2,775 matches
-
a priori sunt posibile datorită naturii facultăților noastre de cunoaștere, grație formelor a priori ale sensibilității - spațiul și timpul - și formelor a priori ale intelectului, respectiv categoriile: substanță, cauzalitate, cantitate, calitate etc. Cunoașterea apare, astfel, ca dependență de formele a priori ale subiectului. Din apriorismul sensibilității și rațiunii rezultă, potrivit filosofiei kantiene un adaos subiectiv la cunoașterea obiectului. Problema originii cunoașterii, axată în esență pe controversa empirism-raționalism, se regăsește, de asemenea, în marile direcții din filosofia contemporană. Printre marile filosofii ale
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
prevedea și de a percepe ideea în fapte și legea în fenomene, oricare ar fi talentul său de observator, va ajunge foarte rar la o explicație justă. Chiar dacă, așa cum remarcă Steven I. Miller, în cercetările cantitative ipotezele sunt formulate a priori, iar în cele calitative a posteriori, chiar dacă în primul tip de cercetări, pentru testarea lor, se face apel la metode cantitative, iar în al doilea tip de cercetări se mobilizează, în principal, metode calitative, conținutul procesului de cercetare în științele
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Domnului i s-au născut fiu", expresie-standard în majoritatea cazurilor când sunt menționate nașterile de moștenitori masculini în familia domnitoare). Chiar dacă i se recunoaște o oarecare competență în administrarea spațiului privat, femeia, indiferent de poziția sa socială, este exclusă a priori din lumea publică a bărbaților. De la indignările scriitorilor bizantini în fața încălcării regulilor de claustrare a femeii în gineceu (dar tot bizantinii au în istoria lor, începând cu secolul VI, cazurile fericite și celebre ale marilor împărătese sau fiice de basilei
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
oamenii dispuși să se pună de acord cu ei înșiși. Exprimată în termeni clari, problema poate să pară simplă și totodată insolubilă. Dar e greșită presupunerea că întrebările simple duc la răspunsuri la fel de simple și că evidența implică evidența. A priori și inversând termenii problemei, după cum omul se sinucide sau nu se sinucide, s-ar părea că nu există decât două soluții filosofice: a spune da sau a spune nu. Dar ar fi prea frumos să fie așa. Căci trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
în termeni aristotelici, categorii ale ființei, fie că vorbim de obiect în limitele gândirii drept categorii ale gândirii cum este în cazul lui Kant. Deoarece obiectul are o aplicabilitate universală înseamnă că nu este empric, deci este un concept a priori despre care putem vorbi fie ca o categorie generală, fie ca un concept semantic al referinței însăși. Dat fiind că înțelegem obiectul ca entitate pură ce are o aplicabilitate universală, el are o natură unitară și singulară, iar reprezentarea la
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
muzicii, cu greu putem vorbi de un obiect fizic, mai indicat fiind unul abstract sau imaginar; în cadrul romanului putem vorbi de un obiect dihotomic. Iar dacă ar fi să considerăm că Ingarden are dreptate când spune că ideile sunt a priori și independente, dar si entități non-temporale, atunci trebuie să apelăm la imaginație sau la un anumit fel de gândire pentru a înțelege obiectul artei în sine. O astfel de viziune elimină experiența, iar anumite obiecte ale artei nu există dacă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o idee, o substanță sau o proprietate pentru a găsi structura interioară a lucrurilor în ele însele. Pentru Ingarden, acest tip de cercetare ontologică implică explicitarea formei unei idei sau a formei unei substanțe, înțelegând prin ontologie o analiză a priori a conținutului ideii, unde ideile sunt indepedente de conștiință și sunt înțelese ca entități non-temporale. Ontologia vorbește de lucrurile pe care ea le caută. Obiectul (Gegenstand) este tot ceea ce există, iar o entitate concretă este lucrul în sine care este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
evident, deschizând arătarea de sine a existențelor, aflându-se mereu în starea de deschidere. Arta este, în acest sens, modul prin care și în care adevărul iese a iveală în mod evident. Totodată, arta este văzută și ca fiind a priori oricărei opere de artă deoarece, dacă artistul este originea obiectului de artă și obiectul de artă este originea artistului, arta este, deductibil, originea operei de artă și a artistului. Arta nu poate fi gândită în termeni concreți sau în definiții
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ontologică pleacă de la starea fenomenală, abstractă și infinită a obiectelor de artă. Oricât am încerca să definim obiectul de artă ca formă practică, nu vom reuși să cuprindem ideea de artă întrucât, arta are o natură apriorică. Arta este a priori formelor artistice, prin urmare analiza artei implică o analiză a tuturor componentelor artistice. Prin intermediul definițiilor convenționale, arta este eliberată de proprietățile estetice sau de proprietățile formal-expresive. Convenționalismul artei constă în emergența ei infinită ce necesită anumite norme în delimitarea obiectelor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
mult decât o aglomerație ce nu spune nimic de starea ontologică a obiectului artistic. Cercetarea ontologică a obiectelor de artă se bazează, astfel, pe relația artă-istorie. Un obiect de artă este un obiect ce trebuie văzut ca preexistent sau a priori oricărei intenții sociale pentru a-l înțelege. De aceea, un obiect de artă are o interioritate istorică ce are ca scop expresia narativă acceptată de cei mai mulți critici. Dar ideea de narativitate nu arată statutul ontologic al operei de artă, ci
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ontologie presupune aprioritatea termenilor constituenți existenței operei de artă, termeni ce duc la o structură ontologică a realității artei. În acest sens, Ingarden își definește ontologia ca știința care cercetează "posibilități și necesități pure", în timp ce metoda ontologiei este "analiză a priori a conținutului ideilor" (Streit I, 29/33), unde ideile sunt independente sau entități non-temporale. Orice operă de artă are la bază un obiect (Gegenstand) ce se opune existenței tuturor lucurilor (Gegenständlichkeit), în timp ce substanța desemnează entitățile concrete. Obiectul operei de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cuvinte și versuri: ele reprezintă dualitatea dintre ritma perfectă și rima imperfectă. Acest construct ontologic duce la individualizarea și identificarea anumitor construcții poetice, de exemplu a baladelor și sonetelor. Acest lucru determină momentul muzicalității poetice ce nu poate exista a priori construcției lingvistice, întrucât ea este adusă în existență prin activitatea compozițională a poeziei. Tropii indică o structură prin care executarea poeziei duce la identificarea unui timbru melodic ce acompaniază versul. Pe de altă parte, structura melodică este afectată de tipurile
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
elements of the work of art, elements that are leading to an ontological structure of the art. In this perspective, Ingarden defines its ontology as the science that investigates pure possibilities and necessities while the ontological method is an a priori analysis of the content of the ideas. The stratification can be applied firstly, ensuing the Ingardian model, to the literary work of arts (Schrifttum), whereas for the representational arts (darstellende Künste) we propose an ontological architectonics. However, the structure differs
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Prelegeri de estetică, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966, p. 31. 2 "[...] time is the "pure form" of poetry, space is the "pure form" of pictorial art" (t.m.). Hartley Burr Alexander, "Laokoon" and the Prior Questions", în The Mid-West Quaterly, vol. I, nr. 4, 1914, pp. 336-357. 3 Termenii de Darstellung si sich darstellen implică prezența imediată a ceva. În cadrul reprezentării ceea ce este prezent este determinat de o structură internă. De exemplu relația dintre ceva
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
duce la un eșec total. Nașterea Armatei Roșii Pe 26 martie 1918, confruntat cu evidența incapacității militare și a izbucnirii războiului civil*, Lenin îl numește pe Troțki* comisar al poporului la Ministerul de Război. Acesta inițiază un dublu proces, a priori antagonist, de normalizare și de bolșevizare. Aceasta din urmă este inaugurată pe 6 aprilie 1918 prin instaurarea comandamentului bicefal: ofițerii sunt flancați de civili (comisari politici) însărcinați să controleze și să impună strategia bolșevică logicii militare. Eșecul recrutării de voluntari
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
O teorie realistă a relațiilor internaționaletc "1. O teorie realistă a relațiilor internaționale" Scopul acestei cărți este acela de a prezenta o teorie a politicii internaționale. Testul prin care o asemenea teorie trebuie să fie judecată nu este unul a priori și abstract, ci empiric și pragmatic. Cu alte cuvinte, teoria trebuie evaluată nu prin prisma unor principii abstracte preconcepute sau a unor concepte fără legătură cu realitatea, ci prin obiectivul său: de a induce ordine și sens într-o masă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
își dorea suficient de mult un anumit rezultat și nu îl putea atinge cu mijloace pașnice, putea recurge la violență, cu condiția ca evaluarea riscurilor și a avantajelor să favorizeze apelul la un astfel de mijloc. Un asemenea calcul a priori nu recomandă folosirea armelor nucleare din cauza capacității lor distructive, care, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, elimină orice avantaj posibil. Folosirea armelor nucleare, chiar dacă pe o scară limitată la început, reprezintă un dezastru care nu poate fi
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sarcini, nu există o anumită formulă gata să fie aplicată automat. Numai printr-un proces continuu de adaptare, susținut cu fermitate și prin autoconstrângere, se poate ajunge la compromisuri pe teme secundare ca importanță. Este însă posibil să indicăm a priori ce tip de abordări vor facilita sau vor îngreuna succesul politicilor de compromis. În primul rând, merită să subliniem faptul că succesul compromisului - adică respectarea celei de-a patra reguli - depinde de respectarea celorlalte trei reguli, care, la rândul lor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
multe dintre operele fundamentale ale realismului, Războiul Rece (vezi Oren, 2000) sau ușurinței cu care pot fi măsurate instrumentele puterii militare. Dar, în situația în care nu există nici o amenințare militară curentă, ca în contemporaneitate, nu există un motiv a priori pentru ca teoria realistă să privilegieze puterea militară față de alte forme. În timpul Războiului Rece, exista o adevărată industrie de măsurare a potențialului uman și a tehnicii militare, determinată mai curând de revoluția behavioristă decât de realism și probabil din acest motiv
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nr. 5 (martie 1939), pp. 629-648. Heinmann, Eduard, „Schumpeter and the Problems of Imperialism”, Social Research, 19, nr. 2 (iunie 1952), pp. 177-197. Hobson, John A., Imperialism, G. Allen and Unwin, Londra, 1938. Hovde, Brynjolf J., „Socialist Theories of Imperialism Prior to the Great War”, Journal of Political Economy, 36, nr. 5 (octombrie 1928), pp. 569-591. Koebner, Richard, Schmidt, Helmat Dan, Imperialism: The Story and Significance of a Political Word, 1840-1960, Cambridge University Press, Cambridge, UK, 1964. Langer, William L., The
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
scopurilor, la coordonarea acțiunilor și eforturilor în vederea realizării lor, cu alte cuvinte, fără organizare, scopurile vor rămâne inaccesibile și irealizabile. # Organizarea este originar o trebuință resimțită de un grup pentru a atinge un obiectiv comun acceptat, ceea ce face solidaritatea a priori a grupului, angajarea personală a indivizilor în acțiunea grupală de definire și de pregătire (Mucchielli, 1973, p. 6). # După opinia autorului francez, participarea „asigură unitatea morală a grupului”, ea manifestându-se fie sub forma unui contract de bază (adeziunea tacită
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
noi și Își Îmbogățesc procesele imaginare. Această Îmbogățire este fie rezultatul unui contact colectiv, fie al unui demers singular, voluntar sau accidental. Interculturalitatea ca rezultat al unui act de cucerire În țările sau regiunile lumii În care anumite culturi, a priori Îndepărtate, au intrat În relație, mai cu seamă ca urmare a unui act de cucerire, fecunditatea creației artistice a reflectat interculturalitatea care a rezultat astfel. Acesta este, de exemplu, cazul Andaluziei, al cărei nume de origine, Al-Andalus, reflectă vitalitatea și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
curente de cercetare, urmând calea deschisă de Rotter, au postulat existența unei credințe bipolare În controlul factorilor (sau potențatorilor) care modelează acțiunile și comportamentele oamenilor (Rotter, 1966). Scala numită Locus of Control (LOC) permite de altfel măsurarea acestei așteptări a priori care se bazează pe factori interni. Convingerea că poate controla cursul evenimentelor și anumite performanțe În diferite situații de competiție și conflict se corelează, la un subiect dat, cu diverși alți factori (personalitate, vârstă, apartenență socio-economică) (Dubois, 1987). Despre câteva
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
p. 288). În sfârșit, este necesar oare să considerăm, la fel ca Hayek, că o teorie a dreptății sociale trebuie să fie neapărat meritocratică (ceea ce invalidează În opinia sa orice tentativă, pentru că ordinea pieței nu poate recompensa meritul)? Desigur, a priori, acesta constituie un criteriu solid de măsurare a ceea ce e drept. În Franța, mai ales, suntem extrem de sensibili la noțiunea de „elitism republican”, care conciliază În mod util excelența și preocuparea pentru egalitate. Recompensând meritul, avem, așa cum subliniază Alain Boyer
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dominație. În vreme ce libertatea negativă, Înțeleasă ca absență a interferențelor, nu stabilește raporturi interne Între libertate și democrație, libertatea Înțeleasă ca absență a dominației conferă un rol determinant democrației. La capătul acestei treceri În revistă, putem nuanța considerabil opoziția care, a priori, putea părea determinantă Între dreptate și bine. Atașamentul față de principiile esențiale ale liberalismului este afirmat, după cum am văzut, de autori care refuză interpretarea procedurală a neutralității statului. Ar fi deci perfect posibil să ne implicăm În urmărirea binelui comun, păstrându
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]