2,781 matches
-
unor criterii absolut arbitrare, dând loc la un produs care avea puțin de a face cu cântecul gregorian, fiind eliminate numeroase melisme care erau adevărate perle muzicale din primele secole. O a doua propoziție conciliară se referea la abolirea elementelor profane din cadrul liturgiei: nu numai eliminarea melodiilor profane, dar și a fiecărui cantus firmus care nu era gregorian, precum celebrul cântec L’homme armé din acel timp, pe baza căruia mulți compozitori și-au realizat misele lor, de la Dufay până la Ockhegem
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
un produs care avea puțin de a face cu cântecul gregorian, fiind eliminate numeroase melisme care erau adevărate perle muzicale din primele secole. O a doua propoziție conciliară se referea la abolirea elementelor profane din cadrul liturgiei: nu numai eliminarea melodiilor profane, dar și a fiecărui cantus firmus care nu era gregorian, precum celebrul cântec L’homme armé din acel timp, pe baza căruia mulți compozitori și-au realizat misele lor, de la Dufay până la Ockhegem, Josquin și Palestrina. Nu mai erau permise
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Palestrina. Nu mai erau permise nici misele parodii, construite pe compoziții polifonice profane preexistente. Compozitorii s-au adaptat acestor norme sau, mai bine zis, uneori s-au prefăcut că se conformează, deoarece, deseori, au omis să semnaleze în titlu proveniența profană a materialelor lor constructive, dând naștere astfel unor serii de mise sine nomine (fără titlu). În sfârșit, Conciliul din Trento a insistat asupra inteligibilității cuvintelor: intercalările și întrepătrunderile polifonice trebuiau simplificate, astfel încât să se respecte, ca o prioritate absolută, dicția
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
îi amintim pe Willaert, De Rore, cei doi Gabrieli și Monteverdi. În muzică, barocul s-a exprimat, în general, prin două limbaje: cel monodic și cel polifonic. Și în cadrul liturgiei, au pătruns noi compoziții caracterizate de aceleași elemente ale muzicii profane, având ca rezultat conviețuirea unor stiluri diferite. Muzica din Seicento se adresa acelorași texte din secolele precedente: din Ordinarium, Proprium, Psalmi, Imne și Antifone. Noile resurse stilistice ale muzicii secolului al XVII-lea pot fi sintetizate astfel: - tendința spre monumental
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și forma unei părți dintr-un concert; cele șase mise mari ale lui Haydn au fost definite „moștenirea simfonică a compozitorului”. Nu toți muzicologii împărtășesc opinia în baza căreia trebuie să existe o diferență substanțială între limbajul sacru și limbajul profan, și că stilul de operă și instrumental din secolul al XVIII-lea era nepotrivit muzicii sacre. Nu se poate nega faptul că adoptarea pe scară largă a stilului teatral, din partea compozitorilor de muzică sacră, a produs adevărate capodopere de artă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
lui Haydn, a inocenței lui Mozart, a furiei titanice a lui Beethoven, a ceremonialismului convins al lui Cherubini sau a melancolicelor solilocuri ale unor romantici, îndeosebi germani. Simfonismul este triumful muzicii absolute, iar atunci când se asociază unor texte sacre sau profane, acestea sunt forțate sau mutilate. În simfonism, muzica este cea care comandă; textul deservește logica muzicii, ascultând de organizarea formală și stilistică a acesteia. Acest lucru a avut loc și în misa-simfonie. Dezvoltarea tematică de tip simfonic permitea depășirea fragmentării
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Esemplare o sia Saggio ... di Contrappunto (1774). Însă vocea oficială cea mai autoritară a fost aceea a Papei Benedict al XIV-lea. În apropierea anului jubiliar 1750, preocupat de situația liturgică a principalelor bazilici romane în care răsuna o muzică profană, și pentru a nu-i scandaliza pe pelerinii ce urmau să sosească în orașul papal, pontiful a încercat remedierea situației. A publicat astfel, în anul 1749, o lungă enciclică numită Annus qui, care, după bula lui Ioan al XXII-lea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
au ieșit deja la iveală și în perioadele precedente, acum adăugându-se și noile instanțe legate de noua sensibilitate muzicală. Sintetizăm prevederile cele mai importante: - noua muzică concertantă trebuia să fie astfel executată (nu abolită!), încât să nu se dovedească profană, mondenă sau teatrală, pentru că, dincolo de orice dispută asupra valabilității sau nu a noului tip de muzică, „nu există nimeni care să nu dorească o diferențiere între cântecul bisericesc și melodiile teatrale”; - cântecul polifonic și instrumental sub formă de motet este
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
paleografice și a publicațiilor care și astăzi sunt încă în curs. Așadar, cecilianismul, în căutarea unui limbaj muzical sacru, a făcut câteva alegeri fundamentale, precum redescoperirea și imitarea marilor modele din trecut, căutarea unui limbaj muzical departe de orice contaminare profană (principii asupra cărora și astăzi discuția este deschisă) și producerea unor creații departe de muzica de operă. S-a preocupat însă și de furnizarea unui repertoriu mai simplu, pentru bisericile cu capacități mai modeste, atent la respectarea exigențelor liturgiei. Fenomenul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
să fie mai bine dispuși să primească în ei roadele harului, care sunt proprii celebrării sfintelor mistere”. Prin urmare, muzica sacră trebuie să fie sfântă, artă adevărată și universală. Muzica sacră trebuie să fie sfântă și să excludă orice element profan, fie în text, fie în realizarea armoniei muzicale; „sfințenia” muzicii depinde și de modul în care este propusă de cei care o execută. Muzica sacră trebuie să fie o artă adevărată, altfel nefiind posibile eficacitatea și impactul asupra celui care
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
celelalte trăsături, ea trebuie să fie și universală, adică să aibă acele trăsături generale ale muzicii sacre, „astfel încât nimeni dintr-o altă națiune, auzindu-le, să nu rămână cu o impresie proastă”. Se exclude, deci, în mod absolut, orice element profan din arta sunetelor, care să nu edifice și care să nu faciliteze participarea la liturgie și, în același timp, care să nu corespundă principiilor expuse, indiferent de națiunea căreia i se adresează. Calitățile mai sus expuse „se întâlnesc în cel
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în spațiul bisericii sau în afară o mimodramă simbolică, amplificată de posturi și de limbaj, replicile generând și orientând gestul liturgic ortodox, însemnând cu semnul fricii secvențele simbolice, care trimit spre număr. Unele gesturi liturgice sunt legate și de spațiul profan (luminarea cu ajutorul lumânării), iar alte elemente pragmatice depind de daruri, mai ales în prima parte pregătitoare, daruri purtate la altar. Unele gesturi (ridicarea în picioare, închinarea) trec de la profan spre gesturile sacre, dar trebuie să ținem seama de: a) spațiul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
din corp este un burete ce absoarbe și acumulează bioenergie. Meditația și gândirea sunt un mod eficient de a absorbi această energie universală vindecătoare, cu ajutorul mâinii. Ursirea se face aleatoriu și semnificativ prin coborâre, ori prin urcare, realizată prin gestul profan al privirii mâinii și regăsită prin identificarea temporară cu o rădăcină necunoscută și cu efecte ciclice, în clipa întâlnirii posibile cu articolul din carte. Actul, în raport cu sine, devine un act în raport cu celălalt, prin intermediul cuvintelor. De fapt, Cartea secretelor se deschide
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
și expresia folosită de englezi lifting the little finger - a ridica degetul cel mic, a bea. Așadar, degetele mâinii și expresiile limbii, care conțin în structura lor descripțiile gesturilor digitale, posedă o seamă de conotații, care pendulează între sacru și profan, între benefic și malefic, aidoma întregului edificiu al culturii umane, ale cărei limite extreme sunt Binele Suprem (Dumnezeu) și Răul Absolut (Diavolul). Unele situații simbolice intermediare se păstrează între DIGITUS DEI (Mâna lui Dumnezeu), care i-a călăuzit și i-
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
tonuri violente de roșu, verde intens, negru și portocaliu. Cristescu se opri în fața obiectelor. ― Ce reprezintă? ― Fiecare în parte, nimic. Urmează să fie asamblate. ― Aha! făcu maiorul, ca și cum ar fi încercat brusc o revelație. Privi în jur și se interesă profan: Și modelul? Matei avu o schimă de repulsie: ― Model! Cine mai lucrează azi după model?! Poate pe la cămine culturale. Atinse unul din obiecte: Lucrarea se va numi Gânduri. Nu vi se pare sugestiv? Cristescu se întrebă vag dacă sculptorul nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
adaugă o nouă pagină la romanul inițiatic al cărui personaj este Corto. Drumurile sale sunt fabuloase și urmează liniile unei geografii a cunoașterii secrete. Dincolo de epiderma aventurierului, se ghicește făptura unui scafandru ce se aventurează către adâncurile lumii inaccesibile ochiului profan. Fabula venețiană „Venise serait ma fin !” Exclamația lui Corto Maltese ar fi putut fi aceea a lui Hugo Pratt însuși. Legat prin mii de fire de solul italian, Pratt îl plasează pe Corto în Italia și Veneția în epoca Marelui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu va veni niciodată) îl va aduce la lumină. La macumba du gringo face legătura între două nivele ale lumii - între ceea ce se află dincolo și dincoace de granița morții, între ceea ce se vede și ceea ce se ascunde de ochii profani, accesibil fiind doar celor inițiați. Puntea dintre cele două universuri este ținută vie de cea care este o altă Bouche Dorée, nu mai puțin redutabilă și inițiată în arcanele magiei voodoo. Mae Sabina este preoteasa religiei candomblé, a acelei religii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aici, o tensiune care se află în miezul acestei narațiuni inițiatice. Ca și tamburul din El gaucho, Tobey alege, deliberat, să se rupă de o lume de care aparține, prin ereditate și sensibilitate. Ceea ce grăbește contactul cu acest nivel interzis profanului este exact curiozitatea omului de presă, pentru care o știre ieșită din comun este șansa irezistibilă. L’homme des neiges este, ca și Lost horizon al lui James Hilton, cronica unei schimbări la față a unui occidental agnostic. Diferența este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
excesiv în excesele nenorocirii. Dumnezeu făcea astăzi făpturilor sale favoarea de a le cufunda într-o asemenea nenorocire, încât ele trebuiau să regăsească și să-și asume cea mai mare dintre virtuți, care consta în Totul sau Nimic. Un autor profan, din secolul trecut, pretinsese că dă la iveală secretul Bisericii afirmând că nu există Purgatoriu. El subînțelegea prin asta că nu existau jumătăți de măsură, că nu exista decât Paradisul și Infernul și că nu puteai fi decât mântuit sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
împiedică să alunece. Fără solicitudine și cu dezgust în ochi, Salitov îi dădu repede drumul lui Porfiri. Acum că se afla printre ei, Porfiri înțelegea că privitorii nu se aflau acolo din curiozitate, ci erau atrași de altceva. O spaimă profană și rea le era evidentă tuturor pe față. Majoritatea erau oameni săraci, servitori, croitorese, prostituate, gunioeri și servitori civili de rang inferior, tremurând cu toții în haine zdrențuite. Părea că pentru o clipă își găsiseră izbăvire din propria lor mizerie contemplând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
călăuză În această lume nouă, În care abia intrase. — De ce aduc galeriile toate porcăriile astea aici? Pentru că porcăriile se vând! zise Desert Rose, Încă supărată. Nu-ți amintești? Trăim sub dictatura retardaților. Galeriile au venit aici să vândă, iar majoritatea profanilor sunt lipsiți de bun-gust. L-ai auzit și tu pe Charlie. Se plânge Încontinuu cât de greu Îi este să vândă lucrările celor mai buni artiști ai lui. Făcu o pauză. Eu sunt cea mai serioasă artistă a lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
buzele tuturor. Teatrul ocultismului.“ „Ocultiștii nu prea sunt demni de crezare, nu sunteți de părere?“ Întrebă Belbo. „Trebuie să știți să distingeți ocultismul de ezoterism. Ezoterismul e căutarea unei științe care nu se transmite decât prin simboluri, sigilate ermetic pentru profani. Ocultismul, În schimb, cel care se răspândește În secolul al XIX-lea, e vârful aisbergului, acel mai nimic care iese la suprafață din sertarul ezoteric. Templierii erau niște inițiați, iar dovada e aceea că, supuși la tortură, ei mor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care el, Într-un fel, credea. De fapt, o făceam din neîncredere, ne lăsam cuprinși Încet-Încet de atitudinea firească de discreție a celui care știe că posedă un secret și, pe nesimțite, Începeam să-l respingem pe Agliè În turma profanilor, noi, care, cu Încetul și surâzând din ce În ce mai puțin, ajungeam să cunoaștem ceea ce inventasem. Pe de altă parte, cum a zis Diotallevi Într-un moment de bună dispoziție, acum, când aveam un Saint-Germain adevărat, nu mai aveam ce să facem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mai amplu de exhibiția constructivistă de la Teatrul Popular, deocamdată, pînă cînd alții o vor organiza pe baze mai solide, singura. Dacă ne ocupăm, cu regret, pe scurt, e că manifestația mult trîmbițată n’a fost o surpriză nu numai pentru profani, dar chiar și pentru inițiați. Găsim că neglijența pregătirei, sărăcia mijloacelor, elementele hibride nu coinstitue zestrea serioasă a unei familii «avansate». Ne pare bine că, chiar din sînul exhibiștilor, s’a găsit un glas care să condamne ușurința unor tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cunoaște. Dacă am măsurat bolta înstelată cu un ochi, poate, prea rece, nu mi-am îngăduit nici o clipă cutezanța de a pustii cerul. Cred într-un mister divin, chiar dacă nu izbutesc, cum vezi, să despart prea clar sacrul de bucuriile profane. E confuz ce spun? ― Nu, Galilei, nu e. XIII ― Îți dai seama, prin urmare, că am mai multe motive decât alții să-i detest pe inchizitori. Nu mi s-a părut, însă, important să-i detest, ca victimă, de pe rug
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]