12,837 matches
-
pentru construirea celui mai mare pod din Imperiul român, pentru ca, două mii de ani mai tarziu, prin începerea lucrărilor la Sistemul de la Porțile de Fier, o altă opera măreață să lege pe drumul cel mai scurt cele două țări vecine și prietene, dovedind lumii descoperirea unei vocații constructive ce amintea de podul lui Apollodor din Damasc.272 Munca depusă în timpul culegerii datelor de teren de către cei peste 100 de ingineri și specialiști ce-și desfășurau activitatea în sediile operative de la Orșova și
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
sunt foarte frumoase amintirile tale. Aș fi, la rându-mi, fericit să pot găsi fântâna unde ai cunoscut Vulpea. MICUL PRINȚ: Am să-ți arăt și ție drumul. Mai ai puțină răbdare. Acum trebuie să mă gândesc la atâtea lucruri... Prietena mea, Vulpea, m-a învățat să înțeleg că stelele sunt frumoase datorită unei flori pe care nimeni nu o vede. Numai eu o știu, dar, când eram lângă ea, n-am fost în stare să pricep nimic. Poate n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sunt înflorite. OMUL: Am să țin minte. MICUL PRINȚ: Te vei uita la stele, noaptea. N-ai să știi exact unde-i steaua mea. Așa e mai bine. Așa, te vei uita cu drag la toate stelele. Toate vor fi prietene cu tine. Și-apoi, aș vrea să-ți fac un dar. (râde ușor) OMUL: Îmi place, Micule Prinț, să te aud râzând. MICUL PRINȚ: Râsul meu e darul pe care vreau să ți-l fac. OMUL: Ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fi savurat. Nu fabric și nu colportez știri de acest gen. Și eu vreau să mă țin departe de bisericuțe, dar uite că sunt pusă uneori chiar la mijloc. În afară de tine, Vali, de Ema și de Gina, nu am alte prietene. Nu ți se pare cercul prea larg? Ce vrei să spui? Un timp merseră împreună fără să-și adreseze una alteia nici un cuvânt. Tăcerea le seconda ca o umbră. Simona reflectă. Viața ei în acest colectiv și presupusele relații erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
larg? Ce vrei să spui? Un timp merseră împreună fără să-și adreseze una alteia nici un cuvânt. Tăcerea le seconda ca o umbră. Simona reflectă. Viața ei în acest colectiv și presupusele relații erau fluctuante. Fiind mereu în căutarea unei prietene ideale, trecuse de la o colegă la alta ca un baston de ștafetă, ajungând în cele din urmă să se apropie cel mai mult de Ema. Bănuia că nu era neapărat alegerea cea mai bună, dar Ema avea arta de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
discreția și bunele maniere sunt necesare ca aerul și ca apa, mai circulă vorbe șchioape, urmele acestora fiind acoperite cu o peliculă abil țesută pentru a nu fi dezvăluită adevărata fațetă a lucrurilor. După scurgerea unui timp, când cele două prietene nu-și auzeau decât zgomotul surd lăsat de tocurile pantofilor pe asfaltul a toate răbdător, Simona întrebă: Vali, ai început o discuție, dar nu ți-ai dus gândul până la capăt!... Aaaa, nimic, mă gândeam în sinea mea că dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
gândul până la capăt!... Aaaa, nimic, mă gândeam în sinea mea că dacă ai fi mai prudentă, nu ți-ar strica. Simona găsi în spusele colegei sale un sâmbure de înțelepciune. Poate ar trebui să-și aleagă cu mai multă grijă prietenele, să fie atentă, chiar grijulie și atunci când pronunță unele conjuncții. Și-au continuat drumul până la bifurcația străzii principale cu strada Crizantemei. Se bucurară împreună la vederea primăverii care umbla sprințară printre ramurile copacilor și prin ierburile crude, așezându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
așezându-se cu toți fluturii ei albi pe corolele florilor și dând glas melodios, plin de farmec, păsărelelor lipsite de grijile pământenilor de rând. Primăvara părea că râde în hohote, întocmai unui copil în nestăvilitele lui jocuri. Când cele două prietene se despărțiră, o pasăre tocmai se așeza pe ramura unui copac aflat în drumul lor și le cerceta curioasă prezența. Stătură amândouă o clipă în loc, privind cum un mic căpușor de pasăre se rotea când într-o parte când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
spatele total dezgolit. Dintr-o dată, apăru o femeie a cărei vârstă nu putea depăși treizeci de ani, care târa după ea un castron legat cu o sfoară și striga fără încetare: Nu mai lătra Bobi, te-am rugat! Acestea sunt prietenele mele..." și mângâiindu-și cățelul imaginar, după un timp, continua; Așa, vezi ce înțelept poți să fii!". Dacă cineva ar fi studiat în profunzime comportamentul celor nouă ocupante ale salonului șase, ar fi putut conchide că sursa manifestărilor lor se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
constată că toate colegele sale sunt în doliu: murise angajata de la ghișeul 4, ceea ce-i amplifică tristețea. Gândește că „nefericirea este unul dintre indiciile propriei noastre imperfecțiuni”, că trebuie căutată calea spre propria perfecțiune salvatoare. Împărtășește asta celei mai apropiate prietene, Luiza, o femeie „rațională”, practică. Aceasta îi atrage atenția că speranța în perfecțiune este o himeră romantică, talentul pe care pretinde Adriana a și-l fi descoperit fiind un simptom de boală: „Acum, tot ceea ce trebuie să faci tu este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
frumusețe. A doua zi, dimineața, s-a oprit ploia. Vântul se mai potolise, după ce toată noaptea a fost furios, rupând crengile copacilor și trântind la pământ o grămadă de fructe. Ceva mai la vale de casa noastră, peste drum, locuia prietena mea, Lora. Eram de aceeași vârstă, născute În același an. Ne jucam Împreună, ori de câte ori se ivea ocazia, și mergeam la școală Împreună. Sora mai mare , T., tocmai Îi fixa coronița pe cap, cu agrafe de prins părul. „Doamne! Ce frumoasă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
oră plecăm! M-au pregătit și pe mine, mama și surorile ( radiam de fericire, uitându-mă În oglindă), aranjându-mi cât mai bine coronița În părul aproape negru și cârlionțat, curgând În bucle frumoase până aproape de umeri. Sora mai mare a prietenei mele, T., ne-a luat În brațe ( pe rând) și ne-a dus până În capătul uliței. De acolo și până la biserică drumul avea Împrăștiată mai multă piatră și ne puteam feri de noroi. În spatele bisericii se afla o antecameră a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
spre forma “angelică”. Festivitatea de absolvire... Am Închis ușa după mine și tumultul lumii exterioare a dispărut. Dar cine putea opri furtuna iscată În adâncul sufletului.?! Nimeni... În jurul prânzului, cu o zi Înainte de eveniment, primesc un telefon de la prof. V ( prietena mea), care mă anunța că va trece Maria ( una din elevele clasei a XII-a), pe la mine, pentru a-mi lăsa o floare. „Am primit acum trei zile un frumos trandafir japonez (În ghiveci)”. Este o splendoare. N-ar trebui
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
contopea cu frumusețile ce o Înconjurau, putând să asculte În voie muzica universului. Hei, Trezește-te! Hai, că trebuie să plecăm acasă. Am spus alor mei că voi Întârzia două ore, și iată a Început să se Însereze. Da, imediat! Prietena mea, Riana, era o fire pragmatică și nu se lăsa prea repede prinsă În mrejele trăirilor. De altfel, fizica și matematica erau materiile care o atrăgeau cel mai mult. Vezi că mâine avem de făcut o compunere cu temă, fie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe minut. Eram convinsă că va exploda, Împrăștiindu-se, pulverizându-se ca și cum nici n-ar fi existat. Durerea era atât de mare, Încât am Început să strig după ajutor. Tremuram din toate Încheieturile, când am format numărul de telefon al prietenei mele. Era trecut de miezul nopții. Riana! Riana! Ajută-mă! Ajută-mă! Vino repede. Mi-e tare rău, cred că am să mă sfârșesc... Nu puteam lega frazele din cauza hohotelor de plâns. Am dormit la ea În acea noapte de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
serviciu binefăcătorul nostru. Am jurat atunci să nu povestim nimănui cele Întâmplate și ne-am ținut cuvântul până la terminarea liceului. Astăzi mă amuz copios când Îmi amintesc: poziție de drepți, mâinile pe lângă corp, privirea Înainte! mă Întâmpină, uneori, câte o prietenă. Niciodată În viață nu te mai Întâlnești cu anii de liceu, cu inocența... cu romantismul curat și iubirile fără de păcat. Doamne! Ia-mi restul zilelor și dă-mi Încă o dată, anii aceia fără egal! „Bucurați-vă din plin” aș striga
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mi s-a făcut un calmant. Nu cred c-a durat mai mult de cincisprezece-douăzeci de minute până când una dintre asistente a apărut În cadrul ușii, cu capul plecat și lacrmi În ochi. Obișnuia să vină adesea pe la agenție, fiind o prietenă a noastră, a celor care lucram acolo. Trebuie să fac o precizare: de aproximativ un an eram angajată la Mithos-Tour ( agenție de turism), ca „șef birou”. Închirierea tractoarelor era o „afacere” suplimentară și eu eram solicitată să dau o mână
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Bronte, n-aș fi scris aceste rânduri, n-aș fi ascultat muzica sferelor albastre. E bine sau nu, nu știu, dar Încep să cred că toate se Întâmplă cu un scop anume. ( aceste Însemnări din jurnalul Arianei Bronte o bună prietenă vor face obiectul și “subiectul” unui roman care este În lucru Încă din anul 2004) Strada și poezia eminesciană S-au sărbătorit 163 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu. De ceva vreme mă gândeam la o altă modalitate prin
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
maluri, după o ploaie torențială. Unde să mă duc? Măicuțele erau la biserică, așa că am luat-o și eu Într-acolo. A sunat telefonul la un moment dat și am ieșit val-vârtej din biserică. M-am conversat cu una din prietenele mele, doamna C., membră a USR, care scrie o poezie deosebită. Timpul trecea destul de greu, așa că am Început o plimbare de dute-vino până am simțit că mă dor picioarele. Vântul se oprise și Înserarea curgea Încet peste dealuri, livezi, flori
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
trecut cu traiul în casa lor (le dăduse colhozul casă gata). Peste un an, le dăruise Domnul o fetiță pe care o numiseră Natașa. Tot în acel an, peste câteva luni, m-am născut și eu. Când mai crescusem, devenisem prietenă bună cu ea, îmi plăcea mult să mă duc la ea acasă, avea o cameră a ei plină cu jucării. Cred că avea atâtea, cât nu aveau toți copiii din sat împreună. Mă consideram fericită pentru faptul că eram prietene
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
prietenă bună cu ea, îmi plăcea mult să mă duc la ea acasă, avea o cameră a ei plină cu jucării. Cred că avea atâtea, cât nu aveau toți copiii din sat împreună. Mă consideram fericită pentru faptul că eram prietene și că puteam intra în casa lor oricând doream. Nu ne certam, era o fire veselă și tot ce avea împărțea cu mine. Cu ei stătea cealaltă bunică, care venise din Ucraina. Era o femeie căreia îi plăcea mult să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
putea munci la câmp, făcea ce putea pe lângă casă. Eu eram un copil care mă plictiseam repede și mereu ieșeam din ogradă, fără ca să-i spun mamei, pornind în căutarea aventurilor. Îmi vizitam buneii, moșii și mătușele, nașii de botez, prietenele și neprietenele, dintr-un capăt al satului, până în celălalt. Când ajungeam acasă flămândă, mama mă certa, sărmana, zicea că nici mâncare nu merit, dar îi trecea repede. Îmi dădea ceva de mâncare și mă cerceta pe unde am fost și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru anunțarea Învierii lui Hristos. Se culcară cu toții obosiți și plini de bucurie. A doua zi, copiii se treziră, se spălară, se îmbrăcară și „la școală!” Urma sa fie o zi la fel de interesantă și la școală, în clasă avea multe prietene, cu care se juca și se împăca bine. Era în clasa a treia. Când ajunse la școală, exact la ușa de la intrare, Alexandra se întâlni cu directorul școlii. Salutându-l cu „Hristos a Înviat!”, copila se feri frumos într-o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
uliță îmbrăcată în rochița ei cea nouă. Se va duce până la mătușica ei, să o vadă cei cinci verișori, apoi până ajunge le ei acasă mai are de trecut pe lângă casa altora, de unde încă știa că o pot vedea multe prietene și vecine... Simțea așa o bucurie! Se gândi ce norocoasă era că avea așa o mamă, îi venea să se ducă la ea și să o cuprindă, să o sărute, dar îi era rușine să nu râdă maică-sa de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se dezbrace ea acum de rochița pe care a așteptat-o atât de cuminte până la amiază? - Mamă, lasă-mă numai un pic, mă duc numai până în drum și imediat mă întorc, o rugă Ioana, care spera că măcar careva dintre prietenele vecine o va vedea, că până seara era încă mult de așteptat. Maică-sa știa că nu va fi chip să o oprească, îi zise să nu se ducă departe, să se întoarcă repede că avea nevoie de ajutorul ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]