1,599 matches
-
roz, Floare de nufăr frumos, Floare din culori de curcubeu, Floarea sufletului meu... SUFLETUL MEU-CULOARE ȘI MUZICĂ M-am trezit din somnul cel lung pe care îl aveam în fiecare noapte pe la ora 1,00 bătându-mi inima foarte tare Presimțeam că s-a întâmplat ceva rău. Niciodată nu mă mai trezisem cu o asfel de stare.. M-am dat jos din pat și am vrut să ies, dar mama tocmai intra în cameră, plângea... Ce s-o fi întâmplat ? mă
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
de lumină. În această privință Pavel Florenski 53 scria: aurul ma‑ siv, greoi, în lumina difuză a zilei prin lumina tremurătoare a unei lămpi sau a unei lumânări prinde viață, pentru că strălucește în mii de scântei făcân‑ du‑ne să presimțim alte lumini nepământești care umplu spațiul ceresc. În occident, punctele de vedere de la care pornesc artiștii sunt mult mai variate în dependență și de convingerile de fond prezente în mediile culturale ale timpului lor. Patrimoniul artistic care s‑a acumulat
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
de lumină. În această privință Pavel Florenski 53 scria: aurul ma‑ siv, greoi, în lumina difuză a zilei prin lumina tremurătoare a unei lămpi sau a unei lumânări prinde viață, pentru că strălucește în mii de scântei făcân‑ du‑ne să presimțim alte lumini nepământești care umplu spațiul ceresc. În occident, punctele de vedere de la care pornesc artiștii sunt mult mai variate în dependență și de convingerile de fond prezente în mediile culturale ale timpului lor. Patrimoniul artistic care s‑a acumulat
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
în altă etapă istorică așa cum ni s-a părut. Trăisem doar o scurtă relaxare până când Ceaușescu s-a acomodat cu scaunul pe care l-a primit moștenire de la Gheorghiu-Dej. După câțiva ani, fără să ne dăm seama cum, ceea ce a presimțit Goma înaintea noastră s-a adeverit. Zidurile care păreau dărâmate s-au ridicat înapoi și s-au lărgit treptat până când toată țara a devenit o închisoare. Canalul, început cândva cu pușcăriași, a fost terminat cu așa-zișii oameni liberi care
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
și dependență. Chiar ființă socială fiind, omul se bate pentru el, pentru viața sa, pentru libertatea sa și independența sa. El nu poate fi considerat degradat, inferior, pentru că trăiește în mijlocul întrebărilor și fricilor. Cel mult poate fi căinat. "Poate că presimțea Thomas Morus atunci când, în 1516, scrie Utopia, de aceea îl face pe navigatorul portughez Hythlodeu să mărturisească: "Dragul meu Morus, ca să-ți spun ce mă frământă și acolo unde toi măsoară totul în bani, ei bine, în acele ținuturi este
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
lumea Canalului, să atingă acele puncte sensibile din mine care să mă facă să cercetez mai departe. Despre el și despre experiența lui am scris în Orgolii și l-am reamintit apoi în Drumul cenușii. Este personajul numit Socoleanu și presimt că o să mai revin asupra lui, deoarece tot nu e complet. Lumea pe care mi-a descoperit-o el este infinit mai interesantă decât cea pe care am reușit s-o descriu eu. Și cred că voi reveni asupra acestui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Stare de grație: "apasă pe condei / ca pe un trăgaci". [...]Or, volumul din urmă, rod și al unor bogate lecturi, întărește ideea saltului valoric. Dincolo de cîteva mici neglijențe, Și de-o fi să mor vădește și o schimbare de accent, presimțind adierile thanatice, transcriind tragicul existențial. Poemele bat "la ușa sufletului" (v. Stare incertă) și poetul, încrezător în destinul său, ne previne (v. Încă): De există-un abis / mai există și-un vis". Eroismul cultural, din fericire, are, în cazul său
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
veneau oameni bolnavi și se vindecau. Diavolul însă îl ispitea mereu, vedeniile îl urmăreau, Thaïs îi apărea, uneori, ispititoare, sub forma Elenei din Troia. Îndârjit, ar fi vrut să-i ucidă pe toți cei care au iubit-o pe Thaïs. Presimțind că Thais este bolnavă, a plecat la mânăstire în Libia. Întradevăr, Thaïs zăcea de trei luni de friguri, dar tot frumoasă era. În prezența lui a închis ochii. Disperat, a implorat-o să se ridice. Schimbând registrul gândurilor, și-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lor corelație să se rupă. (Bahtin 1984: 285) Rolul determinant al genurilor este un punct esențial al metalingvisticii lui Bahtin: Învățăm să ne turnăm vorbirea în tiparele genurilor și, ascultînd vorbirea celuilalt, îi ghicim genul chiar de la primul cuvînt, îi presimțim volumul determinat (lungimea aproximativă a unui întreg al vorbirii), structura compozițională dată, îi prevedem încheierea, altfel spus, încă de la început, simțim întregul vorbirii care, după aceea, se diferențiază în procesul vorbirii. Dacă nu ar exista genurile vorbirii, dacă nu le-
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
într-una. De mică mi-au plăcut cărțile, evident nu de orice fel, și am visat că, într-o zi, voi scrie și eu una, măcar una. Nu mi-am imaginat vreodată că voi scrie despre moartea mamei mele. Niciodată. Presimțeam uneori că disprețul față de mama îl voi plăti cu lacrimi și regrete. Vedeam acest moment ca fiind foarte departe, spre sfârșitul vieții mele. După ploi și furtuni, în viața mea avea să vină uraganul cel mai cumplit. La începutul verii
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
Eram furioasă că și mama trăgea să petreacă timp cu ea. Nu m-am gândit nici o clipă că, având grijă de nepoata ei, mama își cerea iertare de la mine. Nebună de gelozie, am făcut un scandal monstruos pe tema asa. Presimțeam că e ceva grav ce o afecta pe Timeea, nu-mi ieșea din minte cuvântul moarte. I-am reproșat mamei, fără să gândesc înainte, pur și simplu mi-au ieșit vorbele din gură, că i-a băgat prostii în cap
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
sq. În lipsa vreunei indicații speciale, cităm traducerile lui Kramer publicate în acest articol. care devine astfel suveranul cetății. Inanna își proclamă cu glas înalt pasiunea și fericirea: Pășesc în bucurie! Domnul meu este vrednic de sânul sacru!". Și totuși ea presimte destinul tragic care îl așteaptă pe soțul său: "O, iubitule, bărbatul inimii mele. Te-am târât spre o soartă funestă. Gura ta mi-a atins gura, capul tău mi-a apăsat buzele, de aceea ai fost condamnat să urmezi un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de foc țâșnind din mijlocul unui tufiș", și s-a auzit chemat pe nume. Câteva clipe după aceea, Dumnezeu i se revela ca "Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui lacov" (Ieșirea, 3: 6). Totuși, Moise presimte că este confruntat cu un aspect nou al divinității, ba chiar cu un zeu nou. El acceptă porunca de a merge să-i afle pe copiii lui Israel, ca să le spună: "Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
rar tresaltă ajunse la furtuni/ căderi și urcări sub lacăte./ În nerostita dimineață de cenușe caldă de vulcani/ se desfășoară în mine ca pânze de corăbii lumea morții.// Intră odată sub trupul meu/ să-i auzi vibrarea de clopot,/ să presimți marginea nopții/în privirea mea sticloasă/ sau dincolo de torente de lumină venind". Identificarea cu elementul exotic se remarcă în poemul Musca Tse-Tse. Imaginile ondulării apar și ele, reminiscențe dintr-un imaginar acvatic sau dintr-o dorință de afundare-n inconștient
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
stării de angoasă sunt sugerate prin utilizarea pluralului care generalizează, imposiblitatea de salvare este întărită prin adjectivul participial din incipitul textului care fixează eul poetic, în particular, și omul, în general, într-un etern spațiu sufocant: "Închiși în camere pătrate, presimțim/ din geam în geam, văpaie cu văpaie,/orașul grav cu heleșteie negre/cum urcă-n pat, cum bâjbâie-n odaie.// (...) Să deschidem degetul și geamul,/ trotuarul a trecut prin casă,/rana frunții - cancer - se dezbracă/ pe dreptunghiul fețelor de masă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ajun. Țăranii culeg astăzi viile noastre cu același entuziasm cu care se taie sarea în ocne.[...] Belșugul nu mai rîde decît în casele puținilor bogați, și rîsul acesta sună falș, în mijlocul unui cadru sumbru de sărăcie generală”2). Bacovia a presimțit sfîrșitul fazei idilice din societatea romînească, efectul „pîclei” asupra sufletelor. „Furtună” în notele la Opere (1978), principala informație despre această poezie e următoarea: „Legată, în amintirile poetului, de pădurile din Gherăiești, din apropierea Bacăului, Furtună a apărut pentru prima oară în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-n golul unei vetre părăsite;/ ...Și corbi sporesc în cete înmiite.../ Și stolul tot mai jalnic croncănește!...// Nu văd nici zări nici urma unei stele;/ Doar viscolul din gîndurile mele/ Tot mai pornit prin gerul lui mă poartă...// ... Iar corbii, presimțindu-și trista pradă,/ Spre inima-mi pe jumătate moartă/ își năpustesc sălbatica grămadă...” 11). în schimb, Cincinat Pavelescu, „scîrbit de lupte și de jale”, descoperă în ei un impuls pentru o atitudine în răspăr: „O , corbi siniștri, vă iubesc!” Pentru că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
visează un personaj straniu, amenințător, care așteaptă să-l vadă „încremenit de-a binelea”. După o ezitare, al doilea se decide să dea curs misterioasei invitații. Cei care îl iau de pe „podul de fier” fac figură de inițiați: împreună cu oaspetele, presimt o dramatică schimbare de paradigmă. „Deodată, lumina fu stinsă și umbra lui Karl Marx apăru în noaptea cubului negru, cu ajutorul unei lanterne”.3) Finalmente, cei trei se despart. Concluzia amfitrionilor din „cubul negru”, desigur aceeași cu a autorului, e că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e și sora ei mai mare. Primul episod al filmului pare și cel mai reușit. Prin spațiile libere ale conacului familiei Tallis, aparatul de filmat și personajele nu se deranjează reciproc; există chiar o complicitate intuită, iar gestul fatal pare presimțit de ambele părți, deși viziunea sa exactă o are doar aparatul de filmat, care înregistrează ambele unghiuri. Al doilea episod, războiul, e cel mai spectaculos, dar el produce și prima zonă de ruptură a filmului. Dezolarea înghețată de pe figura lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
de George Sbârcea, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989, p, 171). Voiculescu se comporta omenos cu cei cu care discuta. După ce i-a citit poezia, i-a spus tânărului, care era George Sbârcea: „Darul poetului, mic sau mare, este de a-și presimți destinul. S-ar putea ca pe toți să ne aștepte odată, la mal, aceeași singurătate glacială, același astru mut și nepăsător”. În același loc, povestitorul avea să adauge propriile păreri despre persoana celui care îl primise: „Vasile Voiculescu a iubit
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
viitoarele sentințe erau absolut previzibile, singura necunoscută fiind doar aceea dacă, în urma exercitării căilor de atac sau, în ultimă instanță, a cererilor de grațiere la președintele României, pedepsele cu moartea vor fi sau nu schimbate. La rândul lor, inculpații vizați presimțeau ce îi așteaptă, astfel încât principala preocupare a ofițerilor Direcției a VI-a care preluasem pentru finalizare cauzele respective a fost nu aceea de a administra noi probe de vinovăție, ci de a le menține cât de cât moralul celor care
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
Z. Declarațiile erau preluate de către Direcția a III-a care le prezenta, firește, ministrului secretar de stat Iulian Vlad, toată lumea, cum se spune, era mulțumită, chiar entuziasmată de mersul anchetei, numai eu deveneam pe zi ce trecea din ce în ce mai neliniștit, presimțind că se apropia momentul, aproape sumbru pentru mine, când se va pune problema finalizării cazului. Fiindcă toate respectivele recunoașteri sau măcar o parte din ele, oricât de spectaculoase ar fi fost, trebuiau probate! Și cum să le probez când nu
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
cu toți arestații. De altfel, nici nu prea aveam ce ancheta în cauza respectivă, întrucât probarea faptelor era ușurată nu doar de situația că scrisorile erau semnate, ci și de o altă împrejurare. Știind că era urmărit de Securitate și presimțind că va fi arestat, Gh.H. a umplut o valiză (!) cu toate copiile scrisorilor pe care le expediase, precum și cu mai multe creații literare aflate în stadiu de manuscris, pe care le-a ascuns la domiciliul unui cetățean din Constanța. Astfel încât
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
spre București. 24 aprilie Plecarea prințului imperial, pe care nu l-am revăzut. Ultima conversație cu prințul imperial, pe care am notat-o. Întrebările lui, răspunsurile mele. Depeșă de la regina Elisabeta. Fericiți cei neîncrezători! Îndepărtează-te de mine. Și, totuși, presimt că de acum înainte voi rămâne într-o umbră profundă. Bunule cavaler care mi te-ai înfățișat în această noapte fatală și memorabilă, călărind o lebădă mare, luminoasă, îți vei abandona oare servitoarea? (Jules Laforgue 43, Les moralités légendaires). Oh
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
să se întâmple. Cunoșteam ostilitatea pe care persoana mea o trezea la majoritatea femeilor. Cunoscând modul excepțional în care trebuie să le fi vorbit despre prietenia ce-mi poartă și maniera puțin prea măgulitoare în care mă va fi descris, presimțeam că rezistența întregului său anturaj feminin ar fi greu de învins. M-ar fi găsit mai puțin frumoasă decât eram în portrete, rece, scundă, prea franțuzoaică în privința vestimentației, adică puțin ieșită din comun. S-ar întreba dacă sunt fardată sau
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]