1,698 matches
-
subtile de monitorizare și dirijare a comportamentului elevilor - folosește lauda în mod eficient și sincer pentru a întări comportarea dezirabilă - tratează comportarea greșită cu calm și cu consecvență - organizează un mediu sigur fizic și emoțional - identifică și elimină elementele potențial primejdioase din mediul de învățare - stabilește reguli pentru a asigura un mediu de învățare sigur și igienic - dezvoltă strategii pentru a elimina brutalitatea, comportamentul amenințător, agresiunea verbală și fizică și hărțuirea sexuală Practica profesională Este demonstrată de natura mediului de învățare
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
majoritatea insulelor din Pacific. De la Înființarea primului club specializat (1906), și până În prezent, au fost salvate mii de persoane În largul plajelor australiene 325. În zilele Înnourate și apa tulburată de curenți care stârnesc nisipurile de pe fund, rechinii devin foarte primejdioși pentru om. Nave circulă de-a lungul coastei, semnalând grupurile de rechini, uneori chiar avionete, mici flote de pescadoare specializate În vânătoarea de rechini prin harponare. Australienii sunt redutabili la sporturile nautice. În 1983 iahtul Australia II câștigă Cupa Americii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lucruri, chiar dacă se exprimă mai greu... Până la Îndeplinirea acestui vis vor mai trece ani buni... Fermierul nu-și 184 poate stăpâni mirarea despre călătoria noastră la acest capăt de lume, numai din considerente turistice, totul Îi pare o aventură deosebit de primejdioasă și mai ales costisitoare. Din această perspectivă, a omului care trudește din greu pământul roșu și suportă vitregiile climatului australian, o plecare cât de mică, de câteva sute de kilometri de fermă, fie și până În splendidul metropolitan Sydney, este un
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
generale cu caracter normativ. În articolul intitulat Sonnetul (1839, nr. 60, p. 251), el avea convingerea că cel criticat "odinioară va binecuvânta critica". Încrezător în rolul constructiv al criticii, Asachi își îndreaptă însă armele și în direcția combaterii unei manii primejdioase, semnalate anterior de M. Kogălniceanu: "dorul imitației". Impărtășindu-i punctul de vedere, redactorul "Albinei" pledează, în termenii cei mai categorici, pentru constituirea unei literaturi naționale și pentru evitarea imitației operelor străine, în mod nerațional și exclusivist, prin respectarea tradiției strămoșești: "Cultura
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
influență negativă. De aceea, el va încerca să impună criticilor să-și îndrepte atacurile împotriva autorilor de opere ațâțătoare, nocive pentru tineret, autori care, în special din perspectiva funcției supreme atribuite de el literaturii - propagarea virtuții -, îi apar mult mai primejdioși pentru societate, decât hoții și făptuitorii de crime. În general însă, el are o încredere nelimitată în eficiența literaturii, în procesul de asanare morală a societății. Cel mai înalt rol în această direcție îi revine teatrului. Cronicile teatrale (situate la
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
mică pricină din s-au pute isca o urîtă și neplăcută neunire. In sfîrșit, țălul nostru este realizația dorinții ca românii să aibă o limbă și o literatură comună pentru toți. Dorul imitației s-au făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul național. Această manie este mai ales covîrșitoare în literatură. Mai în toate zilele ies de subt teasc cărți în limba românească. Dar ce folos! că sunt numai traducții din alte limbi, și încă și acele
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
protecție, ajutor, de siguranță și în cele din urmă de creștere și educație pentru viață. I.2. Noțiuni de abandon familial „Oamenii crescuți fără dragoste părintească sunt de cele mai multe ori infirmi... iar situația copiilor părăsiți este mai complicată și mai primejdioasă decât cea a orfanilor” (A.S. Makarniko). Încercând să dăm o definiție clară a abandonului nu am avut prea mare succes. Înainte de toate trebuia să înțelegem ce presupune această noțiune. Vom avea în vedere noțiunile de neglijență și de abuz emoțional
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
și neajunsuri întregii vieți omenești. Atunci când căsătoria nu mai poate fi menținută din cauza unor grave pricini, când nu mai poate fi asigurat nici scopul natural (biologic), nici cel religios atunci se impune această despărțire. În astfel de situații căsătoria devine primejdioasă pentru viața soților, a copiilor, a societății și a credinței lor religioase. Biserica privește divorțul ca pe o maladie, de tămăduirea căreia caută să se îngrijească împreună cu toți factorii pozitivi ai societății. Asemenea maladii sunt determinate de legi pe care
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
fiecare țară, care fac parte integrantă din prezenta convenție. Articolul 2 Părțile contractante vor supraveghea și vor controla culturile agricole, pădurile, terenurile necultivate, materiile prime și produsele vegetale, în timpul transportului și depozitarii, pentru a depista focarele de dăunători ai plantelor, primejdioși pentru agricultură și silvicultura. Articolul 3 Părțile contractante se vor informa reciproc, în scris, asupra apariției și răspândirii pe teritoriul lor a dăunătorilor plantelor, care constituie un pericol deosebit pentru culturile agricole și forestiere. Articolul 4 Pentru a preintimpina că
HOTĂRÎRE Nr. 1.190 din 15 noiembrie 1996 pentru aprobarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria privind colaborarea în domeniul carantinei şi protecţiei plantelor, semnată la Sofia la 6 iulie 1996. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/116307_a_117636]
-
cel mai mic zgomot. Trebuie să mi le dai pe toate, mi-a răspuns el. Cel care n-a dat tot n-a dat nimic. Am înțeles și i-am spus: Aș vrea să știi că milostenia mea poate fi primejdioasă. El mi-a răspuns: Milostenia ta este, de bună seamă, singura pe care am dreptul s-o primesc. Am păcătuit. Am lăsat să cadă toate pietrele în palma lui concavă. Au căzut ca în adâncul mării, fără zgomot. Apoi mi-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Universului, atunci Pontiful este cel ce pune în aplicare planșa de arhitectură trasată în folosul oamenilor. Similitudinea cu cel mai vechi zeu egiptean Ptah, care avea printre altele atribuții de zidar. Se remarcă din tâlcul acestui simbol trecerea și caracterul primejdios al acestui pasaj și gândurile mele identifică podul cu curcubeul, puntea azvârlită de Zeus între cele două lumi și pe care merge Iris să aducă alinare. Podurile orientale în formă de arc care duc la templele sintoiste sunt imaginea podului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să fi devenit o realitate perceptibilă simțurilor noastre și atunci prin poem, urcăm de fapt într-altă realitate. Arcul reflex noetic geneza cosmică a poesiei Pășesc prin râul subteran Împiedecat în haine și stingher. Doar lancea mea deasupra mai răzbate Primejdioasă răsărind spre cer.1132 Lumea cealaltă, de dincolo, ar putea fi un ținut întunecat și mohorât, locuit de umbrele morților și zeii ce stăpânesc Acheronul. Și totuși tradițiile spun că acela poate fi locul în care locuim după moartea trupului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
topitoria și turnătoria imaginației. Cu cât imaginația oricărei religii, fie ea hindusă, creștină, mozaică, musulmană sau budistă, prinde formă sub un clopot de sticlă sau Într-o peșteră Întunecată, cu atât este mai probabil ca acea imaginație să capete direcții primejdioase. Este mai probabil ca oamenii care sunt În contact cu lumea și sunt expuși diferitelor culturi și puncte de vedere să dezvolte o imaginație de tipul lui 9 noiembrie. În cazul oamenilor care se simt izolați, pentru care libertatea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
biruiască în contra postului și a rugăciunii. Finalul circularei îl confirmă pe Căpitan ca trăitor al celor enunțate și ca verificator al puterilor Dumnezeiești lucrătoare prin post și rugăciune: În cei 16 ani de luptă, în cele mai grele și mai primejdioase clipe, am citit la 12 noaptea, timp de 42 de nopți Paraclisul Maicii Domnului. Am mai citit în timpul prigoanei, purtând-o tot timpul la mine, cărticica de rugăciune a Sfântului Anton de Padova. Frați creștini, fii ai patriei mele, peste
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
se sting, săraci și plini de răni, în cel mai deplin anonimat. Și - culmea ticăloșiei! - acești jertfitori pentru țară, dintre care mulți au murit în stadiu de sfințenie, nu sunt pomeniți decât pentru a se spune despre ei că sunt primejdioși pentru educația tineretului sau pentru siguranța statului român. Această mărturie a lui Virgil Maxim va fi pentru tinerii români o uimitoare revelație și va produce în sufletele lor o sfântă indignare față de mișelia cu care sunt tratați asemenea eroi. Cutremurați
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un articol din 1890 intitulat Cursurile de admirație reciprocă, scris cu o candoare dezarmantă, fără eufemisme, pentru că "ipocrizia nu duce la nimic bun, iar eufemismele nu ascund nimic". Au urmat contra-atacurile. Iorga a replicat printr-o serie de articole: "Opiniile primejdioase ale unui rău patriot"131. Era ceva tipic pentru "superioritatea" jurnalistică a lui Iorga. Începuse bătălia. Metamorfozarea unui istoric și critic literar într-un polemist fără teamă era deja un fapt împlinit. A continuat să predea, dobîndind sprijinul studenților. România
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ce-ar fi putut să fie“. O, Doamne, toți acești ani, întreaga noastră viață pe care am fi putut-o petrece împreună! Nu vrea... să reînceapă să mă iubească... s-o ia de la capăt. Posedam în suficientă măsură instinctul gândurilor primejdioase, pentru a-l goni pe acesta din urmă. Într-adevăr, în timp ce-mi sprijineam spinarea de suprafața laconicului monument al lui „Mutulică“, încălzit de soare și pătat de licheni, îmi schițam un fel de program de supraviețuire. În linii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
încăpere. „O lumină excitantă“, o numise Rosina. Hotărâsem să-i istorisesc o versiune a poveștii lui Hartley, pentru că, în dispoziția mea actuală, colcăind de teribilul meu plan actual, nu puteam înfrunta perspectiva minciunilor și a duelurilor și, probabil, a unei primejdioase încăierări. Ca să spun adevărul adevărat, încercam o teamă aproape superstițioasă față de ura Rosinei. Voiam s-o neutralizez pentru moment, astfel încât să scap de grija ei. În curând, urma să înfrunt alte primejdii și hotărâri; și aveam o concepție intuitivă, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
moment, eram mulțumit de ea. Desigur, nu i-am povestit totul, cel puțin în legătură cu planurile mele imediate. Eram animat în acele momente de un spirit atât de desăvârșit machiavelic, încât nu aveam sentimentul unei trădări discutând astfel despre Hartley cu primejdioasa, agera Rosina. O „duceam“ pe Rosina și, când era necesar, propria ei inteligență inventivă o înșela. Mi se părea interesant faptul că Rosina își amintea perfect de momentul când farurile mașinii ei mi-o revelaseră pe Hartley, lipită de stâncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care să se prefacă într-o obsesie aproape obscenă. Or, eu mai aveam de luptat cu propria-mi oroare superstițioasă față de statutul marital, această inimaginabilă condiție de intimitate și robie reciprocă. Oricum, logica situației mă împingea acum forțat către asemenea primejdioasă și execrabilă aventură. Era primul pas pe care trebuia să-l fac, încercarea de a răspunde la prima întrebare. Trebuia să descopăr, în măsura în care mi-era cu putință, cum era în realitate acest mariaj și ce însemnau cei doi unul pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
desene vesele de papagali verzi cocoțați pe arbori de lămâie. La mijloc, acolo unde perdelele nu se împreunau perfect, se filtra o îngustă dâră de lumină. M-am apropiat și am tras cu urechea. Se auzeau glasuri. Televizorul? Evitând zona primejdioasă a despicăturii dintre perdele, și simțindu-mă parcă gata să mă avânt în spațiu, m-am oțelit, silindu-mă să calc ferm, fără zgomot, în direcția ferestrei, și să mă las în genunchi, atingând zidul de cărămidă, așezându-mă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
casă. Din cămăruța roșie, continua să răzbească murmur de glasuri. Mi-am spus că, cu cât discutau mai mult, cu atât mai bine. Fiecare minut care trecea ar fi putut să-i apropie tot mai mult și, totodată, scurta răstimpul primejdios. Când o să li se facă foame, probabil că or să se arate. Dar erau, desigur, prea agitați ca să mai simtă foame. În ciuda temerilor care mă frământau, eu eram flămând. Un timp, am ronțăit biscuiți sărați cu măsline, apoi am răzuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
s-o scutur, dar părea să fi căpătat brusc o forță extraordinară, iar eu mă simțeam extrem de slab, și însuși faptul de a o atinge devenise foarte neplăcut! Trupul rigid îi tremura din cap până-n picioare, ca străbătut de un primejdios curent electric. Fața îi era congestionată, scăldată în lacrimi, iar din gură i se prelingeau picuri de salivă. Vocea, răgușită, sfredelitoare, striga întruna; părea o făptură terorizată, sugrumată de furie, care scuipa obscenități, scotea un urlet de panică paroxistică, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de vorbă cu ea, dar o singură dată și foarte pe scurt. — Tu? Să stai de vorbă cu ea? Ai înnebunit? În momentul acela am auzit un zgomot cumplit, de fapt, zgomotul de care mă temusem de când mă îmbarcasem în primejdioasa mea aventură. În camera de sus, Hartley începuse deodată să strige și să izbească cu pumnii în ușă: „Dă-mi drumul, dă-mi drumul!“. Am alergat afară din bucătărie, trântind ușa în urma mea, și am zbughit-o pe scări. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu vină. M-am mai gândit și la alte modalități de a-l îneca. Nici una nu era ușoară. Cel mai mult mă atrăgea lupta dreaptă, care, însă, oricum nu putea fi prea dreaptă, din moment ce Ben era un om puternic și primejdios; și dacă avea să mă rănească serios în timp ce eu aș fi încercat să-l rănesc pe el, atunci aș fi înnebunit de-adevăratelea de necaz. Un complice mi-ar fi fost de mare folos, dar mă legasem față de mine însumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]