70,602 matches
-
Dumnezeu" și "Problema situației religioase") și filozofia culturii ("Sensul și tragedia culturii" și "Cultură feminină"). Sinceră să fiu, sînt o cititoare mai curînd sceptică atunci cînd mă aflu în fața unui volum atît de eteroclit, pentru că am prejudecată că o carte presupune construcție și coerentă tematica, oricît de subtile sau de non-conventionale acestea. După știința mea principalele lucrări ale lui Georg Simmel nu sînt încă traduse în limba română, și mă refer la studiile sale despre străin (Der Fremde), concept care a
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
e organizat nu de o unitate tematica evidență, ci de o anumită atitudine față de univers și de viață, cea care l-a inspirat de la bun început. Conceptul de "cultură filozofica" este cel care teoretizează această atitudine, al cărei resort interior presupune o recunoaștere a amploarei universului, cu nenumăratele direcții în care se desfășoară ea. Filozoful este constrîns de această imensă varietate să evite ispitele unei teorii sistematizatoare, care, prin forță delimitărilor pe care le-ar opera, ar alunecă fie în terorism
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
ar putea da socoteală, fie în simplism ignorant. Simmel apelează la termenul de "cultură" în sensul cel mai larg al acestuia, ca set de valori, norme, idealuri și reflexe de gîndire, apt de permanente modificări și adaosuri. Propria să filozofie presupune o gîndire în perpetuu glisaj, ea se desfasoara im piruete intelectuale elegante, care fac trecerea de la un palier al existenței la altul, circulînd prin toate nervurile (ca să folosesc chiar un cuvînt simmelian) imaginabile ale universului. Cultură filozofica nu este, crede
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
care fac trecerea de la un palier al existenței la altul, circulînd prin toate nervurile (ca să folosesc chiar un cuvînt simmelian) imaginabile ale universului. Cultură filozofica nu este, crede autorul, o sumă de teorii distincte, așa cum, de pildă, cultura artistică nu presupune un inventar de opere de artă separate. Ambele culturi presupun mai curînd o formă de gîndire coerentă dar mai cu seamă flexibilă, capabilă să se articuleze în mișcare, în trecerea de la o structură a existenței la alta. Simmel își expune
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
circulînd prin toate nervurile (ca să folosesc chiar un cuvînt simmelian) imaginabile ale universului. Cultură filozofica nu este, crede autorul, o sumă de teorii distincte, așa cum, de pildă, cultura artistică nu presupune un inventar de opere de artă separate. Ambele culturi presupun mai curînd o formă de gîndire coerentă dar mai cu seamă flexibilă, capabilă să se articuleze în mișcare, în trecerea de la o structură a existenței la alta. Simmel își expune acest crez intelectual, al filozofului că un soi de pelerin
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
de întreținere a combustiei speculative. Cele trei eseuri sînt "Aventură" (de departe cel mai interesant din întreg volumul, după mine), "Modă" și "Cochetăria". Ceea ce le este comun celor trei eseuri este faptul că atît aventură, cît și modă ori cochetăria presupun o anumita structura duală, o bivalantă constitutivă, privită drept complementaritate, nu disjuncție. Or, principiul unei logici a conjuncției, a reuniunii unor direcții aparent distincte, mi se pare a fi o amprentă a argumentației lui Simmel în acest volum. Giovanni Casanova
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
și trebuie descoperită. Cum bine s-a spus, motivul pentru care Casanova a rămas totuși neînsurat nu vine din aceea că el s-ar fi înșelat privitor la existența unei femei sortite lui, cît din faptul că însăși ideea căutării presupune un univers al viitorului la care un Casanova ancorat în prezent nu putea avea acces. Dar Casanova nu ar mai fi Casanova dacă nu ar trăi tocmai în clivajul care există între prezentul absolut, cu efemeritatea lui, și viitorul absolut
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
desprinde din legăturile lui cu lumea (. . .) și îi dă o formă suficientă și armonioasă, determinată parcă de un impuls interior". Sau, cu visul, care deși aflat în afara existenței noastre cotidiene, e un depozitar al pasiunilor și obsesiilor de peste zi. Aventură presupune o expulzare vremelnica, dar violență a sinelui din propria să viața, numai pentru că acesta să aibă unde să se întoarcă. Dar atunci ce sînt aventurierii de profesie, care fac sistem din absența sistemului? După Simmel, ei sînt aceia care au
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
la o ipoteză din ce in ce mai vagă. La limită, noi toți sîntem aventurieri, în măsura în care lumea în care trăim e pătrunsa de tensiuni și neprielnica. Paradoxul aventurii stă în capacitatea ei de a funcționa că fragment și întreg totodată. În chip asemănător, modă presupune o dualitate ce pare auto-destructivă: ea e în același timp strategie de includere în masă celorlați, dar și de depărtare de ei. Pentru Simmel, vecinătatea fonetica dintre cuvintele "modă" și "model" nu e întîmplătoare: modă este cea care permite individului
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
regla convenabil pentru sine legătură cu comunitatea, dar îi permite să treacă neobservat și în felul acesta îi "răscumpără libertatea", spune Simmel, de a fi singurul stăpîn al vieții sale interioare. Dacă aventură pare centripeta, pentru că ruperea pe care o presupune îi revelează sinelui potențialitățile sale, toate acele lucruri pe care de obicei nu le face, modă pare centrifuga în măsura în care ea aliniază și uniformizează. Dar de fapt și modă este tot centripeta, căci ea delimitează interiorul de exterior, exact așa cum, la
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
închisă, poziția teoretică de ansamblu e coerentă și convingătoare. Expunerea clară, vivace, la persoana I singular (modelul e Sextil Puscariu, exemplar pentru modul de a prezenta cît se poate de simplu, intuitiv și atractiv, rezultatele unor teorii și analize specializate) presupune anumite strategii persuasive: de pildă, o inevitabilă doză de simplificare, renunțarea la a descrie mult prea numeroasele puncte de dezacord în interpretarea unor fapte de istoria limbii. O decizie explicită e și cea de a privilegia în expunere aspectele lexicale
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
mai atentă, a fi un adevărat montaj de expectative frustrate în această privință. Prima frază a fragmentului: ain anul când Onofre Bouvila sosi la Barcelona orașul era în plină febră a renovăriiă (ed. rom., p.7), ne face să-i presupunem o funcție de cadru ăobiectivă în care urmează să fie introdus eroul; în continuare constatăm însă că nici despre erou nu va fi vorba aici, nici despre determinările sale (potrivit rețetei românului realist al secolului trecut). În locul lor apar o serie
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
am putea-o socoti inutilă: oare nu e cumva caraghios că la sfîrșitul vieții sale (inevitabil aproape, căci avea deja aproape optzeci de ani) să lase o carte despre dragoste? Filozofînd pe tema iubirii, vîrstnicul se teme de ridicol, pentru că presupune implicit o iubire asociată tinereții, desi nimic din teoria expusă în carte nu justifică asemenea conexiuni, și deci nici aprehensiunile. Dublă flacăra este perechea unui poem scris mai demult de autor, intitulat Carte de creencia (Scrisoare de acreditare). Așadar, acest
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
amorul curtean, cel dintre poet și o femeie, nu întîmplător căsătorită întotdeauna, e iubire între doi bărbați, trubadurul și soțul, nu soția. Paz nu ia însă în seamă asemenea variante, pentru că ele i-ar contrazice raționamentul conform căruia iubirea medievală presupune o mai mare libertate a femeii. Ceea ce ignoră în același timp, deliberat sau nu, este că a existat și o poezie trubaduresca scrisă de femei. Numai că în vreme ce lirica feminină era ușor naivă, daca nu chiar ridicolă, de un senzualism
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
vrea relații cordiale cu semenii, ca să poată să coopereze. Foarte tolerant cu moravurile celor din jur, devine inflexibil atunci cand ia act de manifestări extremiste, care pun în pericol existența însăși a culturii. Din cauza uriașului volum de muncă pe care il presupune, operă sa pare să aparțină unui colectiv de cercetători și nu unui singur om (și acela fragil, cu o sănătate nesigură). Și totuși, un singur om a scris: Junimismul, 1966, Țărănismul, 1969, Trei esteticieni, 1969, Sămănătorismul, 1970, Poporanismul, 1972, Studii
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
și a felului în care ea exprimă sau influență anumite moduri de gîndire. Normele de conduită ale Occidentului, departe de a fi doar ceremonial exterior și pasager ce definea la un moment dat ritualul unei civilizații date, dar care se presupune că fie s-ar fi putut dispensa de el, fie ea însăși îl socotea marginal în peisajul propriei sale organizări, reprezintă ecoul unor reflexe de gîndire, pe de o parte, dar și determină anumite concepții, stabilind limite și criterii de
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
Rațiunea gesturilor, autorul își declară explicit și miza analizei sale, care este aceea de a stabili contextul și însemnătatea actului în sine de a face anumite gesturi în perioada medievală. Diversele contexturi de apariție a unor gesturi în Evul Mediu presupun reconstituirea unei istorii a disciplinelor perioadei, de la retorica, teatru, muzica, dans pînă la teologie și medicină. Gestul, ca fundament semiotic și cultural, este puntea dintre aceste domenii spirituale aparent atît de diferite între ele, iar cartea lui Schmitt, din acest
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
văd nu numai o persoană sau un grup, văd, deopotrivă, obiecte, decor, tablouri, covoare, văd peisaje și intensități ale luminii și ale umbrei, care, toate, se află într-o coerentă onirica, evident nu asemănătoare celei cotidiene, dar ea există și presupune o adevarată scenografie și o epica anumită. Toate acestea cine le face?" Descifrarea mecanismului viselor mai are încă multe necunoscute. * Președintele Societății Psihanalitice Române, Vasile Dem. Zamfirescu (a cărui editură, TREI, pune cu sacrificii la dispoziția cititorilor români lucrări fundamentale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
inconștiente. Deși împiedicate să treacă în comportament sau în conștient, tendințele anticulturale ale naturii umane nu renunță la a se exprima din inconștient. Pe cai ocolite, în haine străine, pentru a nu fi recunoscute, dorințele inconștiente ajung în timpul somnului, care presupune diminuarea vigilentei cenzurii, în planul conștientului. Ceea ce visătorul reține în momentul trezirii - și este numit în psihanaliza ăcontinut manifestă - nu este decît o fațadă, acceptabilă din punct de vedere al normelor culturale, în spatele căreia se ascunde adevăratul conținut al visului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
public și persoana Papahagi nu pot fi despărțite. Omul nu avea o poză publică deosebită de imaginea pentru prieteni. Poate și pentru că se bizuia pe aceștia din urmă pentru a duce la capat proiecte ale unei munci în echipă, dar, presupun, și deoarece nu avea timp și nici aptitudini ca să-și construiască o imagine publică spectaculoasă (la care ar fi avut dreptul). I-am luat, anul trecut, un interviu în care îi ceream să vorbească mai mult despre el. Mi-a
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
viscolul", 2670). Experiență cotidiană e implicată prin traducerea în termeni vestimentari (tot o simplificare, în fond) a previziunilor: "Adio căciulă, adio palton" (2150); Astăzi lăsăm căciulă acasă"; "în următoarele zile, renunțăm puțin și la palton" (2677). Atitudinea e tipicizată; se presupune că cititorul-model se teme de frig și iubește soarele, e iritat de acumularea fatală a neplăcerilor, dar pînă la urmă o acceptă cu resemnare: "în următoarele zile, nu ajunge viscolul, mai vine și gerul" (2696); "Astăzi nu ajunge frigul, măi
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
a creației. Am cedat întîietate unei laturi - rezistență în fața dictaturii și a intolerantei -, un capitol în care poeta s-a evidențiat exemplar. Investigația de pură specialitate pentru a scoate în relief un itinerar scriitoricesc de o amplitudine și relevanță excepționale, presupune la rîndul ei exigenta și răbdare profesională, precum și o muncă de sintetizare. Nu mă voi eschiva în fața dificilului, mă voi înhamă la lucru nu fără a trage cu ochiul pe parcurs, curios și la incursiunile în opera autoarei efectuate de
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
celălalt e seducătorul, tînărul înfierbîntat, estetul. Narziss și Goldmund, într-un fel. Legitimitatea estetică a căsătoriei este scrisoarea maturului, happily married, catre sturlubatecul său prieten. Dincolo de îndemnul la stabilitate că forma superioară de exercitare a unei vocații existențiale (oarecum de presupus, din cunoașterea oricît de generica a filozofiei lui Kierkegaard), pledoaria pentru iubirea căsătorită din această carte stă sub amprenta unui paradox: figură seducătorului, a celui ce trebuie convertit și salvat de pierzalnica să viața, e, cel puțin pentru mine, mult
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
Juan "devorat" de contrapartea să reformata, soțul absolut, închinat pentru totdeauna unei singure femei. Misiunea moralistului care vrea să salveze sufletul seducătorului, estet prin definiție, căutător neostenit al frumuseții și iubirii în infinitatea lor de forme, este complicată, pentru că ea presupune o răstălmăcire a noțiunii de estetică. Pentru a putea ajunge la sufletul ce trebuie salvat, morală se deghizează în estetică. Dar e un deghizament provizoriu, și tocmai de aceea neconvingător. Căsătoria, în viziunea moralistului-estet, include iubirea romantică și o depășește
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
vreți, ca licoare vrăjita, predestinare etc. Dar tocmai pentru că se naște instantaneu, sub imperiul clipei, care nu poate fi altfel decît efemera, iubirea e, la rîndu-i, din naștere supusă destrămării. Odată consumat acel coup-de-foudre, care de fapt nici nu poate presupune consumare dată fiind plasarea lui în imediat, îndrăgostiții nu fac decît să se îndrepte spre final, spre dizolvarea cuplului. Don Juan-ul, seducătorul, este cel ce știe prea bine acest lucru, cel ce căuta soluția efemerității iubirii în multiplicarea la infinit
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]