1,469 matches
-
cu gunoi de cal. Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țărușe ascuțite, din care șese aveau fiecare-n vârf câte un cap, iar al șeptelea fără, se clătina mereu în vânt și zicea: cap! cap! cap! cap! Pe prispă o babă bătrână și sbîrcită, culcată pe un cojoc vechi sta cu capul ei sur ca cenușa în poalele unei roabe tinere și frumoase, care-i căuta în cap. - Bine v-am găsit, zise Făt-Frumos. - Bine-ai venit flăcăule, zise
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
poate fi pretutindeni. Adică - nicăieri. Omul contemporan tinde să devina o anexa a butoanelor. Ne apropiem de etapa în care vom fi doctori în știința și analfabeți în cultură. Marele „câștig” al modernizării este alienarea. Vreau să fiu european pe prispa mea și să mă delectez cu ce scriu alții despre tinda lor. Situațiile limită încep să devină tot mai frecvente borne ale epocii noastre. Globalizarea îl va scuti pe om de decizii. Chiar și de opinii. Globalizarea sentimentelor poate fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tare. Mama și-a tras băiatul cât mai aproape, pentru a-l ocroti, făcându-i și lui același semn creștinesc, după care începu să povestească: Vara trecută, la noi în sat l-a trăsnit pe un om bătrân chiar în prispa casei. Trăsnetul a topit sârma de care era legat câinele. Bătrânul a murit pe loc. Câinele trăiește și acum, dar își trage păcatul cu el. E paralizat bietul animal. Merge mai mult pe burtă târându-și picioarele din spate. Un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
stuf. O poartă din dârjele de salcie, încrucișate, închidea la drum ograda largă... În celelalte părți nu avea garduri. Spre apus, începea țarina în care hlujii tăiați toamna trecută, erau rezemați de copaci în glugi rare. Un câine flocos, pe prispă, doarme nestingherit de străini, dar care, odată cu lăsarea întunericului, picior de om nu se mai apropia de portiță. Casă veche, cu tindă între două odăițe, lipite pe jos cu lut galben, în capăt un iatac cu un ochi de geam
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întunericului, picior de om nu se mai apropia de portiță. Casă veche, cu tindă între două odăițe, lipite pe jos cu lut galben, în capăt un iatac cu un ochi de geam ce dă în livadă, pereții și bagdaliile albe, prispă, de jur-împrejur... În odăița de o austeritate monahală, două laițe pe colț, cu așternuturi, oglinda veche, tocmai de când s-a jucat nunta Săfticăi la poartă, după obicei -, cu apele îmbătrânite... o sobă cu ocniță albă, ușor coșcovită, cotruța și strachina
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
merg încet pe lângă ei fără să-i silească. În satul de la marginea pădurii, casele mici și albe, aidoma unui cuibar cu ouă, stau ascunse între grădini și livezi, cu mușcate și zorele la ferestre, cu ghivece de micsandre pe marginea prispei... Pe la vremea amiezii, când Anuca a fost la mătușa Domnica, a găsit-o plângând... Fănuță, cel mai mare dintre cei trei copii, zace de-o săptămână la pat. Cât ar fi vrut s-o ajute... cât!... Anuca se transforma de la
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
striga, poruncea de credeai că Dumnezeu nu are varianta desconsiderării rugii sale punctuale. După ce poruncea pentru fiecare în parte ceva, vocea devenea potolită și se ruga ca și cum ar mărturisi, smerit, ultima sa dorință: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei noastre, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
judece, să mă pedepsească sau să mă premieze... Știi, Z, atunci când încerc să-mi oblojesc vânătăile singurătății, îmi revine mereu în minte fraza aceea din finalul rugăciunii de seară a dragului meu bunic: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tu prin lume, mă gândesc dacă nu cumva trăiești același sentiment acut al singurătății, al insului cu rădăcini care plutesc mereu prin aer și iar mă întorc la finalul rugăciunii bunicului meu drag: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Pacificului, din Santa Cruz. — Încântat... Salut, Inti...! — Mă bucur să vă văd. Se îndreptară spre colibă. — Sper că nu te deranjează că I-am adus, spuse preotul. Cred că este important... Oh! Nu mă deranjează... Absolut deloc... Se așezară pe prispă. Inti se lăsă să cadă în hamac, iar preotul și jurnalistul se instalară pe o bancă de lemn ce se întindea de-a lungul colibei. Intră și ieși cu o cană cu apă și două pahare: — Va trebui să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nimeni acasă. De aceea, rupe un băț mai lung și îl înghiontește rău de tot pe paznic. Ham, ham, ham, se enervează cîinele, apucînd de băț cu furie. Așa, băiatu'. Acum chiar că ești un cîine bun. Portofel zărise pe prispa casei un ceaun mare, care părea să fie nou-nouț. Toată strategia era concepută ca să șterpelească acest ceaun. În casa sărăcăcioasă locuiau Ion și Aneta Ciobanu, doi norocoși moștenitori, care pe timpul acesta s-au apucat să se hîrjonească. Ce latră așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dom' judecător. În sinea ei a luat o decizie fermă: Îmi voi face dreptate. Șișu era aproape vecinul ei, la a patra casă. Erau cele patru case care aveau grădina din spate, brăzdată de un rîuleț. Vara Șișu dormea pe prispa casei, la aer curat, apărat de un cîine nebun ca și el. Na, cuțu, papă pîniță cu antigel, șușotește Liana. Bietul cîine, flămînd ca un lup, a înghițit hulpav și a murit în dureri groaznice. După cîteva zile Șișu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se poate conserva iarba proaspătă. Să rumeg deci mai departe. Parcă și cu Liviu nu a fost la fel? O comunicare unică, o iubire unică. Nopțile ypsilantiene din vechiul Pantelimon sau plimbările mute pînă-n zori pe malul Cibinului, acolo pe prispa stînei, În mireasma mătrăgunei cerată de lună, cînd mi-a mărturisit pentru prima dată ura lui Împotriva lui Kafka, Împotriva acelei mutilante mentalități de ghettou care Îi anulează omului accesul la cer, ucigîndu-i disponibilitatea imnică și eroismul. M-am Îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fascinantă. În treacăt, Goilav lăsă să cadă o remarcă: - Mai ales acasă la el omul e un portret care merită descifrat. Îmi urmărise deci privirea. - Gospodăria asta a primenit-o bătrînul meu cînd s-au schimbat obiceiurile vechi. A păstrat prispa și tinda pe care, după moda nouă, le-a prefăcut în verandă și salon. Cu timpul hibridul a căpătat patină: cu greu îi poți descoperi vreun cusur. Toate au un aer de familie, ca vitele și cîinii bătrîni care încep
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
avea să-l schimbe pe tutun. Seara, doamna Tomulescu comentă: „Cînd dă soarele sus, cei din Humosu de-abia se scoală. După ce și beau țigara, întind țolul la umbră și încep să se păduchească. La cinșpe ani Victor răcnea de pe prispă: «A, mamó, ’inde ’uaca și-mi ia ciuciun!» Adică să vîndă vaca și să-i ia tutun. Se hrănesc cu știr, cu gruhă și cu pur. Bureți le dă pădurea care, pentru ei, are trei vaci: Hribana, Fragana și Murana
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bătea așa de crunt căci, evident, cu pedeapsa nu îmbogățea mintea băiatului. Judecînd după mînia maternă, mai degrabă era o răzbunare pe neșansa de a fi ivit pe lume un cretin. - De ce așa! răspundea ea, strîngînd din buze. Numai de pe prispa vecinului, un băiat cu căciula înfundată pe ochi, trăgînd polca pe mîneci, se pregătea de școală, cîntînd vîrtos. Foaie verde foi de nuc, iaca eu mă duc, i-ha! Volentem ducunt fata, nolentem trahunt. Dobrina se bucura de toată atenția
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
te-ntorci cu el, vă omor pe amîndoi!“. Cum de-a putut să-mi spună așa ceva, dragul-mamei, și tare m-am necăjit, și nici n-am mai stat pe gînduri: am străbătut Încăperea, am străbătut Încăperea și-am ieșit pe prispă și m-am sprijinit de-un stîlp - locuiam Într-o căsuță pe care-o Închiriasem de la niște oameni din Nord - și n-avea balustradă... oricum, pe-acolo nu era decît nisip și mi-am dat seama că copiii n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Mai erau și trei capre pe care le învăța rusește în răstimpul în care nu-și alăpta copiii pe care nu-i avea. Pentru că nea Miluță nu se învrednicise. Învățătoarea îi asculta poeziile tolănită într-un fotoliu de paie pe prispă și, dacă nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti Clemanza apărea ca un zdrahon purtător de ochelari cu lentile-fund-de-sticlă. Cu ceafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cartea de basme. - Nu basme, teatru, Ion Vodă cel Cumplit și cei patru fii ai lui Matei Basarab. - Bine, bine, teatru, n-ai grijă. Acuma lasă-mă să-mi tihnească. Nea Miluță se întorcea la vatră și sorbea cafele pe prispă cu madam Clemanza. Când bolta de viță-de-vie se rărea, puteau vedea stolurile de gâște sălbatice zburând spre țările calde. Nopțile se făceau tot mai scurte. Vântul șuiera în horn. Dacă îi strângea la pântece, ieșeau pe prispă, ridicau poalele cămășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sorbea cafele pe prispă cu madam Clemanza. Când bolta de viță-de-vie se rărea, puteau vedea stolurile de gâște sălbatice zburând spre țările calde. Nopțile se făceau tot mai scurte. Vântul șuiera în horn. Dacă îi strângea la pântece, ieșeau pe prispă, ridicau poalele cămășii de noapte și făceau de sus caca și pipi pe butucul viței-de-vie. Toamna viitoare ciorchinii erau iar grei ca un uger de vacă. Nea Miluță n-a mai avut niciodată succesul pe care i-l asiguraseră poeziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
curme plânsul prin simpla lui apariție surâzătoare. Cele care plângeau erau, Într-adevăr, mai multe femei ale casei și de prin vecini (poate Între ele era și fetița, sora, verișoara, vecina sau ce era) și cu toatele stăteau În Întuneric pe prispă. Era clar că nu-l plângeau pe strămoșul care agoniza Într-una din camere pentru că atunci ar fi plâns acolo, Înăuntru, la căpătâiul lui și nici pe el, cel care tocmai ieșise din ascunzătoare. Pe el, de fapt, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
metri fiecare. Pentru cineva care vine din afară, locul acela de la intersecția celor două străzi poate fi numit piață. Clădirile din cele patru colțuri ale intersecției sunt diferite de toate celelalte case ale satului. În primul rând, ele nu au prispe, verande, pridvoare, marchize sau șopronuri În față și apoi nici nu sunt despărțite de drum printr-o curte și un gard. Toate patru au ferestre Înalte, prevăzute cu obloane ca și ușile, aspectul lor este cel sobru al unor prăvălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
degrabă te lasă să intri decât te invită. Soarele arde Într-un fel neobișnuit, e agresivă fierbințeala lui și ceva dogoritor vine și dinspre pământul Încă reavăn al grădinii cu straturi proaspete pe care o traversați amândoi până ajungeți pe prispă. Bătrânul se oprește puțin Înainte de a urca treptele și privește cerul. Ca și tine, e convins că se apropie o furtună neobișnuită, o furtună ca-n timpul verii, inexplicabilă În această parte a lunii aprilie. Vă așezați pe două scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
e convins că se apropie o furtună neobișnuită, o furtună ca-n timpul verii, inexplicabilă În această parte a lunii aprilie. Vă așezați pe două scaune joase de lemn, taburete lucrate la tâmplar și nu cumpărate de la magazinul de mobile. Prispa e destul de largă și pe ea Încape ușor o masă mare cu două scaune pe fiecare latură. Te așezi pe una din laturi, pe cea dinspre peretele casei și-l obligi pe bătrân să se așeze În capul mesei. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cum s-o fi scriind numele respectivei localități). E deja destul că o formă pronunțabilă a numelui localității mai există În memoria bătrânului dascăl, deși tu nu asta ai vrea să cauți În ea. Îți porți privirea prin grădinița din fața prispei În care numai zambilele și ici-colo câte o lalea sunt Înflorite. Aproape de gardul dinspre stradă descoperi și o plantă ceva mai ciudată. Un fel de bețe lungi și drepte ce par Înfipte În pământ Încă de toamna trecută și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]