1,290,302 matches
-
Nu sunt întotdeauna la fel de ascultătoare ca astăzi, nici punctuale. Au fost dăți când a trebuit să le așteptăm în zadar timp de câteva minute și am fost nevoiți să scoatem mâinile dintre cearșafuri, să aprindem iar becul și să-l privim cu o tărie care întotdeauna ne provoca dureri pe retină. Dacă iese vreuna, oricât de mică ar fi, suspinăm ușurați: știm că foarte curând vor veni și celelalte, una câte una și încet, somnolente, ca și când n-ar fi izbutit să
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
cărți în limba spaniolă, editate atît în Spania, cît și în țările hispanoamericane. Selecția de anul acesta este formată din noutăți editoriale, cele mai importante premii literare ale anului trecut. Se pot obține de la acest stand informații de ultimă oră privind accesarea diverselor situri spaniole de pe Internet; într-un spațiu aparte se expun traduceri românești din limba spaniolă și cărți legate de ambientul hispanic apărute la diferite edituri din România. Programul pregătit de Institutul Cervantes cuprinde o serie de conferințe susținute
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
atunci cînd, în scrierile sale despre tehnicile criticii, recomanda abordarea unei cărți "cu aceeași delicatețe cu care un canibal își prepară un sugar". Cine poate însă urma un atare sfat printre autori și cărți tari ca iasca? În ceea ce-i privește pe tinerii scriitori, relația lor cu criticul sever este de obicei înfățișată prin imaginea unui David în înfruntarea cu Goliat, încordîndu-și noua praștie cu care îl va doborî pe luptătorul filistenilor, pe zelosul păzitor al tradiției și al convențiilor, înarmat
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
decît surprinzătoare. Trei sînt, potrivit studiului, stadiile istorice traversate de conceptul de canibalism. Antropofagul înțeles ca subiect al dreptului natural, al dezbaterilor juridice asupra libertăților ce-i revin omului în situații extreme, antropofagul ca subiect al disputelor teologale și filosofice privind soarta materiei care a alcătuit corpul uman, în momentul de grație al resurecției și, în fine, antropofagul înțeles astăzi drept o creație a circumstanțelor și a educației. Cătălin Avramescu procedează tactic, își împarte subiectul în unsprezece capitole și face din
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
dreptul natural și cel politic, dispută ce se regăsește, simetric, în discursul teoretic. Pătrunsă aici, șalupa ce-i transformă pe naufragiați în antropofagi este laboratorul mental în care sînt testate efectele schimbării acestei distanțe. Dilemele identității e un capitol ce privește cu ochi atent textele ce-și pun problema identității dintre antropofag și masa lui. Ce se va întîmpla în momentul învierii cu aceleași particule omenești ce au fost nevoite să fie materia a două identități diferite, urmare a actului canibal
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
-ți faci un dușman pe termen lung. Spune că treburile merg prost în țară mai ales din cauza celor care ne conduc, și te expui la represaliile unei justiții aflate la degetul mic al politicienilor. Ca să n-avem nici un dubiu, legile privind "defăimarea țării" și "ofensa adusă autorității", inspirate din intoleranța de tip medieval, sunt mânuite cu tot mai multă dexteritate de indivizi pe care destinul i-a transformat din conțopiști oarecare în mare vedete ale vieții publice. În aceeași logică, nu
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
fie iudeo-masonice, contra unor scriitori români, cazul clasic fiind Eminescu, ucis civil, prin internare la nebuni, în 1883. Cît despre dl Mihai Diaconescu... Din toate acestea, cel mai alarmant mi se pare felul în care criticii, lingviștii, istoricii sau arheologii privesc agresivitatea neștiințifică a unor oameni care de obicei n-au nimic de-a face cu disciplina în care se vor a fi remarcați. Cititorul nostru are dreptate: n-am văzut în nici o publicație serioasă recenzii, comentarii, analize ale acestor apariții
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
unicității Shoahului. Cu această ocazie am descoperit și noi Centrul cu pricina și pe liderii lui. Dorința lor de afirmare cu prețul unor răsunătoare dezvăluiri ne înduioșează. Cum faptele intrate în colimator erau puține și cum despre măsurile Guvernului României privind cultul postum al lui Antonescu, Raportul vorbește cu sfiiciune respectuoasă, era normal ca, Vadim fiind un caz răsuflat, să se caute exemple mai înviorătoare. Raportul respiră un aer social-democrat de origine PSD (nu credem că greșim) și unul politically correct
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
JURNALUL NA}IONAL și în ADEVĂRUL. Povestea cu șpaga la fel. Dar, pînă în prezent, acest Faraj e singurul care a construit sau construiește ceva pe domeniul public și care face o asemenea declarație - apropo de șpagă. În ceea ce îl privește, Băsescu nu e atît de prost încît să se lase pe mîna oricui, cerîndu-i șpagă, mai ales cînd știe că acesta ar fi protejatul lui Viorel Hrebenciuc. De altfel, luni, primarul a anunțat că îl va da în judecată pe
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
o convertire în sensul dat de dumneavoastră. Am fost forțat spre dansul clasic, la fel cum am fost obligat să fiu pionier și utecist, pentru că aceasta era disciplina obligatorie și dominantă în cadrul programei școlare din acea vreme. În ceea ce mă privește, am înțeles foarte devreme că dansul clasic nu poate să-mi ofere complexitatea și libertatea de care aveam nevoie. Contactul direct cu profesorii Adina Cezar, Ion Tugearu și Sergiu Anghel îmi oferea, la vremea aceea, un model foarte apropiat, îmi
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea înadins, pentru a-ți răsplăti îndrăzneala". Credeți că acum, în anul 2003, d-voastră, dansatorii și coregrafii de dans contemporan, ați ajuns la limanul pămîntului pe care îl căutați? M.M.: Dacă privim ansamblul, se pare că n-am ajuns la nici un liman, în ciuda nenumăratelor proiecte, spectacole, rezidențe, ateliere, platforme și festivaluri. Toate acestea sînt organizate de cele mai multe ori din resurse personale și cu eforturi uriașe, care n-au cum să continue la
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
și alunecă, precum rândunicile, din vârf de munte în vârf de munte, până ce dau de platourile cele mai depărtate, de la hotarul ființei. Acolo toate acțiunile noastre, limpezi ca lumina zilei, se prăbușesc nu în abis, ci în noi înșine. Conexiune Privește copacul cenușiu. Cerul a curs prin fibrele lui jos, în pământ - un nor sfrijit e tot ce rămâne după ce pământul a băut. Spațiul cosmic furat se învârtește în împletitura de rădăcini, se răsucește și devine verdeață. - Scurtele clipe de libertate
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
căldura simplă în mâini. Clapele vor. Ciocănele blânde bat. Rezonanța verde, vivace și calmă. Rezonanța spune că există libertate, că există cineva care nu plătește tribut împăratului. Îmi vâr mâinile în buzunarele-mi haydniene și îl imit pe cel ce privește lumea cu seninătate. Înalț steagul haydnian - semn că: "Nu ne predăm. Dar vrem pace." Muzica este o casă de sticlă pe panta unde pietre galopează, pietre se rostogolesc. Și pietrele străbat sticla, dar fiecare geam rămâne intact. Traducere și prezentare
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
de nous Notre vie est si vaine qu^elle n’est qu^un reflet de notre mémoire.) Sentimentul revine într-o largă comparație, la pagina 101 din tomul II, unde desfășurarea armonioasă a frazelor pare a îmblânzi dezolarea: "Când îți privești sau îți asculți viața trecută, îți pare că vezi pe o mare pustie urma navei care a dispărut; crezi că auzi dangătele unui clopot a cărei bătrână clopotniță nu se mai zărește deloc." Între reperele importante ale trecutului revizitat se
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
curente despre locurile cu pricina și informații istorice aproximative. În general, Chateaubriand produce mult ca "istoric" cel puțin jumătate din Memorii e sub acest semn dar momentele ce pot fi reținute ca mărturie utilizabilă istoric sunt doar acelea ce-l privesc personal, și încă luând seama la emanarea deformantă a Egoului său, foarte interesantă, altminteri, din punct de vedere literar. Frumuseți estetice izbucnesc pe neașteptate, în pagini din cele mai cunoscute în veacul XIX francez. Ultimele două capitole sunt de o
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
francez. Ultimele două capitole sunt de o mare elevație, sub semnul unei întrebări, sfâșietoare în firescul ei, asupra valorii celor scrise: "Lucrarea inspirată de cenușa mea și destinată cenușii mele îmi va supraviețui oare? � p. 933). La pagina 936, privindu-și global existența, Chateaubriand trece, prin metaforă, de la corporalitatea pământeană la cufundarea în imaterialitatea acvatică: "M-am întâlnit între două secole, ca la confluența a două fluvii; am plonjat în apele lor tulburi, îndepărtându-mă cu părere de rău de
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
I-am admirat pe unii dintre acești tineri, de la distanță, pentru că mi s-au părut altfel decît imensa majoritate a colegilor de generație, și nu numai, pentru că sînt curioși să afle pe ce lume trăiesc și în ce timp, pentru că privesc în jurul lor și le pasă, pentru că sînt informați, și nu doar mimează asta, pentru că își construiesc cu pasiune adevărată și seriozitate proiectele. Este un capital care însoțește talentul și manifestările lui, fie ele împlinite sau nu. Clasa de regie a
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
de pas, în batjocură. Șoferul descheiat la tunică, fără centură, cu țigara în colțul gurii, coboară șmecher și lăsă mașina cu portiera azvîrlită și cu muzica insuportabilă năvălind spre noi. Își rîde de colegi fără jenă, pe noi ne sfidează. Privesc năucă acest jalnic spectacol. Nici urmă de demnitate, nici urmă de respect față de gest și de încărcătura lui. Pe sub haina militară văd cum le saltă buricele în ritmul manelelor deșănțate. Nu mai am putere decît să-mi șterg lacrimile. Dacă
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
năucă acest jalnic spectacol. Nici urmă de demnitate, nici urmă de respect față de gest și de încărcătura lui. Pe sub haina militară văd cum le saltă buricele în ritmul manelelor deșănțate. Nu mai am putere decît să-mi șterg lacrimile. Dacă privești unde trebuie, ai să vezi lumea toată ca pe o grădină", spunea un înțelept preot zen. Încotro, totuși, să mă uit?
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
uităm că una din primele abandonări ale limbajului „academic" a fost prilejuită de radicalizarea grupului majoritar din CNSAS (echipa Dinescu-Patapievici-Pleșu). Atunci am avut, șocați, o excelentă mostră de năstăsism filozofico-militant: pentru premier, cei care încercau să smulgă particule de adevăr privind abuzurile Securității nu făceau decât să „lingă dosare". La fel de „elegant" a fost dl. Năstase de fiecare dată când boarea primejdioasă a înnoirii amenința castelul de cărți vicioase deasupra căruia tronează. Oricine îndrăznește să pună sub semnul întrebării rezultatele guvernării pesedeilor
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
Bucovina și în Israel, nu numai în țările de refugiu, precum Franța, Germania sau Statele Unite face parte integrantă din literatura română și participă cu drepturi depline la constituirea noilor ierarhii, a noului canon, care trebuie reformulat. Nu știu unde sînt astăzi discuțiile privind reformularea canonului literar, dacă putem vorbi de unul sau mai multe și care sînt perspectivele unei "revizuiri" generale a valorilor, dar despre relațiile literaturii interzise înainte (din exil, din diaspora etc.) cu mediul ei natural, cu cititorii și critica de
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
și pentru că sînt de obicei anonimi - să nu ne încarce memoria." Uimește acest adînc exercițiu de admirație la ateul Nadeau, cel care păstrează pînă și în anii în care scrie cartea aceasta nostalgia troțkismului din tinerețe, perioadă pe care o privește acum, după ce mai întîi a regretat-o, cu indulgență: „Cînd tocmai ai împlinit douăzeci de ani, cum să nu devii troțkist?". Uimește iarăși venerația sa față de oameni care au uitat că-i datorează ceva. Nu sînt puțini aceștia și printre
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
păienjenișul de linii, răspîntii și încrucișări. Această bogăție sălbatică ce lîncezește în jurul peroanelor aglomerate și al cîmpului de manevre pentru vagoanele în așteptare era destinată vagabonzilor fără adăpost și celor care au avut suprema detașare să renunțe la tot. Mereu privisem la acest interval între viață și călătorie cu o dorință mută de a mă refugia acolo într-o zi, încercînd singurul cec în alb ce se poate cîștiga în acțiunile grandioase. În amurgurile ce se despărțeau trist de cîmp, locul
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
și-mi căutam drumul printre șinele căii ferate. Am zîmbit la gîndul că acolo, și nu altundeva, se găseau adevăratele ramificații ale destinului, sistemul său venos final. Odată ajuns în acel ținut, el devenea imens, iar lumea se vedea ca privită din altă lume. Ciuliniș și mărăciniș și cele de pe urmă cîmpuri părăginite. Am auzit o voce lăuntrică voind să mă înfricoșeze. "O să te omoare aici... Au cuțite de oțel făcute din oțelul șinelor moarte și din cauza asta sînt cumplite". Diogene
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
Georges Tzipoia (câteva considerații despre Expoziția doctorului Georges Dumitresco) Textul care urmează a fost publicat de către pictorul Georges Tzipoia în revista comunității românești din Geneva, Căminul românesc. Problemele pe care domnia sa le aduce în discuție nu privesc doar diaspora românească, ci și - sau, mai ales! - România însăși, înțeleasă ca partener real și ca prezență simbolică într-o Europă din ce în ce mai puțin concesivă în fața retoricilor obosite și a propagandismului abia camuflat. Că prezența noastră culturală în lume este o
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]