6,400 matches
-
dau naștere unei motivații adecvate. Psihologia socială clasică a pus accentul pe interacțiunea de grup, dar a făcut foarte puține lucruri concrete pentru amenajarea grupului ca mediu de învățare, mulțumindu-se să studieze interacțiunea elevilor în afara lecției propriu-zise și să proclame influența decisivă a climatului afectiv din clasă asupra performanțelor individuale. Numai în ultimul sfert de veac cercetătorii au relevat eficiența deosebită a grupurilor de elevi ce îndeplinesc o sarcină de învățare comună și au trasat liniile după care poate fi
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și prin auto-persuasiune, dar foarte importante rămân obținerea succeselor reale și feed-back-ul profesorilor. 8. Status socio-economic și reușită școlară tc "8. Status socio‑economic [i reu[it\ [colar\ " Peste tot în lume, dreptul la educație este inclus în constituții. Guvernele proclamă educația drept principalul mijloc de a obține generații de cetățeni loiali și în stare să aducă contribuții la propășirea țărilor. Educația devine astfel o componentă ideologică a statului. Ideologia educației de masă promovează ideea că oricine poate concura cu ceilalți
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și o promovează. Preponderența definiției școlare a acestei aptitudini atestă, fără îndoială, rolul covârșitor al instituției educative în sistemul social. Explorând reprezentarea socială a inteligenței, cercetătorii au pus în evidență o „ideologie a datului” care-i este subiacentă și care proclamă caracterul înnăscut al inteligenței (Mugny și Carugatti, 1985). Slujindu-se de ideologia datului, simțul comun justifică în mod simplu diferențele individuale atât de vizibile și de încurajate astăzi. În plus, reprezentarea celei mai importante dintre aptitudini ca înnăscute îndeplinește pentru
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
eugeniste, ce nu se sfiau să afirme că societatea, statul și relațiile umane ar trebui să se bazeze pe legile vieții descoperite de știință, și nu pe poruncile divine prescrise În Biblie 28. Cu toate acestea, eugeniștii români nu se proclamau ateiști sau agnostici. În realitate, mulți dintre ei Își mărturiseau deschis afilierile religioase. Totuși, ideile lor radicale reprezentau o provocare puternică la adresa Weltanschauung-ului adânc Înrădăcinat, bazat pe religie și pe autoritatea Bisericii. Sinteza românească de factură mendelianătc "Sinteza românească
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
primit de la Dumnezeu misiunea de a guverna autocratic Sfânta Rusie (ibidem). Mosca deosebește două tipuri de formule politice. Unele au un fundament metafizic, iar celelalte se raportează la un principiu care poate face obiectul unei deliberări raționale. Regimurile ce se proclamă ca fiind de drept divin pun în practică o formulă politică din prima categorie. Cele care pretind că se legitimează printr-un mandat popular se bazează pe o formulă din a doua categorie. Această distincție se combină cu diverse tipuri
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
la vârsta de treizeci și opt de ani, pe data de 28 februarie 1571 - dată aniversară: lui Montaigne îi plac totuși cifrele... Pune să se graveze în turnul său un citat -latinesc, cum se și cuvenea... - în care, în substanță, proclamă cam așa: bine că m-am descotorosit de toate de acum înainte mă voi consacra mie însumi... Câteva luni mai târziu, începe redactarea Eseurilor. Omulețul deloc arătos și nu prea înzestrat de natură, romanul din Gasconia resimțind pretutindeni exilul și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și să-l accepte ca făcând parte din ordinea firească a lucrurilor, perpetuând în același timp hegemonia celor doi mari actori asupra restului lumii. Pe de altă parte, liberalismul, cu permanentul său apel la comerțul liber, nu face decât să proclame interesele hegemonilor (mai întâi Marea Britanie, apoi Statele Unite) și să le propună întregii lumi ca fiind interesele tututor, cu toate că, în cazul statelor mai puțin dezvoltate, acest schimb economic neîngrădit e mult mai puțin profitabil, dacă nu e chiar împotriva intereselor lor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
propun individul ca nivel preferat al discutării securității, iar dimensiunea acțională a acestei paradigme îi face pe unii dintre teoreticienii săi să mute accentul pe problema emancipării indivizilor și grupurilor de orice constrângeri care îi împiedică să-și urmeze alegerile, proclamând astfel că progresul social este totodată posibil și necesar. Chiar dacă foarte diverse, teoriile feministe împărtășesc convingerea conform căreia nivelul statal al problemei securității este insuficient, iar literatura de specialitate ar fi tributară unui punct de vedere masculin. A fost formulată
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
regionalizare, în vreme ce transformaționaliștii se referă la o rearanjare a relațiilor interregionale; motorul intern al globalizării este identificat în capitalism și tehnologie (hiperglobaliștii), în acțiunile și politicile statelor și în piețe (scepticii) sau în caracteristici ale modernității (transformaționaliștii); ineditul fenomenului contemporan, proclamat de hiperglobaliști, este contestat de sceptici, în vreme ce transformaționaliștii apreciază ca fără precedent actualul nivel de interconectare globală; ca stare finală rezultată în urma procesului, hiperglobaliștii anticipează sfârșitul statului-națiune și instaurarea unor forme de guvernanță globală într-un mediu economic global, scepticii
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
același an de „La Nouvelle Revue française” sub titlul Abandon de la culture, iar în anul următor, Curtius repetă avertismentul tipărind Deutscher Geist Gefahr. Avertismentul ilustrului critic și romanist reprezintă încheierea unui ciclu în istoria culturii germane al cărui început îl proclamase Fichte cu Discursurile către națiunea germană. După lansarea reiterată a avertismentului său, Curtius a tăcut, înțelegând că în planul acesta singura nădejde rămânea în cei câțiva depozitari ai culturii cărora le revenea sarcina de a-i conserva germenii pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a erudiților și filologilor.) Ce poate fi mai bărbătesc și mai actual (firește, în înțelesul aristotelic al acestui termen) decât pildele antice? Poemele acestea sunt grave și severe: nu sunt „poetice”, nu sunt „frumoase”, nu urmăresc să fie admirate. Ele proclamă direct sau cu un minim de retorică indirectă lucruri esențiale și presante. Aceasta nu înseamnă deloc că ar fi „antipoetice” sau „prozaice” în spiritul lirismului de avangardă. Jebeleanu nu propune nici o formulă și nici o tehnică, nici inovatoare, nici tradițională. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mea, care acceptând și asimilând ideea de conștiință tragică, ignorată în genere de părinții noștri, repudiam chietudinea și relativismul lor lipsite de simț metafizic, dar nu acceptam totodată și iraționalismul, alergia la critică și refuzul îndoielii cartesiene pe care le proclamau unii dintre noi. În ce mă privește, mă simțeam mai aproape de Paul Zarifopol, de pildă, (deși nu-i înțelegea pe Racine și Stendhal) și de M. Ralea (deși nu înțelegea tragicul) decât de cei câțiva „maâtres à penser” ai generației
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
estetic”: are nevoie de gust, ceea ce înseamnă libertatea și siguranța spiritului, dar acea libertate sporită prin educație și disciplină. Frica de a-ți place Dunărea albastră e mai ales o stare de nesiguranță. Cât de bine-l înțeleg pe Nietzsche proclamându-și cu ostentație admirația pentru Bizet! Și ce admirabil compozitor e Verdi! ISPITA JURNALULUI Am, în genere, o destul de scăzută stimă pentru genul jurnalului intim. „A ține un jurnal” mi s-a părut totdeauna un lucru destul de suspect. Bineînțeles, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
le monde”, este exact secretul artei memoriilor. Caracterul individual nu se estompează (arta e totdeauna individuație), dar se manifestă numai în plan obiectiv, dincolo de acel „misérable petit tas de secrets” prin care tot Malraux definise omul ca subiectivitate, Malraux care proclamă cu dispreț suveran: „Que m’importe ce qui n’importe qu’a moi!” Tot el, în același preambul, spune: „L’individu a pris dans les Mémoires la place que l’on sait, lorsqu’ils sont devenus des Confessions”, delimitându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sunt mai mult sau mai puțin în ordine, fiindcă nu pot avea curs egal și les vessies și les lanternes) nu se putea ca hermeneutul nostru universal să nu o înregistreze, să nu și-o însușească și să nu o proclame cu hotărâtă autoritate. Dar, chiar pe piața Parisului și, bineînțeles, și la noi, se întâmplă să fie bine cotate și opere de reală valoare, numai că unele, probabil, printr-un fenomen mecanic compensator, sunt de astă dată supralicitate. Acesta e
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Pamfletul e o polemică nu de idei (dar poate fi totuși în numele unei idei), ci de persoane. Atacul la persoană are proastă faimă, dar nu întotdeauna este ilegitim, fiindcă persoanele pot reprezenta sau discredita ideile. Când o mare idee e proclamată de o persoană moralmente sau intelectualmente contestabilă, atacul la persoană nu e numai legitim, ci necesar. Pamfletul poate fi (adică este, adică trebuie să fie) cât de violent și poate fi eventual nedrept, dar e obligatoriu să fie de bună
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de vulgaritate: „Il n’y a rien de plus ridicule que le style du tyran”*, scrie Alain într-un loc. A fi ca statut social pe aceeași treaptă cu toată lumea, a nu pretinde un statut distinct, de castă, înseamnă a proclama ceea ce se poate numi o „civilizație a pietonului”, adică demnitatea vieții publice. Alain, care a rămas toată viața, ca și E. Lovinescu, profesor de liceu și a ținut, ca și acesta, la independență mai mult decât la orice, a avut
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
care sunt trăite aceste noi valori. Așteptând ca pasionalitatea să devină complet sterilizată și omologată, iar haosul să fie tehnic abolit, noua putere reală încă mai îngăduie un teren destul de vag pe care falsa putere de modă veche să poată proclama bunătatea interiorizării ca evaziune nobilă, dispreț al bunurilor posedate și consolare pentru cele pierdute. Elevii intră perfect în jocul impus lor de către autorități. Cei mai mulți dintre ei probabil că au dezvoltat subiectele așa cum își imaginau că doreau autoritățile; cu alte cuvinte
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Vaticanului? Și apoi, nu trebuia să-l demitizeze înainte de toate pe Sfântul Pavel al lui, primul creator al codului și al convenției creștine, înființând în realitate limbajul (eclectic, ezoteric, sincretist) al acesteia chiar în momentul în care începea morbid să proclame întâietatea absolută a Evangheliei lui Hristos, reducând-o la paroxismul autorității? Dar apoi mi-am făcut curaj și am început să citesc serios aceste predici pe care, dintr-o umilință prost înțeleasă (uneori, omul Bisericii poate să-și îngăduie să
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și modalități de realizare. Primul Principiu ” Toți copiii, fără deosebire de rasă, culoare, sex, limba, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine națională sau socială, avere, loc de nastere sau altă condiție se pot prevela de toate drepturile proclamate în Declarația Drepturilor Copilului, adoptată de O.N.U. în anul 1959.” Pentru a demonstra importantă locului ocupat de copii, am desfășurat activități de colecționare de fotografii cu copii din întreaga lume, pe care le-am așezat pe o hartă
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
la revistele pentru elevi „Pentru noi” și „Caiete literare” (1929), în care semna articole și o proză - Revers. Orientat spre comentariul sociologic al literaturii, A. își afirmă opiniile în „Vremea”, „Facla” și, îndeosebi, în „Floarea de foc” și „Bluze albastre”, proclamând scopul „utilitar moral” al artei, necesitatea „atașării de viața prezentă”. Invocând exemplul de vigoare și militantism pe care îl vedea în marile literaturi europene, ca și în cea americană, el cere să se facă loc noii generații de scriitori, „obiectivă
ADANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285182_a_286511]
-
dobîndi propria legitimitate. Apelul la o nouă istoriografie este una dintre soluțiile existente. În cazul fostei URSS, problema elitei este crucială pentru că În cele mai multe cazuri ea este Împărțită Între „nativi” și „asimilați”, Între cei ce sînt rusofili și cei ce proclamă necesitatea unei noi identități. Numai patru dintre cele cincisprezece state independente (statele baltice și Armenia) au moștenit o națiune definită și articulată. De aceea, spune Kuzio, construirea națiunii și a instituțiilor ocupă un loc central În tranziția de la imperiul sovietic
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai știu cine, poate Horea. Aici Însă Îl găsim pe Titulescu comparat cu Sf. Ioan Chrysostom (măcar de ar fi fost Take Ionescu, pe care contemporanii Îl numeau sarcastic „Tăchiță Gură de aur”!). Sau ce citate din cuvîntările patriarhului Teoctist, proclamînd Academia În 1996 „o citadelă creștină a culturii și științei românești”, ori adresîndu-se grănicerilor la Giurgiu cu un patos care ne amintește statornica alianță dintre sabie și mătăuz („le sabre et le goupillon”, se spunea pe vremea afacerii Dreyfus)! Concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
făcătoare de minuni ale sfântului Ioan cel Nou de la malul mării, iar sosirea acestora constituie un eveniment obștesc. Se dau și unele amănunte care ajută la vizualizarea scenei: domnitorul se prosternează pios lângă raclă și, cu lacrimi în ochi, îl proclamă pe martir drept ocrotitor al Moldovei. Prin locul în care a fost scris, prin subiect, prin autor și finalitate, se consideră că Martiriul... este prima scriere a literaturii române vechi, a cărei traducere și includere în Cazania lui Varlaam i-
MARTIRIUL SANTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288049_a_289378]
-
dadaiste”, cel căruia își „datorește mascat sistemul” fiind Tristan Tzara. În consecință, principiul integraliștilor va fi: „Nu dezagregarea bolnavă romantică suprarealistă, ci ordinea sinteză, ordinea esență constructivă, clasică, integrală.” Premisa unui asemenea program este urbanismul. „Trăim definitiv sub zodie citadină”, proclamă articolul-program al revistei „Integral”. Urbanismul implică „Inteligență-filtru. Luciditate-surpriză. Ritm-viteză.” Tehnica de comunicare scriptică devine jurnalismul, întrucât el „a intuit sensul vieții moderne, exploatând brut o viață care nu cere interpret”. Poezia va fi înlocuită de reportaj și poetului i se
INTEGRALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]