bisericii și a început să inspecteze pictura, De ce ai pus acolo roșul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
puternic din veșmântul Fecioarei în scena Închinării magilor, scenă alăturată Nașterii, având în partea superioară îngerii, Maria stând în centru lângă ieslea lui Cristos, ciobanii, Iosif deoparte și magii închinându-se cu daruri pruncului sfânt, roșu în veșmântul Mariei, Și preoteasa mi-a spus că roșul nu se potrivește deloc cu auriul stelelor de pe umerii Mariei, meșterii izbucnesc din nou în râs, Și despre sfânt, ce ți-a spus despre sfânt? îl îmboldește pe meșterul Duma un altul, Stai așa! Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
așa! Îl vezi, și-mi întoarce privirea de la scena Închinării, îl vezi pe arhanghelul Gavriil? Și eu mă uit spre imaginea indicată de meșter și dacă el spune că e arhanghelul Gavriil, Să știi că sfântul ăla, m-a atenționat preoteasa, l-a plătit tata, să-i scrii dedesubt numele cu auriu, ca donator, să scrii un text sub sfânt, cam așa, mi-a dat ea indicații, Dumnezeu să-i ajute pe Jucu Petru și Elisabeta cu familiile lor, ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să lucrez că mi se usucă peretele și nu mi se mai prind culorile, abia dacă am scăpat de ea, o pacoste! Bietul preot! Nicăieri pe unde am umblat nu mi s-a mai întâmplat așa ceva, să-mi dea lecții preoteasa! Că n-avem noi destule probleme cu satul că nu vor oamenii să mă plătească, dar ce să fac eu dacă se scumpesc culorile, nici metrul de pictură nu mai e la același preț ca anul trecut, și materialele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
margini ia în sufletul meu locul acelui orgoliu stupid tineresc, Auriul pentru nimb, îmi spune meșterul, mi-l aduce cineva din Germania, îl cumpăr pe mărci, 50 de mărci un tubuleț mititel, mi-ajunge cu zgârcenie la două nimburi și preoteasa crede că două sute de mii cât o fi dat taică-su pentru pictură e mare lucru, nu face nici cât un tub de auriu, Așa este! Întăresc ceilalți doi meșteri, Când credeți că terminați? îi întreb și eu să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
împreună cu Daniel am rămas în sat la părintele Dumitru, ar fi fost prea greu să facem zilnic prin nămeți drumul la mănăstire, Daniel afară cu cei doi băieți gemeni ai părintelui, camera cea bună pe care ne-a dat-o preoteasa mă umple de un sentiment ridicol nelămurit, mă face să mă simt și mai străin în propria mea viață, cel puțin la mănăstire începusem să mă obișnuiesc cu simplitatea curată a odăii mele și ori de câte ori îmi ridic acum privirea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cel cu ușa a înghesuit trei, iar pe peretele dinspre stradă câte unul de-o parte și de alta a ferestrei, camera cu treisprezece palmieri, prin colțuri peretele s-a crăpat și cade tencuiala, N-am zugrăvit, s-a scuzat preoteasa când mi-a arătat camera, de vreo zece ani, candelabrul într-un romb de culori în degradeu, de la alb la roșu, după o cunoaștere a teoriei culorilor originală, zugravul și-a imaginat trecerea dinspre alb spre roșu ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
păsa cadânei de stăpânul ei, pentru ea preocuparea esențială e viața, nu libertatea, așa se explică lipsa de sentimente de pe chipul ei, mai rămâne acum să studiez compoziția și dispunerea culorilor în tablou pentru ca analiza, la șapte seara, așteptând ca preoteasa să termine cina, dacă s-o fi terminat sunset beach, mă aflu în Cărpinet, la preotul Dumitru, o aștept pe preoteasă să mă cheme la masă, fac analiza sofisticată a Răpirii din serai, descoperind secretul surâsului enigmatic al cadânei răpite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ei, mai rămâne acum să studiez compoziția și dispunerea culorilor în tablou pentru ca analiza, la șapte seara, așteptând ca preoteasa să termine cina, dacă s-o fi terminat sunset beach, mă aflu în Cărpinet, la preotul Dumitru, o aștept pe preoteasă să mă cheme la masă, fac analiza sofisticată a Răpirii din serai, descoperind secretul surâsului enigmatic al cadânei răpite, mă întreb cine or fi cei doi din tabloul de familie de pe perete, tabloul pare mai vechi, culori sepia, un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
așteptat cu multă nerăbdare de săteni în fiecare an, băieții de la școală, împreună cu Daniel, pregătesc seară de seară acasă la părintele Dumitru Steaua, mersul cu steaua de Crăciun face parte de asemenea din obiceiurile anuale ale satului, părintele Dumitru și preoteasa mi-au propus să rămân la ei de sărbători, cum n-am unde mă duce, tata nu m-a iertat nici până astăzi, iar de la Ana nu am nici o veste, accept martirajul unor sărbători de iarnă în camera cu treisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rău te duc cu mașina până la el; acasă, în oraș, Nu, părinte! n-am nimic, Ești slăbit, Daniel, și cu soarele ăsta puternic ți s-a făcut rău, Da, încuviințez eu cu vinovăție, Peste umărul părintelui acum o văd pe preoteasă privindu-mă cu duioșie, lângă ea o fată cu părul, E și preoteasa aici, îi face părintele loc s-o văd și pe ea, Și Diana! Diana?! Ți-o mai amintești? Fata părintelui cu părul tot cârlionți negri, cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am nimic, Ești slăbit, Daniel, și cu soarele ăsta puternic ți s-a făcut rău, Da, încuviințez eu cu vinovăție, Peste umărul părintelui acum o văd pe preoteasă privindu-mă cu duioșie, lângă ea o fată cu părul, E și preoteasa aici, îi face părintele loc s-o văd și pe ea, Și Diana! Diana?! Ți-o mai amintești? Fata părintelui cu părul tot cârlionți negri, cea care m-a sărutat în și eu am luat întreg păcatul asupra, n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părintelui cu părul tot cârlionți negri, cea care m-a sărutat în și eu am luat întreg păcatul asupra, n-o recunoscusem, n-am mai văzut-o de câțiva ani pe fata părintelui, mai mare cu un an decât mine, Preoteasa, vorbește părintele, ți-a pregătit ceva de mâncare, să mănânci, undeva pe masă, aburindă, o farfurie, Părinte, eu abia auzit, el se apleacă mult spre mine ca să, e vineri astăzi, am postit! Zâmbește părintele, nu-i nimic, fiul meu, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și tot ea îmi răspunde, dar eu nu mă pot uita la ea, Cinci! îi aud glasul și n-o văd, A plecat poșta! De mult! Venisem să pun o scrisoare, Lasă, Daniel, o pui mâine, hai să-ți dea preoteasa să mănânci, Spune hai părintele, dar eu nu mă pot ridica de pe pernă, dacă vreau ca toate lucrurile să rămână în ordinea lor prestabilită și chipurile îngrijorate de lângă mine să nu dispară în ceața creierului meu dintr-o dată, Și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
hainele de lucru ale părintelui provoacă efectul nedorit în mintea mea și iarăși mă scufund în noaptea grea a leșinului, stropi reci de apă și înțepătorul miros de oțet mă readuc la viață prin botezul de foc pe obrajii mei, preoteasa îl îndepărtează grijulie pe părinte de lângă mine și se-așază pe pat, lăsându-mi pe frunte batista mare, înmuiată în oțet, îmi ridică la pieptul ei capul și-mi vine să leșin a doua oară de-o bucurie fără margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
frunte batista mare, înmuiată în oțet, îmi ridică la pieptul ei capul și-mi vine să leșin a doua oară de-o bucurie fără margini ce mă învăluie cu degete de mătase, Diana ține farfuria de supă înaintea mea și preoteasa, rar, învârtind cu lingura în supa gălbuie prin care zăresc bucăți mărunte de morcovi, tăiței, fire verzi de pătrunjel, Diana ține cu amândouă mâinile farfuria să n-o scape, părul ei cârlionți îi cade bogat pe umeri, eu n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]