1,478 matches
-
id="202, pp. 119-132)"/>. (Pun Între paranteze faptul că, peste o jumătate de secol, În a doua ediție a cărții - Schimbarea la față a României, Edidura Humanitas, București, 1990 -, Emil Cioran a suprimat aceste „divagații”, precum și altele asemenea, consi- derându-le „pretențioase și stupide”.) În fine, Într-o declarație politică făcută Înaintea alegerilor din decembrie 1937, Corneliu Zelea Codreanu se plângea că toleranța i-a adus pe români „pe patul de moarte” : „Domnul Maniu spune că partidul său [= PNȚ] va aduce justiție
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o gîndire viguroasă, care se exprimă printr-o sintaxă fermă și un lexic simplu, nu o dată regional, cu certe valori stilistice. Un mulțămesc pornit din mijlocul Bucureștilor, de pildă, spune despre cel care-l zice mai mult decît o frază pretențioasă. (1) <citation author=”Haralambie Mihăescu” loc="București" data =”31 decembrie 1981”> Domnului Constantin Călin, str. Castanilor, nr. 5, sc. B, et. 1, ap. 5, Bacău, cod 5500 Am primit cartea și scrisoarea azi 31 decembrie 1981. Răspund tot azi. Mai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fel mi s-a promis și la Ateneu: „Visul” și „Singur” își găsiseră loc în paginile nr-lui 2, dar... și l-au pierdut pînă la urmă. în sfîrșit, despre Volum nu cred că poate fi vorba deoarece devin tot mai pretențios și nu mi-e indiferent cu ce mă prezint. Ș-apoi nu-i nici o grabă. Prezența ta regulată în presa literară mă bucură mult și mă gîndesc cu ani în urmă cînd patru dezorientați, dar bine și precis intenționați, ședeau
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
atît. Așa, am văzut filme de Hitchcock, Spielberg, Sidney Lumet, John Boorman, John Huston, Richard Lester, Richard Attenborough, Brian De Palma, Terry Gilliam, Jean-Jacques Annaud, Philip Kaufman, Fred Zinnemann, Fred Schepisi... și m-am lansat. Presupun că și cel mai pretențios cinefil ar admite că s-au văzut și lansări mai proaste. Vara următoare mi-am petrecut-o la Cinematecă, uitîndu-mă la capodopere. Mergeam împreună cu sora mea, în fiecare zi. Stăteam mai mult acolo decît acasă. Acasă nu era bine. Acasă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de fragilă !, oh, cît de prețioasă ! (scuze pentru versuri, dar cred că se potrivesc), e singura pe care o cunoaște realizatoarea n-a ieșit niciodată din ea. De la un punct încolo, Marie Antoinette arată și sună ca reveria unei eleve pretențioase care leagănă pe genunchi manualul de istorie deschis la capitolul despre eroina ei preferată, în timp ce ascultă muzica ei preferată. Problema mea cu genul ăsta de reverie nu e că stă în calea oricărei prospectări istorice sau psihologice (deși stă : filmul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
românești la finele secolului XIX este una precară, în curs de formare. Definiția provincialismului la Alexandru Dragomir ne plasează într-un proces de imitație obstinată a conținuturilor produse într-un centru pres ti- gios, vehiculate ca forme cum sunt etichetele pretențioase preluate din franceza și legate cu „et”. „Provincial este ceea ce trăiește într-un tropism față de capitală, dar care nu interesează capitala. Rezultă că provincia trăiește într-un cadru ce nu-i aparține, că acesta este un cadru suprapus.” Interesul pentru
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu se mai recunoaște, cu continuitatea sa închegată pe relații personale, în neologisme cel mai adesea stâlcite. Tot ce vrea să arate Caragiale este că depărtarea de centru implică o deformare, o cultură incultă. Deformatorii lui Caragiale nu sunt nici pretențioși, nici «falși» ; ei așa sunt, asta e starea lor culturală. Deformarea, la ei, este efectul depărtării ce creează limbajul unei stări intermediare ; nici ignari, nici culți, ci cu o cultură provincială pentru care nu poartă nicio vină, ei nu pot
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care provine sau de vârsta personajului pe care-l interpretează. Vor pantofi cu toc ca să pară mai înalte, chiar dacă acțiunea se petrece în vârful muntelui, ciorapi lycra deși joacă rolul unei țărăncuțe care aleargă după găini, rochii mulate sau pieptănături pretențioase și nu fac nici un efort pentru a afla măcar un element care să-i fie propriu bietului personaj. 14 iunie 2004 - acasă În scenă nu te afli întâmplător. Dacă ești acolo fie că a vrut regizorul, fie că așa a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Jakov Lind, este citat) aceast) afirmație a lui Ben-Gurion: „Evreii nici nu știu ce iad Îi poate aștepta. Iadul lor const) Într-o nemulțumire personal) fâț) de ei Înșiși, dac) sunt mediocri”1. Este bine cunoscut faptul c) evreii sunt exagerat de pretențioși cu ei Înșiși, ca și unul fâț) de cel)lalt. De altfel, fâț) de toat) lumea. M) Întreb uneori dac) nu cumva acesta este motivul pentru care lumea nu-i apreciaz). Din când În când am b)nuiala c) omenirea
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mandat britanic și Franța s-a opus, aceasta i-a fost repartizat) Egiptului, care nu o pretinsese. Pe ce s-a bazat acum pretenția lor? - Întreab) Shahar. Toate aceste ț)ri, care au devenit brusc atât de orgolioase, naționaliste și pretențioase, fuseser) doar niște p)rticele din Imperiul Otoman. Saudiții, ap)r)torii Ierusalimului pe care nu-i intereseaz) decât dolarii, au o leg)tur) istoric) neînsemnat) cu orașul. —Șase generații din familia mea s-au n)scut la Ierusalim, spune
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
erau o evocare plastică a peisajului rural pe care noi Îl cunoșteam atât de bine. Ele erau Într-un sens o replică antifonică extrem de clară la poeziile mult mai puțin expresive pe care i le dedicasem odinioară. Prin cuvinte deloc pretențioase, al căror secret nu reușesc să-l descopăr, proza ei de liceană izbutea să evoce cu o forță răscolitoare fiecare adiere cu miros de frunze umede, fiecare fir de ferigă ruginie a toamnei din ținuturile din jurul St. Petersburg-ului. „De ce eram
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de paradoxuri: făcută parcă pentru cele mai subtile elite, ea s-a bucurat de o uriașă popularitate; exprimând un mesaj cât se poate de simplu și clar - iată ce pot face dictatura, totalitarismul, până unde pot merge -, ea este extrem de pretențioasă din punct de vedere artistic; transparentă, perfect accesibilă la prima vedere - derutează totodată și pare, pe alocuri, chiar ermetică. Stilistica, estetica filmului, care suprapune și interferează diverse modalități, tonalități, personalități, care amestecă epoci și costume, care se petrece - ca să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
néant. Ca și ideologii comuniști am detestat și eu această cărămidă (într-o oarecare măsură tot ca ei, fără să o fi citit sau mai exact fără să o fi dus până la capăt), dar din alte motive. E îngrozitor de plicticoasă, pretențioasă, sucită și outrecuidante, ca să folosesc această admirabilă vorbă veche franceză, care înseamnă înfumurare peste măsură. De fapt, o vană speculație, un tratat moftologic (în care, ce e drept, dacă ai răbdare și timp de pierdut poți totuși găsi reflecții aparent
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lor închipuite), Bucureștiul mă face să-l urăsc tocmai pentru că îl iubesc. Această reacție nu-i contradictorie, este o stare psihologică foarte firească. * Urăsc Bucureștiul pentru lipsa totală de grijă pentru "nebucureșteni". Un provincial, fie el doctor în cea mai pretențioasă disciplină, fie el poliglot, lăsat singur, de capul lui, la aeroport sau la gară, are următoarele variante la dispoziție: Varianta 1. Să fie acostat, într-un soi de respect șmecheresc de taximetriștii necinstiți: "șefu" (odios apelativ) sau "domnu" (detectare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
prin timonă - o roată cu cavile, situată deasupra, pe punte, la pupa, care transmitea mișcarea rotită echei prin troțe și scripeți. Gabiile s-au făcut drept unghiulare, au apărut deasupra etravei ferestrele mari, de la sufrageria căpitanului, cu ancadramente și stucaturi pretențioase, precum și alte geamuri laterale, pentru lumină și mai mult confort (ele imitau marile ferestre din arhitectura; repere : cel puțin două catarge ; bompresul, cu propria-i vergă ; suprastructurile înalte la prova și pupa ; gabia rotundă, pe catarge ; vele mari, pătrate și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
vor moralitate în politică fiindcă democrația fără încredere publică este vorbă goală: promisiuni respectate, alocarea transparentă a resurselor publice, sănătate și educație de calitate, siguranță de mișcare. Cu alte cuvinte, populația este tot mai cetățeană, tot mai contractualistă, tot mai pretențioasă în timp ce în majoritatea lor, politicienii sunt tot mai retardați în moravurile primului deceniu. Fiind înăuntru sau în proximitatea clienților favoriți ai statului, ei nu vor să accepte să depindă direct de cetățeni. Doresc să mențină politica de castă, să mențină
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
presă, radio și televiziune. Ușor bombastice, ambițiile îi erau mari. Teza de doctorat și-o intitula Introducere la o sociologie a literaturii comparate. A scos ediții critice din Alexandru Claudian, Nichita Stănescu care, cu nonșalanță, îi încredințase texte. A coordonat pretențioase lucrări de sinteză: Literatura română în lume, Ieșirea din metaforă, Memorial invers, Confesiuni esențiale, Nostalgia comunicării, Sociologie și bioestetică, Repere pentru o sociologie a valorii literare, Eseu despre moartea valoroasă, 13 scrisori către Dumnezeu. Apetitul pentru colosal fără umilința uceniciei
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
sine însuși. E oricum altceva decât un monolog. Dar când scrii? sare din colțul său Pastenague. Cu cine discuți când scrii? Într-adevăr, discursul pe care îl așterni pe hârtie cu speranța că va fi citit de cineva, discursul acesta pretențios și imuabil se adresează cui? Cine e interlocutorul? Fie el și surdomut... Iar dacă ții seama de asta, de îndoielile și incertitudinile legate de acest act cam ridicol și probabil inutil care e scrisul... — Dar cititul? ...dacă ții seama de
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
bani oferită de Spartak, s-ar fi întors fără ezitări acasă. E cam greu să te apuce căscatul în capitala Rusiei. Ai la îndemînă Mausoleul lui Lenin, catedrala „Vasili Blajenîi“, cu turlele ei aurite, magazinele, iar pentru cei ceva mai pretențioși, Balșoi Teatr și Galeria Tretiakov. Ca variantă de divertisment facil, Circul de Stat. Sau clădirea Universității „Lomonosov“, care seamănă izbitor cu Casa Scînteii (de fapt, măgăoaia noastră e copiată după a lor). Te uiți la înălțimea turnului principal, îți imaginezi
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Mark Twain). Francezul arată invitatului apartamentul său, "mon cabinet de travail", "la salle de bain", "la salle à manger", care toate sunt de o indigență caricaturală, apoi îl ospătează mizerabil conform unui meniu solemn în care se văd scrise mâncări pretențioase ca Aperitifs à la russe, Consommé Richelieu au fumet de céléri, Pommes de terre à la française, sauce divine. La punctul Corbeille de fruits, amfitrioana pune pe masă un pumn de nuci. Doi soți se pregătesc de bal, și obișnuitele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și procedeul copilăros. Iorgu se întoarce acasă și scandalizează pe toți invitații lui Enache prin manierele sale, prin disprețul său și prin franțuzismul său contractat la Sadagura. Găsește o singură ființă care-l "pricepe", pe Gahița Rosmarinovici, o văduvă bătrână, pretențioasă, franțuzită, o "précieuse ridicule", în genul Muzei de la Burdujăni. Tânărul Iorgu declară un amor ridicol de înfocat Gahiței, care, firește, i-l primește la moment. Dar să stăruim puțin asupra personajelor și scenelor. Pitarul Enache Damian, "de 55 ani; poartă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de exprimat prin senzații. E drept, simboliștii au pretins că prin senzații ei exprimă altceva ("simbolul" simbolist e un agregat de senzații care trebuie să evoce anume stări de suflet), dar nu s-ar putea concepe o pretenție mai absurd pretențioasă decât aceea de a exprima concepții despre lume prin mănunchiuri sau roluri de senzații. Sterilitatea de sentimente și de concepții, caracterul de universalitate al senzației, "orășenismul" - iată cauza pentru care poezia "nouă" e atât de internațională, încît poeții "noi" se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
unii din noi ne dedăm la (iar alții din noi se încîntă de) jocurile "pariziene" ale unora dintre poeții noștri "noi" e o grandomanie naivă, de care sufăr și cei care (și mai ales cei care) se cred grozav de pretențioși și de artiști! N-ar trebui oare să înțelegem odată că nu putem avea orice literatură, ci numai pe aceea care se potrivește cu realitățile noastre? E atât de simplu acest lucru! Simplu ca o tautologie! Autorul acestor rânduri (să
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
jurnalistice: Ni se pare totalmente surprinzătoare apariția unui nou barem lingvistic la nivelul concursurilor organizate de EPSO ("Ziua", 14.X. 2007) Într-un anumit registru, sufixul adverbial -mente indică reluarea ironică, într-un fel de simulare critică a limbajului cult, pretențios sau științific, exact etc.: am vizionat alăturea de Bagi peliculele de mare interes artistic "27 de rokii" și "asterix & obelix la jocurile olimpice" și nu am clacat emoționalmente, aflându-ne sub influența fisticului. (text de pe un blog, http://stressymako.wordpress
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
manieră, fel și stil31; în cazul primelor, chip este "marcat ca ușor arhaizant" (GALR II: 530), iar sintagmele într-o manieră/de o manieră/în manieră/a + adjectiv, calcuri după fr. d'une manière și de manière, sunt simțite ca pretențioase, emfatice 32. Orice mare conflict are la bază dificultatea de a accede la abstracția "om" și de a stăpâni exaltarea diferențelor care mi-au fost conferite și cu care mă identific în chip spontan și irațional (G. Liiceanu, Despre limită
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]