2,857 matches
-
Edit Multimedia, Iași, 2013). Mai mult decât atât, în fiecare dintre cărțile Mariei Mănucă există cel puțin câte o artă poetică articulată pe principiul complementarității dintre cele două arte. Deloc întâmplător, poemul cu funcția de uvertură a cărții care urmărește, programatic, nașterea acestei noi alterități creatoare (cu pași rezumați în textul care se numește chiar După vernisaj: "Tablourile s-au tras în umbră./ Au intrat zeii./ Cineva jubilează în lumina împlinirii./ Altcineva cunoaște tristețea îndoielii./ Cineva a venit pentru tunica albastră
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
frică". În oricâte feluri va fi spus, înainte, Ovidiu Nimigean adio dragelor poezii, următoarea sa carte de versuri, Nicolina blues (Editura Cartea Românească, București, 2007) arată că ele s-au încăpățânat să ignore avertismentul poetului și să continue, nonșalante, atacul programatic la adresa Vieții care, orice s-ar spune, nu poate să sufoce Textul. În cel mai bun caz, cele două realități pot doar concura; căci, în termenii poetului, "natura noastră se umple de o descărcare proaspătă, aurorală, de bios și logos
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
texte, izolate, grafic, între paranteze pătrate. Notabile, dintre ele, sunt în special (Spune că nimic nu e mai cumplit...) și (Îmi spun...), aspre confesiuni ale alterității care inspiră și repugnanță, și desfătare, și cruzime, și tandrețe. Într-un ingenios poem programatic din această ultimă carte de versuri, poetul mărturisește a fi încercat să caute "Cheia. Formula. Codul. Parola. Descântecul. Ceva care să deschidă, să lumineze, să mă poarte pe un traseu coerent. Sensul. Înțelesul. Tâlcul. Deslușirea". În mod evident, enumerarea sună
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cărți, în care modalitatea de a se scrie este aceea a poemului-spovedanie, cea mai înaltă formă de dicțiune directă a maladiilor ființei. Sursele reale și finalitățile dorite ale acestui tip de text ne vor fi comunicate, direct, într-un poem programatic din Ce ți-e scris. Your destiny (Editura Institutul European, Iași, 1998): "de la Napoleon, Stavroghin și Mâșkin/ în lume, nimeni nu s-a născut/ noi, infirmi, avem cartea în brațe/ și murdărim paginile/ cu lacrimile noastre// hai, cântă-mi cântecul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Fuga în haiku (Sedcom Libris, Iași, 2003), respectiv Nuntă pe firul ploii (Editura Sedcom Libris, Iași, 2006). Opțiunea pentru formele și miza deloc superficială a acestui tip esențializat de discurs ne este justificată de autoare într-un fel de text programatic, ce prefațează una dintre secțiunile Fugii în haiku, intitulat semnificativ chiar Amantul meu, poezia: "...să-l invităm (pe poetul din noi, n.n.) la meditație profundă, contemplație, armonie universală, disci-plinându-i discursul, orice-ar vrea să ne spună să o facă, doar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ambivalente, în care principiul oximoronic pare a ordona virtuți și păcate, valori și vicii (undeva amintește, direct, "biografia cu păcat și înalt"). În esență însă, individualitatea poetică ce se relevă în Scrisori pe frunze și Altarul de pelin își refuză, programatic, spovedania directă, fatalistă și inclementă. Știe totuși prea bine că Eva postmodernă ("Evă dincolo de rai") e aruncată într-o existență ce transformă adesea suavitatea în abjecție și că deține prea puține șanse de salvare din infernul cotidian. Între ele, de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și poezia secolului al XVIII-lea. Cuvântul leopardian, adaugă Floră, sublimează fiecare experiență și (...) transfigurează în mit orice realitate cotidiană.68 Dintre noile orientări ale criticii, cea care a apărut în cadrul ermetismului a avut un răsunet remarcabil, prin evidență coerentă programatica și grație numărului mare de adeziuni. Ermeticii au transformat poezia și poetica leopardiene într-o fundație rezistență pentru propriul edificiu. Având în vedere binecunoscută, desi discutabila catalogare a lui Savatore Quasimodo drept principala voce a acestui curent literar, cel puțin
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vie experiență a noii poezii: sistemul imaginației este un sistem bazat pe analogie, înțelegând analogia că regula care generează această bogăție evocativa liberă, dar nu anarhica.169 Însă analogismul leopardian, ce lua în poezii formă metaforei căutate, nu justifică obscuritatea programatica a compozițiilor ermetice. Așa cum în trecut și alte orientări literare preluaseră din Zibaldone sau din Canturi o tehnică sau alta, o concepție sau alta și le puseseră în slujba propriilor interese poeții ermetici au abuzat de un procedeu leopardian, au
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Ronda' a preferat un anumit tip de Leopardi și exaltarea aceluia a coincis cu transformarea literaturii în scut moral împotriva oricărui dubiu sau neliniști filozofice. Războiul se terminase de puțin timp și trebuia găsit ceva nou care să echilibreze dezordinea programatica care îl precedase: în acest context era preluat scriitorul din Recanati căruia i se atribuia o sarcină care nu îl privea. Carlo Bo, Eredità di Leopardi e altri saggi, Vallecchi, Florența, 1964, p. 8. Cfr. Renzo Negri, op. cît., pp.
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
textului în care se inserează. Scrierea este o rescriere: este vorba despre a converti elemente separate și discontinue într-un tot continuu și coerent, ceea ce înseamnă că orice scriere este colaj, glosă, citat și comentariu consideră A. Compagnon. Sub formă programatică, mai întâi, în Introducere în arhitext (Paris, [1979]), apoi de o manieră mai detaliată, în Palimpsestes (Paris, [1982]), Gérard Genette propune o redefinire completă a domeniului teoretic căruia conceptul intertextualitate îi este circumscris. Categoriile fundamentate pe legătura hipotext-hipertext (vezi supra
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care relația de intertextualitate este mai dificil de sesizat, ceea ce solicită cititorului un plus de competență. Annick Bouillaguet oferă o altă lucrare importantă. Ea încadrează în scrierea imitativă (denumire generalizatoare pentru rezultatul practicii intertextuale): pastișa, parodia și colajul și urmează, programatic, dispozitivul lui Gérard Genette de generare taxinomică, încercând o diversificare a categoriilor acestuia (Bouillaguet: 1996, 9). Astfel, scrierea imitativă se referă la: o pastișa care imită un stil vs. pastișa care imită un gen literar; o citatul parodic vs. parodia
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în Cuvânt înainte anunțam ce ne propunem, Încheierea prezentei cercetări este despre ce nu a reușit să facă.) Intratextualitatea prozastică ar extrage din Geniu pustiu semnificații noi raportate la perioada redactării, la numărul și caracterul fragmentar al avantextelor, la tonul programatic al unora dintre ele (cele cu rol de organizare a materialului epic și descriptiv), la circulația secvențelor și numelor, ca procedeu intertextual (Mc Hale: 2009, 13) și mai ales la apartenența arhitextuală inedită pentru Eminescu (roman). Intratextualitatea transpro-zastică generată prin
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
influențați de scrierile filozofului francez, Jacques Derrida, și de ideea sa filozofică de deconstrucție, deși gradul concret de influențare al acestora este o problemă de dezbătut, în timp ce alți arhitecți au fost influențați de multiplele dezechilibre geometrice ale mișcării artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Există, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte mișcări artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
despre care vorbeam anterior. * Marcate de vârsta asemănării cu aproapele, dar și de începutul unei lungi și infinite căutări a propriei identități, Persoana întâia plural, 1964; Călcâiul vulnerabil, 1966; A treia taină, 1969; 50 de poeme, 1970, devin toate volume programatice, laitmotive ale începutului de creație artistică al autoarei. Ele sunt marcate, astfel, de vitalismul și de entuziasmul tinereții, urmând ca, apoi, treptat, aceste stări entuziaste să scadă, până la anihilare. Este momentul în care autoarea începe să se confrunte cu cenzura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cazul lui Arghezi, al lui Nichita Stănescu și al altor mari poeți români, salvați de operă). Biografia și bibliografia se susțin aici reciproc și se luminează printr-o serie de corespondențe, analogii, elemente de apropiere și contact, glisări și distanțări programatice. Aș spune că volumele Ilenei Mălăncioiu, în succesiunea lor cronologică, îi punctează nu numai traseul creator, ci și pe cel existențial; după cum, etape și episoade din "linia vieții" îi structurează și îi jalonează opera"196. 3.3. Poezia interzisă 3
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care le recepționează”71. Stilul propagandistic promovează mistificarea adevărului istoric, exaltarea maselor față de anumite mituri istorice, apelul la instinctele și emoțiile unui public, adesea ignorant din punct de vedere politic, refuzul demonstrației și a consecvenței logice chiar și a consecvenței programatice - acordând o atenție sporită rolului simbolurilor În politică. Seducția subliminală a liderului carismatic este o componentă decisivă a acestui stil de discurs. Stilul protector - paternalist. Este fundamentat pe ideea că paradigma parentală funcționează nu numai la nivel familial ci și
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
parte "câmpul discursiv" și "universul discursiv"), prin coroborare cu acela de "câmp științific", al sociologului Pierre Bourdieu, ambele centrate pe analiza poziționării (identității) ideologice a enunțiatorului și aplicate, preponderent, în domenii ale ideologicului, în studii la baza cărora se află, programatic, ideea de confruntare. Prin conceptul de SPD avem în vedere, și pentru discursul voiculescian din cele două texte indicate mai sus, ideea de cooperare, în funcție de două categorii de fapte: A. Datele obiective ale comunicării, respectiv Aa. spațiul comunicării, în trei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
căi bine conturate. Cea dintâi este calea regală a cuvântului învechit și arhaic, vorbă care, prin valențele ei evocatoare, a împrospătat, cu maximă economie de mijloace, limba în cadrul ei diacronic. Amintirea ziselor înțelepțite de trecerea prin strunga anilor a întărit programatic starea națională a expresiei. Valorile poetice ale exprimărilor vechi au fost repuse în circulație și altfel decât prin intermediul marii poezii, maiestatea evocărilor tocind acum, prin mediocritatea dominantă, vorbe exaltate romantic. Rularea lor dinspre poezie spre istorie și înapoi a produs
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
au perit pentru că nu avea pradă (BIBL.VULG. 1760-1761). Leulû betrânu pere din lipsă de predă (BIBL.1874). Leul bătrân piere din lipsă de pradă (BIBL.1921, BIBL.CORN., toate edițiile). Chiar și edițiile biblice moderne importante care se mențin, programatic sau în principiu, în linia tradițională ortodoxă a Septugintei, privilegiază soluția de traducere "occidentală": Leul a pierit neavând mâncare (BIBL.1914). Leul se prăpădește când nu mai are pradă (BIBL.RADU-GAL Leul bătrân moare că nu mai are ce mânca
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
p. 29 41. 43 Elvira Sorohan, Geneza personajului istoric, în vol. cit., p. 139-171. 44 Nu ne vom referi pe parcursul acestor pagini la poezia românească a vremii care, prin atitudini poetice de înaltă ținută artistică, prin nuclee metaforice memorabile, înglobează programatic secvențe de istorie națională. 45 De exemplu, se consideră de multe ori că exotismul anulează caracterul de roman istoric al lui Salammbô (aceste considerații au la originea lor afirmațiile lui Gustave Lanson din L'art de la Prose, Paris, Librairie des
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
statutului juridic internațional al acestora, multe dintre proiecte înscriind unirea și chiar independența. Iar când premisele general istorice au îngăduit saltul calitativ de la formulările pur teoretice ale necesității unirii tuturor românilor într-un singur stat, la acțiuni practice, revoluționare sau programatice, mișcarea națională românească, având un puternic suport și stimul cultural, și-a aflat la Iași, în capitala Moldovei, un veritabil centru director. Se știe, de altfel, că la originea primelor inițiative și înfăptuiri în direcția construcției naționale s-a aflat
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
venind din partea unui grup care predică abandonul romanescului psihologic și al manierismelor culturale în beneficiul trăirii personale, pledînd pentru o "multiplicitate a textelor" și identităților! Cu alte cuvinte, paradigma lipsei de model permisivitate discutabilă în abstract, dar lăudabilă în ceea ce privește acceptarea programatică a totalei libertăți creatoare. Și atunci, cu atît mai surprinzătoare ne apare dezavuarea flagrantă a fostului maestru și acolit de către "Perpendiculari", după un rechizitoriu tragi-comic în care, culme a cinismului imbecil, i se reproșează tocmai faptul că nu se mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Așa cum îl văd, el se aseamănă izbitor cu modernismul (al cărui nume continuă de altfel să-l poarte înlăuntrul numelui său), mai ales în ceea ce privește opoziția față de principiul autorității, opoziție care se extinde acum deopotrivă la raționalitatea utopică și la iraționalitatea programatică pe care le cultivau unii moderniști"178 (s. a.). Sunt așadar de necontestat multe dintre calitățile postmodernismului (precum redeschiderea problemei istoriei ca domeniu, a contemporaneității, a discursului în arhitectură sau literatură, radicalizarea ironiei, universalizarea pluralismului etc.), dar aceste trăsături nu sunt
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care a deplasat cu mult sau chiar a negat autoritatea externă sau caracterul absolut al diverselor imperative morale. Morala devine la rândul său un spectacol acompaniat de discursuri publicitare, care prezintă noile idealuri ale cetățeanului contemporan, între care sunt prezente programatic ideea de corp sănătos, confortul, luxul, vacanțele exotice, relaxarea prin intermediul divertismentului mediatic etc. Este de remarcat faptul că atât Baudrillard, cât și Debord plasează un loc important în economia societății moderne consumului timpului și în special consumului timpului liber. Trecerea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu dispune de competențe generale, ci și de inexistența, la nivel european, a unui program politic coerent. "Guvernanța europeană" este mai mult o sumă de politici izolate decît un program politic. În aceste condiții, partidele politice nu pot îndeplini funcția programatică, nici să contureze referințe ideologice distincte. Mai mult, competențele centralizate ale Uniunii nu sînt cele pe care partidele le privilegiază în mod obișnuit. În centrul programelor partizane se află, în general, politicile redistributive (politica fiscală, bugetară, economică, socială, a muncii
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]