1,461 matches
-
romanului de substanță autobiografică De-a curmezișul (1935). Cu pumnii încleștați și fălcile strânse, înjurând cu năduf și înfuriindu-se întruna, ambițiosul acesta inadaptabil nu e un rebel fără cauză. Nemulțumirile, manifestate cu o brutală franchețe, au ca resort ostilitatea proletară împotriva celor ajunși, dar și voința trufașă de a răzbi într-o societate ale cărei legi le desfide. Ingrat și egoist, bădăran și gâlcevitor, el parcurge un șir de experiențe fără cine știe ce relevanță psihologică. Nici o tresărire mai profundă în atitudinile
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
platină, satiră, în manieră ionesciană, a gândirii dogmatice și a cultului personalității, distinsă cu Premiul revistei „Amfiteatru”, și Panta rei, scenariu de pantomimă. Publicată în revista „Teatrul”, piesa Schimbarea la față este o frescă expresionistă, cu ecouri brechtiene, a revoluției proletare într-o țară din America Latină, iar Mârâiala, reprezentată în 1981 și publicată în 1982, o viziune polemică asupra conformismului și lașității din contemporaneitatea imediată, ambele încadrându-se în formula, originală pe teren românesc, a „teatrului agitatoric” (Constantin Cubleșan). Atenția criticii
CHITIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
fost student, secretara mă știa. Și mi-a spus că la ședința pe care a organizat-o decanul, care era și secretarul de partid al Institutului, le venea să-l strângă de gât pe decan, care mă înfiera, în maniera proletară de atunci, ca dușman al poporului. Ce se petrecuse? Când am fost arestat și dus la Securitate, decanul facultății, Mihai Răvăruță, profesor de botanică, i-a solicitat lui Roșu, rectorul Institutului, să i se aprobe aducerea din practică a celor
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
chestiunea socială“ străbate întreg secolul al XIXlea. Și, dacă expediția lui Garibaldi de la 1860 este cântecul de lebădă al unei revoluții a națiunilor, niciodată înfăptuită cu adevărat, socialismul și comunismul vor fi noile repere în jurul cărora se va aduna oștirea proletară, ca detașament al viitorului. Aici, ca și în alte puncte, Franța indică Europei drumul de urmat. Răscoala de la Lyon, confruntarea socială a anului 1848, Comuna din Paris sunt etapele traseului care duce la dialectica leninistă. Un nume ipostaziază energia conspiratorială
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
definitiv condamnat”); în schimb, sunt lăudați N.G. Vasilievskij și Th. I. Uspenskij. Ar mai fi de adăugat și recenzia realizată de A. Sacerdoțeanu în Revista Arhivelor (1946-1947) lucrării sovietice extrem de politizate Istoria războiului civil din URSS, vol. II, Marea revoluție proletară (octombrie-noiembrie 1917), Editura PCR, 1947, 867 p.. Cunoscutul director al Arhivelor Statului nu uita să amintească astfel că din comitetul de redacție a făcut parte „marele Stalin” și că la scrierea lucrării s-a folosit „pana talentată a lui Gorki
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Iași se pun în disponibilitate pe data de 3 ianuarie 1948 pentru faptul că nu au depus jurământul de credință către RPR (Monitorul Oficial, 11 noiembrie 1948, p. 5040). Teroarea comunistă se întindea și-n exterior, brațul lung al justiției proletare/Securității era pregătit să anihileze orice rezistență la comunizare, atât internă, cât și externă. Istoricii „rezistenți”, îndeosebi cei rămași în interior și închiși, urmăriți, persecutați, o vor resimți din plin. 4. Concluzii După cum am putut vedea, istoricii, intelectualii în genere
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a guvernului sovietic „corespunde întru totul intereselor întăririi relațiilor de prietenie între țările socialiste, pe baza respectării principiilor leniniste ale egalității în drepturi, respectării intereselor tuturor popoarelor, neamestecului reciproc în treburile interne”. Aceste principii erau valabile însă în condițiile „internaționalismului proletar”, ceea ce însemna că ajutorul oferit unui regim comunist viza în primul rând „asigurarea independenței și securității lui împotriva atentatelor din partea forțelor imperialiste agresive”, după cum arăta exemplul ungar. Comunicatul dat publicității la finalul reuniunii exprima „convingerea fermă că toate statele socialiste
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
muncitorești în staliniste și nestaliniste. Raportul menționa că în Pravda au fost combătute articolele cu tendințe revizioniste din presa iugoslavă și poloneză și s-a evidențiat unitatea indestructibilă a lagărului socialist, întrajutorarea crescândă între țările lagărului, bazată pe principiul internaționalismului proletar, pe respect reciproc și neamestec în treburile interne. în privința relațiilor sovieto-chineze, în raport se arăta că „s-a subliniat din nou forța uriașă pe care o reprezintă alianța dintre URSS și R.P. Chineză; prietenia indestructibilă dintre aceste două mari puteri
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dezvoltării fiecăreia dintre ele și al lagărului socialist în ansamblu” (s.n.). Așa cum era de așteptat, sprijinul cel mai important venea din partea URSS, de la care și România primise și primea în continuare un „ajutor uriaș”. Lozinca „sprijinului frățesc”, sub masca internaționalismului proletar, putea ascunde și intervenția militară externă, atunci când „interesul comun” o cerea. Dacă modalitatea aleasă de sovietici pentru rezolvarea crizei ungare din toamna lui 1956 a fost convenabilă autorităților de la București, lucrurile se vor schimba din momentul în care relațiile cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
îmbinarea intereselor naționale și a intereselor internaționale, să alimenteze stările de spirit șovine, exagerarea elementelor particulare și negarea trăsăturilor fundamentale comune în lupta pentru socialism. Comunismul național nu are nimic comun cu marxismul, n-are nimic comun nici cu internaționalismul proletar, nici cu interesele naționale reale ale popoarelor. în esență este vorba de revizionism îmbibat cu naționalism burghez”. Nu trebuie să facem însă confuzie între retorică și activitatea practică. Așa cum putem constata astăzi din dosarele declasificate din arhiva fostului partid comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ideea divizării liderilor de partid în „staliniști” și „nestaliniști” (considerată o formă de amestec în treburile interne), identificarea lagărului socialist cu un bloc militaro-politic, reducând relațiile dintre statele socialiste „la simple reguli ale coexistenței pașnice” și scoțând din calcul internaționalismul proletar. Mai presus de toate erau acuzate încercările de a pune sub semnul întrebării unitatea lagărului socialist în frunte cu URSS, necesitatea și rolul acestuia. Potrivit cercetătorului britanic Maurice Pearton, iugoslavii au reacționat cu înțelegere la aceste luări de poziție, considerate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dintre țările socialiste și unitatea în cadrul lagărului socialist. Bodnăraș sublinia că „poporul nostru consideră drept sarcina sa primordială întărirea continuă a unității și solidarității țărilor socialiste pe baza principiilor egalității în drepturi, respectării independenței și ale ajutorului reciproc”. Principiul internaționalismului proletar era considerat în continuare prioritar. Ca o consecință a noilor relații dintre țările socialiste, se menționa faptul că relațiile româno-sovietice erau „bazate pe deplina egalitate în drepturi și avantaj reciproc”. Un element aparte îl constituia „sprijinul URSS” în refacerea economică
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
organizarea de întruniri periodice ale tuturor partidelor comuniste, cu înființarea unui „organ de coordonare” a activității partidelor comuniste și muncitorești și pentru o „revistă ideologică sau informativă cu caracter internațional”. La baza relațiilor dintre partide urmau să stea principiile internaționalismului proletar, îmbinând „unitatea strânsă, colaborarea și lupta comună a tuturor partidelor muncitorești revoluționare” cu „independența politică și organizatorică, cu suveranitatea fiecărui partid, cu neamestecul unuia în treburile interne ale altuia”. Și la această conferință, discursul lui Mao Tze-dun a produs senzație
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lucrează ca muncitori calificați, nu mai au mâinile mânjite de ulei, lucrează la mașini perfecționate, se respectă programele de opt ore, pleacă în vacanță peste mări și țări; nu se mai poate vorbi azi de clasă muncitoare sau de mentalitate proletară. Dar în anii ’60 ideologia și propaganda de stânga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-și ziceau progresiste, o critică a comunismului era prost văzută, ba chiar o dovadă de primitivism. Se cunoaște reacția lui Jean-Paul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
deosebește mult de România finalului de an 1989 când, în timp ce tinerii se aflau în stradă și cereau plecarea comunismului, părinții lor apăreau la televizor și, cu mâna încleștată pe strung, jurau credință veșnică lui Ceaușescu și comunismului, înfierând cu mânie proletară manifestațiile de afară. Tinerii turci sunt crescuți în epoca internetului, vorbesc engleza și doresc să consume alcool, dacă vor, la orice oră din zi și din noapte, sau să-și poată săruta iubitele și pe stradă. Deși este evident că
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
au propus să acționeze în practică și chiar au acționat. În chiar începutul capitolului despre dictatura proletariatului reținem, cu ajutorul lui Stalin, că această temă poate fi desprinsă în trei probleme fundamentale și anume: ,,1) Dictatura proletariatului ca instrument al revoluției proletare; 2) Dictatura proletariatului ca dominație a proletariatului asupra burgheziei; 3) Puterea Sovietică, ca formă de stat a dictaturii proletariatului"57. Dictatura proletariatului este epoca de trecere de la capitalism la socialism și presupune, așa cum vom vedea, un set special de măsuri
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
vom vedea, un set special de măsuri, astfel încât burghezia ,,cea rea" să nu mai poată reveni la conducerea statului 58. Tonul belicos al lui Lenin va fi accentuat de către continuatorii săi, în special de către Stalin. ,,Dictatura proletariatului este instrumentul revoluției proletare, organul ei, punctul ei de sprijin cel mai important, chemat la viață în primul rând, pentru a zdrobi împotrivirea exploatatorilor răsturnați și pentru a consolida cuceririle revoluției; în al doilea rând, pentru a duce până la capăt revoluția proletară, pentru a
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
instrumentul revoluției proletare, organul ei, punctul ei de sprijin cel mai important, chemat la viață în primul rând, pentru a zdrobi împotrivirea exploatatorilor răsturnați și pentru a consolida cuceririle revoluției; în al doilea rând, pentru a duce până la capăt revoluția proletară, pentru a duce revoluția până la izbânda deplină a socialismului"59. Puține ideologii au propus crima pe față și în mod programatic. Socialismul a fost una dintre ele, și ceea ce este și mai rău, este că s-a ținut de cuvânt
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
muncitoare în lupta sa cu burghezia 64; această dominație asupra burgheziei nu poate fi și nici nu este limitată de lege65; această perioadă nu poate avea caracterul unei democrații 66, sub dictatura proletariatului avem de-a face cu o ,,democrație proletară"67; dictatura proletariatului ,,nu poate lua naștere ca rezultat al dezvoltării pașnice a societății burgheze și a democrației burgheze; ea poate lua naștere numai în urma sfărâmării mașinii de stat burgheze, armatei burgheze, aparatului birocratic burghez, poliției burgheze"68. Nimeni nu
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Român, București, 1952, p. 50. 62 Lenin arată: ,,Sub dictatura proletariatului, vor trebui reeducați milioane de țărani și mici patroni, sute de mii de fucționari și slujbași ai statului, de intelectuali burghezi, vor trebui subordonați cu toții statului proletar și conducerii proletare, vor trebui învinse într-înșii obiceiurile și tradițiile burgheze". Apud I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 51. 63 Marx vorbește despre o perioadă de 15, 20, 50 de ani de războaie civile și de
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Român, București, 1952, p. 51. 63 Marx vorbește despre o perioadă de 15, 20, 50 de ani de războaie civile și de bătălii internaționale. Vezi I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 51. 64 ,,(...) statul proletar este o mașină pentru reprimarea burgheziei". I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 53. 65 Lenin, în lucrarea sa Statul și revoluția afirmă: ,,(...) dictatura proletariatului este dominația proletariatului asupra burgheziei, dominație nelimitată de lege și
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
violență, dominație care se bucură de simpatia și sprijinul maselor muncitoare și exploatate". Apud I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 53. 66 Oricum clasicii socialismului înțelegeau altceva prin conceptul de ,,democrație" 67 Prin democrație proletară, Stalin înțelege ,,democrația majorității exploatate, care se sprijină pe îngrădirea drepturilor minorității exploatatoare și e îndreptată împotriva acestei minorități". I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 54. 68 I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p54. La rândul sau Marx afirmă: ,,Clasa muncitoare nu poate să ia pur și simplu în stăpânire mașina de stat în forma sa existentă și s-o pună în funcțiune pentru propriile sale scopuri. (...). Revoluția proletară nu va trece mașina birocratico-militară dintr-o mână în alta, așa cum se întâmpla până acum, ci o va sfărâma... - aceasta este codiția prealabilă a oricărei revoluții într-adevăr populare pe continent". Apud I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
demistificare și trebuie spus, fără a cădea în extazieri protocroniste, că romanul acesta devansează cu decenii viziunea critică despre Revoluția franceză a unor François Furet sau Jean-François Revel, istoricii contemporani care au văzut în iacobinism originile bolșevismului și ale dictaturilor proletare, cu toate practicile și instituțiile represive pe care le-au fondat. Este tulburător să citești, în cartea apărută în 1943, că acel Comitet al Mântuirii Publice inițiat în perioada Teroarei ar putea fi considerat, după expresia lui Dinu Nicodin, "bunica
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
Oana Boșca-Mălin Roma modernă, impersonală, a cartierelor proletare văzute din elicopter în La Dolce vita, dar și Capitala, Marele oraș care se deschide în fața tinerilor însurăței provinciali din Lo Sceico bianco; Roma lui Mussolini, protagonistă în filmul ce îi poartă numele, sau cea a palatelor, a cafenelelor și
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]