3,008 matches
-
Ciprian Porumbescu, doi moldoveni care reprezintă cu cinste poporul nostru Pentru aceasta vă rugăm să mai zăboviți un pic. Gheorghiță Gheorghiu și Costică Abaci, veniți aici. Cei doi știau despre ce e vorba. Toți trei, la circa un metru de prezidiu se așezară în formație. Apărură deodată două viori și un solist gata să dea un mic spectacol. învățătorul Obreja, deschide reprezentația cu un cuvânt ce a ajuns la inima tuturor. Apoi continuă : - începem cu un cântec scump inimii românului: « Trei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lor, starea mașinilor și cum chiar în acele zile se afla la Beijing ministrul comerțului exterior din România, însoțit de un grup de directori de întreprinderi, printre care și cel de la "Steagul Roșu", într-o sală mare de festivități la prezidiu au fost invitați, alături de tovarășii chinezi, tovarășii români în frunte cu ministrul. Demnitarul chinez care a deschis reuniunea a lăudat prietenia exemplară dintre cele două popoare și partide și, spre surprinderea celor prezenți, întorcându-se spre delegația română, a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Trecând de la Hesiod la contemporani, îmi aduc aminte de o glumă din perioada "comunismului victorios": la o ședință de partid ia cuvântul, pentru a evidenția "binefacerile muncii", un român-evreu, care, cu accentul caracteristic, a creat ilaritate în "auditoriu" și la "prezidiu", nefiind clar dacă finalul cuvântării sale era cu semnul exclamării sau întrebării, respectiv "muncă, muncă, munca, asta-i viață? ( Aș mai adăuga la aceste rânduri și panseul colegului de facultate Iliuță, care, plecând de la afirmația marxistă că "munca l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Într-o cheie mai modernă. Ne-am amuzat copios reproducând o realitate extrem de familiară atât nouă, cât și lui Prokofiev. Acțiunea Începea cu o ședință de partid sovietică suprarealistă, condusă de Fata Morgana, un fel de eminență cenușie a unui Prezidiu Permanent comunist inventat de noi. De aici exploda muzical tot absurdul și ilogicul delirant justificat de situația textului. Zborul vesel al imaginației triumfa odată cu explozia portocalelor. Ne gândeam la sărmanul Prokofiev, ce destin bizar a avut, să revină din exil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a spune o vorbă și despre „socialism”. Laconismul referirii sale la termenul sacrosanct, sobrietatea discursului în general era edificatoare în privința adevăratelor sentimente ale Profesorului, stând cu demnitate „sub vremi” chiar atunci când ele îl obligau să accepte tipicul noii „religii”. În prezidiu, se aflau înalții reprezentanți din acea perioadă a partidului, precum Pavel Țugui și Virgil Trofin, pe atunci, pare-mi-se, secretar al UTM-ului pe țară. Primul, mai mare în funcție (nu mult după aceea avea să fie însă dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de literatură rusă, unchiului meu, pe care îl cunoștea din copilăria și tinerețea lor basarabeană). Cu o îndrăzneală pe care de mult mi-am pierdut-o, am dat curs invitației și, în fața a două mii de ascultători, având în coastă un prezidiu firește ostil, am început să polemizez dezinvolt cu „asistentul” (așa i-am spus, stârnind rumoare și indignare printre oficialități și printre acoliții acestora, căci „asistentul” era secretarul UTM pe facultate, sau ceva pe aproape). „Nu, Gh. Udr. nu învață slab
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tolerată? În toamna lui 1958, la o ședință UTM tematică („Despre personalitate și despre rolul personalității în societate” era, formulată cu aproximație desigur, tema supusă dezbaterii), un invitat, un cadru universitar, poate, dar nu de la noi, care nu stătea la prezidiu, ci printre studenți, în amfiteatru, s-a ridicat și foarte liniștit a afirmat că Gheorghe Gheorgiu-Dej, de pildă, nu este o personalitate și că trebuie să recunoaștem acest lucru, că el nu se poate compara cu..., sau cu... Și nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mâna, confirmând exmatriculări. Nu m-a poftit nimeni să iau loc (era, într-adevăr, târziu), am rămas deci în picioare, am încercat să-mi rostesc fraza pe care mi-o pregătisem, cineva m-a întrerupt, altcineva a intervenit (întotdeauna prin prezidii și ședințe se găsește unul mai „milos” spunând: „Lăsați-l să zică ce are de zis”, eu am zis ce aveam de zis, nu mai țin minte ce, și o voce decisă a dat sentința: „Să lucreze mai întâi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au dat pe brazdă (Ion Vinea) și al celor convinși (Paul Georgescu). Ambele atitudini, repet: ambele sunt preferabile duplicității perfecte în care Petru Dumitriu s-a complăcut. Duplicitate care atinge apogeul în episodul rugăciunilor mentale „rostite” în „altarul” oricărei ședințe - prezidiul: Fiindcă vorbeam despre rugăciune... am ajuns să mă rog șezând în prezidiu la ședințe, nu de partid - că eu n-am fost membru de partid - dar în ședințe de muncă cu muncitorii de la Canal ș.a.m.d. Și ședeam în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Ambele atitudini, repet: ambele sunt preferabile duplicității perfecte în care Petru Dumitriu s-a complăcut. Duplicitate care atinge apogeul în episodul rugăciunilor mentale „rostite” în „altarul” oricărei ședințe - prezidiul: Fiindcă vorbeam despre rugăciune... am ajuns să mă rog șezând în prezidiu la ședințe, nu de partid - că eu n-am fost membru de partid - dar în ședințe de muncă cu muncitorii de la Canal ș.a.m.d. Și ședeam în prezidiu și nici nu închideam ochii și mă rugam: „Doamne, iartă-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Fiindcă vorbeam despre rugăciune... am ajuns să mă rog șezând în prezidiu la ședințe, nu de partid - că eu n-am fost membru de partid - dar în ședințe de muncă cu muncitorii de la Canal ș.a.m.d. Și ședeam în prezidiu și nici nu închideam ochii și mă rugam: „Doamne, iartă-mă pentru ce fac în clipa asta”». Pasajul acesta mi s-a părut de-a dreptul fantastic și de cum l-am citit am avut o promptă, neechivocă reacție negativă. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dintotdeauna. Avea o privire deschisă și ne-a condus pe scări, spre sala de ședințe. Era o sală urâtă, cu bănci de lemn și cu o masă lungă, acoperită cu o cârpă ieftină, roșie, roasă de șoareci. Scaunele de la masa prezidiului erau vechi, descleiate și aveau tapiseria, de asemenea, roasă de șoareci. Nici unul nu semăna cu celălalt. În sala de ședințe, urâtă și prăfuită, mirosea puternic a praf și a vechi. Mai era un miros care nu-mi era cunoscut, dar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
zâmbitor Nicolae Ceaușescu, hotărât să construiască socialismul „până ce România va fi ridicată pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație”. De o parte și de alta erau steagurile Republicii Socialiste România cu stema și steagul roșu al partidului. Masa prezidiului cu cinci, șase scaune, era acoperită cu față de masă roșie. Și haina din păr de cămilă, abia cumpărată de la București, pe care o purtam, era tot roșie! Ne cunoaștem între noi și ne așezăm în bănci după preferințe. Ca de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la ușa primului secretar. Cu emoție așteptam să fiu invitată în biroul monumental al acestuia. Tovarășul prim-secretar Pitămare era un bărbat înalt și gras, cu o figură hotărâtă, dar blândă de om simplu. Îl văzusem de câteva ori în prezidiu la instruirile lunare de la Comitetul Județean. Fața lui semăna cu o pâine abia scoasă din cuptor. Radia de bunătate și era mereu zâmbitor. M-a poftit să iau loc într unul din cele două fotolii uriașe în care am dispărut
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nu avea școală, dar avea memoria bună și îi transmitea soției sale, care avea șapte clase, toate sarcinile. Din cauza obezității, ședințele de partid se țineau uneori acasă la tanti Ana. Masa pe care ea gătea se transforma în masă de prezidiu, iar membrii de partid, doisprezece la număr, din care lipseau întotdeauna aproape jumătate, stăteau pe cele două paturi. Nea Voineac avea sarcina de a face mobilizarea. Învățătorul nu era membru de partid, dar îl invitam întotdeauna și venea cu mare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
țară este numită republică și nu mai are în fruntea sa domn sau rege, așa cum secole la rând a avut. După alegerile din 28 martie 1948, prin care s-au ales reprezentanții în forul superior M.A.N.cu un prezidiu condus dr. C. Parhon, el fiind și președintele republicii. M.A.N. este aleasă pe o perioadă de cinci ani, având o structură unicamerală, compusă din 349 deputați ce reprezintă toate categoriile sociale. Acest for alege și revocă pe: Președintele
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
țară este numită republică și nu mai are în fruntea sa domn sau rege, așa cum secole la rând a avut. După alegerile din 28 martie 1948, prin care s-au ales reprezentanții în forul superior M.A.N.cu un prezidiu condus dr. C. Parhon, el fiind și președintele republicii. M.A.N. este aleasă pe o perioadă de cinci ani, având o structură unicamerală, compusă din 349 deputați ce reprezintă toate categoriile sociale. Acest for alege și revocă pe: Președintele
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
o confruntare cu Ghiță Mărgărit trebuia ori să ai îndrăzneala inconștienței ori percepția spectatorului de circ care, stânjenit, rămâne interesat chiar când clovnul își bate joc de el. La o șezătoare ținută într-o sală a bibliotecii, se aflau la prezidiu Ion Istrati, Sandu Faur (Al. Atanasiu) și George Lesnea care, ca de obicei, recita cu patos „Șalul negru”. Cu expresiile sale dialectale de regulă vulgare, Istrati avea succes. Lesnea, unul nebun, în timp ce Faur nu conta. Aflat și el în sală
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pe deasupra mulțimii. Cu tot așa de binecunoscuta lavalieră care-i încadra fața rotundă, Sadoveanu părea jovial. Ca un lighean de aramă încinsă, plutea, la nivelul umerilor săi, chelia lui George Lesnea și sclipeau ochișorii de tătar ai lui Ion Istrati. Prezidiul s-a înșirat pe scenă în spatele unei mese. Sau ținut discursuri. Când i-a venit rândul, în picioare, maestrul își începu alocuțiunea într-o domoală și fermecătoare limbă moldovenească. Poate ar fi trebuit, în calitatea pe care o avea, să
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
fost scos la tablă iar despre eveniment sa vorbit mult și aprins. A doua zi sărbătorirea a continuat la Teatrul Național. Galeria o umpluseră cei mai tineri absolvenți. În lojă și la stal erau invitați ceilalți. Pe scenă, la masa prezidiului, au luat loc somitățile, bineînțeles, tot dintre absolvenți. În centrul lor strălucea, rotundă, figura senină a lui Sadoveanu. Neînsemnat și absent, la un capăt de masă luase loc profesorul Gheorghiu. Luată în parte, fiecare figură din prezidiu era remarcabilă, toate
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
scenă, la masa prezidiului, au luat loc somitățile, bineînțeles, tot dintre absolvenți. În centrul lor strălucea, rotundă, figura senină a lui Sadoveanu. Neînsemnat și absent, la un capăt de masă luase loc profesorul Gheorghiu. Luată în parte, fiecare figură din prezidiu era remarcabilă, toate se pierdeau însă într-o penumbră estompată din care doar una singură radia. Luminată de pacea interioară, fața maestrului Sadoveanu avea în jurul capului o aureolă. Alocuțiunile au fost indistincte. Ultimul s-a ridicat să citească rânduri dedicate
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
în vedere și faptul că ctitorul ecumenismului este considerat Nathan Söderblom, Arhiepiscop al Suediei și cel care a convocat această conferință. Pentru o mai bună rezolvare a problemelor, această conferință s-a împărțit în patru secțiuni: secția continentului european sub prezidiul arhiepiscopului Nathan Söderblom, secția țărilor britanice sub președinția arhiepiscopului de Canterbury, secția americană în frunte cu Rev A. I. Brown și secția Bisericilor Ortodoxe ale Orientului sub președinția Patriarhului din Constantinopol. S- au discutat următoarele probleme: probleme industriale și economice ale
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Societății Științifice Internaționale de Hymenopterologie; membru al Comitetului Director IOBC Global Working Group On Biological Control Of Plutella, Asian Vegetable Research and Developpment Center; membru titular al Academiei Naționale de Ecologie a Republicii Moldova. Stimate domnule Profesor, permiteți-mi ca în numele Prezidiului Academiei Oamenilor de Știință din România, să vă urez un sincer: În urmă cu 55 de ani, student în anul V fiind, mi-a atras atenția un tânăr membru al Cercului științific de Zoologia nevertebratelor, care-și începea ucenicia în
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
1947, scrisul său virează spre ideologia noului regim comunist, publicând opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din URSS Lumina vine de la Răsărit. Ca recompensă pentru această orientare, devine președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale, funcția politică maximă ocupată de un scriitor român în timpul regimului comunist și se bucură de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta. * În anul 1948 publică romanul Păuna Mică, iar un an mai târziu în 1949, Mihail Sadoveanu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
defunctul director al Direcției Agricole. „Ironie a soartei - îmi spune P. - a murit pe cînd bea un pahar cu apă, el care toată viața lui a băut numai vinuri alese!” L-am cunoscut și eu pe la diverse ședințe. Nelipsit din prezidii, unde figura pe criteriul că e „reprezentativ”, mă irita și mă amuza prin „nesimțirea” lui. Dormea aproape de fiecare dată, în fața a cinci-șase sute de oameni, tresărind abia perceptibil doar cînd se schimbau vorbitorii la tribună, însă uneori nici atunci. Era
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]