2,031 matches
-
ortografiei acolo unde norma ortografică concordă cu norma ortoepică. În cazul pronunției regionale, aceasta este educabilă într-o măsură mai mică, așa încât regulile ortografice sunt de multe ori în dezacord cu pronunția elevilor. în acest caz, în predarea ortografiei, sprijinul pronunției trebuie înlocuit prin învățarea regulii, prin alte tipuri de exerciții și prin practica scrierii. Educarea auzului, concomitentă cu însușirea regulii și cu exersarea pe alte căi poate să contribuie la dezvoltarea deprinderii ortografice fără sprijinul pronunției. 4.2.2. Exercițiile
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
în predarea ortografiei, sprijinul pronunției trebuie înlocuit prin învățarea regulii, prin alte tipuri de exerciții și prin practica scrierii. Educarea auzului, concomitentă cu însușirea regulii și cu exersarea pe alte căi poate să contribuie la dezvoltarea deprinderii ortografice fără sprijinul pronunției. 4.2.2. Exercițiile structurale Exercițiile structurale sunt serii de operații cu structure, prin care înțelegem „un tip de organizare internă a unei secvențe de unități lingvistice între care există relații sintagmatice”. Aceste exerciții, care impun ca operație corelarea cu
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
acord între valorile atașate mărcii (Guerlain) și categoria de produs (fond de ten). Numele respectiv este produsul a ceea ce psihanaliștii numesc, ca urmare a studiilor lui Freud asupra viselor, o "condensare". În semnificatul "Elysemat" sînt astfel condensate și amalgamate prin pronunție, dar și prin grafie (în special prin Y), un ansamblu mai mult sau mai puțin vag de alte cuvinte: ELYSÉE(S), ELISE, LYS61, LISSE 62... MAT ELYSÉES (legat de prestigioasa stradă pariziană) evocă luxul, ELISE evocă, prin intermediul celebrei "Scrisori pentru
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ușurării comunicării; - învățarea indivizilor să-și folosească instrumentele în mediul lor. Urmează apoi o evaluare în diferite arii ca: abilități literare, funcționalitatea mâinii și abilități interactive cu caracter pragmatic. Dacă o persoană cu tulburări severe de comunicare prezintă capacități de pronunție atunci se va trece la evaluarea și finisarea aspectelor literare. Însă, dacă nu prezintă aceste calități de exprimare, se va aprofunda și mai mult intervenția. Silabisirea este cea mai mare realizare pentru persoanele care nu pot vorbi sau nu pot
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
este adecvată perioadei preoperatorii, cât și celei postoperatorii. Terapeutul rhinolog demonstrează atitudini, poziții corecte ale elementelor fonoarticulatorii, în scopul formării unor noi deprinderi pentru înlăturarea nasalității sunetelor. Desfășoară exerciții sistematice pentru dezvoltarea atenției auditive și a auzului fonematic, înlăturând obișnuința pronunției incorecte. Metodele și tehnicile post-operatorii de asanare a rhinolaliei sunt diferențiate, ca urmare a obstrucției traiectului faringo-nazal, atât în cazul când acesta este închis, cât și deschis. Potrivit tulburărilor clinice individualizate în cele trei mari categorii de sindroame congenitale sau
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Domnului Prof. Dr. Pătru Firu, care a apreciat în întreaga sa activitate ca șef al Clinicii de Ortodonție, importanța logopediei în terapia complexă a anomaliilor dento-maxilare, facilitând explicații, de la cauză la efect, pentru găsirea soluțiilor de recuperare a tulburărilor de pronunție generate de această patologie. Păstrez o vie recunoștință profesorului Gheorghe Zapan care mi-a împărtășit cu abnegație și devotament crezul cercetării. Mărturisesc că am descoperit mult mai târziu farmecul și frumusețea matematicii aplicate la psihologie, pe care marele Profesor se
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
denumită „nasalizare”. Diversitatea tulburărilor de articulație este notată cu un termen general „tulburări fonetice”. În același sens, Borel-Maisonny, J.Tarneaud și Muriel Morely demonstrează că „nasalizarea, nasonarea, deperdiția nasală, caracterizează sgomotele specifice care se suprapun sunetului fundamental vocal, tulburând secundar pronunția” (20; p.147;185; p. 38; 118; p.199). Shelton, Brooks, Youngstrome citați de Arnold, au demonstrat în 1964, raportul dintre gradul de închidere velară și calitatea articulației și au dovedit că ea nu este lineară (4; p.614). În
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
sindromul rhinolalic cu fenomene dislalice diverse și impun o atentă diferențiere în scop terapeutic. Din activitatea îndelungată de urmărire și cercetare a vorbirii rhinolalice reiese că tulburarea de rezonanță este componenta majoră și aceasta afectează calitățile spectrale ale sunetului, tulburând pronunția monomorf și polimorf, în funcție de o serie de factori psihoindividuali și sociali de influență (192; p.84). Acest fapt este ilustrat de existența cazurilor care prezintă în exclusivitate „voce nesonantă” actul rostirii efectuându-se în limite corecte, sau de cazurile despicăturilor
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
sociali de influență (192; p.84). Acest fapt este ilustrat de existența cazurilor care prezintă în exclusivitate „voce nesonantă” actul rostirii efectuându-se în limite corecte, sau de cazurile despicăturilor velare, care mai păstrează un iz de nasonanță în ciuda reabilitării pronunției. De asemenea, subiecții al căror văl palatin rămâne insuficient funcțional după operație, vin să ne demonstreze posibilitățile nelimitate de adaptare ale organelor de articulare, prin munca de terapie funcțională, reușind să aducă vorbirea la pragul normalității, deși din punct de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
p.11). Când aceste aspecte coexistă, vorbirea poartă caracterul unei rhinolalii mixte. Rhinolalia devine funcțională în hipertonia velară de origine centrală și prin obicei vicios și selectivă când se grefează pe grupa consoanelor siflante, manifestându-se ca fenomen compensator în pronunția acestor consoane. Adenoidectomia duce, în unele cazuri, la apariția unor elemente de rhinolalie apperta sau schimbă componenta rhinolaliei închisă în deschisă (88; p.124) al căror comportament seamănă, dar presupune o metodică de corectare diferențiată. Rhinolalia mixtă caracterizează vorbirea în
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
prezintă despicături congenitale complete, în care sunt interesate buza, maxilarul superior și pragul subnarinar. Diagnosticul diferențial din punct de vedere etiopatogenetic necesită o atenție deosebită deoarece în funcție de acesta se precizează conduita terapeutică medicală, logopedică ți psiho-pedagocică. În fiecare caz de pronunție nasală trebuie cercetat dacă există modificări organice ale palatului, dacă este numai o disfuncție velară sau alți factori determină nasonanța. Tratamentul acestor tulburări necesită o bună cunoaștere pentru a indica sau a contraindica intervenția chirurgicală și a efectua lucrul logopedic
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
nazale și orale, intensitatea suflului bucal, nasal și laringial, stabilindu-se particularitățile fonetice ale emisiei vocalice și consaonantice. Examenul vorbirii a început prin a afla câteva date cu privire la istoricul apariției și dezvoltării vorbirii până la data examinării. Pentru stabilirea tulburărilor de pronunție s-au folosit teste de articulare formate din vocabular-imagini cât mai apropiat înțelegerii copilului în raport cu vârsta, mediul și posibilitățile psiho-individuale, în așa fel încât, fiecare fonem să existe în cuvânt în poziție inițială, medială și finală, metodă relevantă pentru o
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
diferențiată a tulburărilor fonoarticulatorii. Astfel, examenele de vorbire coraborate cu datele obținute cu privire la starea palatului funcțional sau nefuncțional au facilitat gruparea tulburărilor după felul cum se dezvoltă postoperator funcția de închidere velară, de închidere a istmului velofaringian și modul de pronunție. Iată caracteristicile fono-articulatorii ale vorbirii în funcție de închiderea velară dezvoltată sau nedezvoltată. Grupa A a. Funcția închiderii velare dezvoltate. Cazurile din această grupă se redresează până la normal, uneori chiar fără terapie intensă a vorbirii. Operația realizează un sfincter competent pe care
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
glotic; 6) tulburări faringiene în pronunțarea consoanelor fricative; 7) dislalie = substituiri, eliziuni, etc.; s, z, ș, f, v, sunt suflate laringian sau faringian; s este sunetul cel mai frecvent produs pe această cale. Se folosesc mai des două poziții de pronunție a consoanei s: este articulat cu limba ușor proeminând, sau cu limba trasă înapoi și sunetul pare să fie produs de către vibrațiile care au loc între dosul limbii și peretele faringian. În primul caz seamănă cu sunetul h și se
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
extrem de largă a fonemelor dislalice care complică rhinolalia specifică despicăturii congenitale velo-palatine. Asinergia de contracție linguo-velară poate produce un zgomot glotic pe care francezii îl numesc „coup de glotte” (23; p.61-81), sau zgomot de clapă, observat mai ales în pronunția consoanelor labiale - p, b, linguo-dentale - t, d și linguo-velare - c, g. Iată mecanismul acestui clămpănit ce dă un aspect neplăcut vorbirii: limba este împinsă anterior atingând dinții inferior, partea ei dorsală rămânând departe de palat; gura întredeschisă, buzele inerte, vălul
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
ci, ge-gi, într-un sens dislalic. Ele sunt înlocuite cu m sau n sau cu suflu nasal. Sunt afectate rareori fonemele l, r ale căror vibrații sunt diminuate dar nu transformate. Suflu nasal afectează de asemenea consoanele explosive împiedicându-le pronunția sau asurzindu-le: b spre p , d spre t, g spre c. Suflul nasal trebuie deosebit de deperdiția nasală deoarece nu înseamnă același lucru. Pierderea de aer nasal se produce paralel cu o pronunție mai mult sau mai puțin în limite
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
afectează de asemenea consoanele explosive împiedicându-le pronunția sau asurzindu-le: b spre p , d spre t, g spre c. Suflul nasal trebuie deosebit de deperdiția nasală deoarece nu înseamnă același lucru. Pierderea de aer nasal se produce paralel cu o pronunție mai mult sau mai puțin în limite normale afectând în special timbrul vocii, în timp ce suflul nasal afectează însăși pronunția în diverse forme dislalice înregistrând un volum mare de emisie nasală. Prin manifestările lor par identice pentru o ureche neformată, dar
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
c. Suflul nasal trebuie deosebit de deperdiția nasală deoarece nu înseamnă același lucru. Pierderea de aer nasal se produce paralel cu o pronunție mai mult sau mai puțin în limite normale afectând în special timbrul vocii, în timp ce suflul nasal afectează însăși pronunția în diverse forme dislalice înregistrând un volum mare de emisie nasală. Prin manifestările lor par identice pentru o ureche neformată, dar ele sunt distincte necesitând un prognostic cu totul diferit din punct de vedere al corectării. Suflul nasal și pierderea
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de corectare care, așa cum vom vedea în capitolele ce urmează, și-au dovedit eficiența în practica logopedică (1977); ( 196; p. 195). 3.5. Direcțiile de dezvoltare a limbajului sonor în funcție de gradul de emisie rhinolalică Generalizând aspectele clinice ale tulburărilor de pronunție putem spune că vorbirea copilului rhinolalic de origină velo-palatină are trei posibilități de dezvoltare, ceea ce ne conduce spre a treia grupare a materialului clinic investigat: Grupa 1. - Poate produce cele mai bune sunete de care este capabil, folosește poziții corecte
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
folosite în acest scop. Asemenea tentative duc în cele din urmă la o vorbire parțial inteligibilă (Tip C, Tip A/B). Grupa 3. - Copilul părăsește orice încercare fără speranță de redresare și nu face nici un efort ca să evite defectele în pronunția consoanelor. Pronunță corect nasalele m, n; o asemenea vorbire se dezvoltă desigur prin stadii similare celei normale însă cu elemente dislalice care cuprind consoanele parțial sau total în diferite forme de înlocuire, de elisiune, de schimbare a acestora într-un
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
natural la limbaj; și într-un caz și în altul, handicapul se plasează la nivelul funcției de realizare fonologică, dar și unii și ceilalți comunică într-un fel, deoarece limbajul articulat este un mijloc, însă nu singurul. Pentru surd, mimica pronunției sunetelor, gesturilor, desenele servesc comunicarea ca și limbajul. Pentru copilul malformat, fonemele și morfemele deși neadecvate pentru interlocutor din perspectiva fonologică a limbii servesc totuși comunicarea într-o formă mai mult sau mai puțin inteligibilă. Limbajul face parte dintr-un
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
aspecte ce vor fi amplu discutate în urma experimentelor efectuate. Așadar, este clar că dezvoltarea tuturor acestor tipuri de conduită descrise pe scurt constituie un ansamblu de condiții necesare învățării limbajului și că este dificil a evalua diversele aspecte disociate în pronunție, vocabular și gramatică, disociere posibilă în scop didactic și științific. Cu toate că studiul achiziției limbajului a făcut progrese în timpul ultimelor decenii (a se vedea de exemplu cercetările echipei Brown (37); Bastoul (11); Saxman J., Bless D. (163); studiile lui Mc Neill
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
capacitatea de recepție și prelucrare. Spre deosebire de copiii cu deficiență mentală, ei pot învăța și în cazul corectării tulburărilor dislalice sunt capabili de reînvățare, de corectare a vorbirii până la normal chiar dacă starea anatomică palato-velară constituie încă o frână în activitatea de pronunție. Aceste forme de handicap nedelimitate din punct de vedere al normalității mentale au creat tendințe spre o interpretare confuză a dezvoltării mentale la copiii cu uranoschizis. Experimental a reieșit că procentul de D.M. la grupa rhinolalicilor nu depășește pe cel
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
rhinolalic, ceea ce facilitează concluzionarea cu privire la relația dintre dezvoltarea limbajului și a gândirii în prezența unor tulburări fono-articulatorii importante (grafic 10). Punând problema din perspectiva relațiilor dintre gândire și limbaj, cercetările noastre reliefează pe primul plan implicațiile determinate de tulburările de pronunție, care generează dificultăți în fixarea și evocarea cuvintelor din idiomul vorbit de anturajul copilului rhinolalic. E. Pichon, demonstrează amplu că „Simbolul formează corpul material al memoriei, suportul necesar gândirii” (148; p.9). De asemenea, G. A. Miller afirmă că „limbajul
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
denumit de noi scaun, de francezi chais, de englezi stuhl, simboluri arbitrar asociate obiectelor și însușite prin învățare. Rhinolalicul schimbă structura fonetică a acestui cuvânt - nu arbitrar, ci nevoit de starea lui anatomo-fiziologică, în hann sau nann, nefiindu-i accesibilă pronunția consoanelor s, c. Ansamblul de simboluri și reguli sunt însă utilizate convențional și nu arbitrar. Folosirea altor simboluri decât cele impuse îi izolează pe rhinolalici de restul comunității. Vorbirea rhinolalică deformează formal aceste simboluri care nu mai corespund cerințelor comunicării
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]