1,866 matches
-
au existat totdeauna în țara noastră și era un lucru firesc să se găsească și oameni capabili de a le organiza. Liberalii mai avansați de la 1848 au crezut că se pot folosi de ele în lupta pentru principiile egalitare ce propovăduiau și, dacă elementele mai sănătoase de la 1848 nu ar fi făcut această greșală, niciodată compania de exploatare organizată de d-nii C. A. Rosetti și I. C. Brătianu nu ar fi ajuns la înrîurire hotărâtoare în viața noastră publică. La 1848 oamenii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
decadență intelectuală și morală. Nici o epocă a literaturii noastre de la Klopstock încoace n-a produs mai puțin de o valoare trainică. Idei străine, radicale, abstracte pătrunseră atunci în viața noastră, o imitație slugarnică a tot ce e străin ni se propovăduia în numele libertății; și pîn-n ziua de azi cele mai bune puteri intelectuale pe cari le avem muncesc spre a elibera și întoarce nația de la idealele negermane ale acelei epoce sterpe. Bresslau se-nșală când crede a găsi în scrierile lui Boerne
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de-o potrivă la minte, la avere, la obiceiuri. Atunci va răsări aurora unei nouă lumi, întîi sub formă de ghilotină, în urmă sub formă de cnut, care va pune capac de-a pururea comediei liberalo-patriotice. Fie dar. Primim lupta propovăduită de d. C. A. Rosetti, marele rabin al roșilor și al belferilor, și vom sta ca Plevna în fața negrei mulțimi a invaziei rusești pentru a mântui onoarea numelui românesc. [22 septembrie 1878 ] TEATRUL ROMÎNESC. DESCHIDEREA STAGIUNII 1878 - 79 Dumineca trecută
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
starea de minorat" (selbstverschuldeten Unmündigkeit). Dimpotrivă, statul habsburgic urmărea introducerea omului în starea de tutelaj statal prin formarea lor ca cetățeni conștiincioși moral și supuși politic statului habsburgic. Școala, transformată în politicum de către Maria Tereza, cu asistența lui von Felbiger, propovăduia o pedagogie a obedienței statale și a loialității dinastice. Infuzia iluministă în corpul social, realizată prin reformele educaționale începute în 1774, vizau "formarea unor cetățeni docili dar instruiți, capabili să aplice în provincie directivele economice, politice, culturale și religioase trasate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rânduiálá lui Dumnezeu (ABC séu Bucavna pre folosul scolelor niamului romanesc, ediția 1797, pp. 84, 86; vezi și Ghibu, 1975, p. 58). Nu credem că este deloc exagerat ca aceste mesaje să fie descrise ca alcătuind o "pedagogie a obedienței" propovăduită de autoritățile statale și justificată prin recursul la o teologie politică în care principiul axial este "dreptul divin al regelui". În principatele danubiene, procesul de etatizare a educației și de articulare a unei rețele organizată statal de școli publice primare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
afla încă într-un stadiu germinativ, prevalentă în literatura didactică este însă nu atât o ideologie a națiunii, cu atât mai puțin a naționalismului, cât mai ales insistența pe ideea de patrie și, în consecință, marșarea pe patriotism. Însă patriotismul propovăduit de cărțile școlare este de esență nu atât naționalistă, cât religioasă. M.-L. Murgescu (1999) sintetizează mariajul dintre doctrina patriotismului și morala religioasă prin insolita noțiune de "civism creștin" (p. 52). Religia primează în fața națiunii, chiar dacă cea din urmă nu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și a mări nemărginit bunele ei (Nicola, 1829, pp. 5-6). O prelucrare mult mai sofisticată teoretic a doctrinei patriotismului îi aparține lui Florian Aaron, care în 1843 la București publică lucrarea Patria, patriotul și patriotismul. Spre deosebire de Manualul de patriotism, care propovăduiește o pedagogie a supunerii civile față de stăpânire, patriotismul fiind definit tocmai prin atitudinea obedientă față de autoritate, lucrarea lui Aaron avansează o concepție a patriotismului care încorporează elemente cu adevărat revoluționare prin democratismul manifest și platforma unionistă pentru care pledează. Conținutul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
patriei oferă notele forte ale patriotismului civic care încă, cel puțin la nivelul literaturii didactice, nu a dobândit valențe naționaliste. 3.1.4. Memorii colective: gestiuni separate ale trecutului Concepția prevalentă despre patriotismul de factură civică fundamentat pe morala religioasă, propovăduind o pedagogie a supunerii față de stăpânire, a putut fi abstrasă din conținutul abecedarelor, cărților de citire și catehismelor prin intermediul cărora copiii luau contact pentru prima oară cu universul scrisului. Departe de a fi simple transmițătoare inocente din punct de vedere
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cuiva. Or aceasta din urmă "este numai o iubire patologică și n-are încă în sine nici un preț moral" (Aaron, 1843, p. 3). Elementul etnic nu este deloc menționat, tot ce contează este cetățenia și promovarea binelui obștesc. Patriotismul "nobil" propovăduit de Aaron, nefiind condiționat de etnicitate, este o categorie inclusivă: "Un asemenea patriotism [silința pentru fericirea concetățenilor] nu se cere numai de la cetățenii născuți și crescuți într-aceeași țară; ci și de la străini care, viind dintr-alte părți, intră în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și practica educațională realizată la firul ierbii. Calibrându-și discursul pentru a viza învățământul rural, pe care îl consideră hârtia de turnesol a viitorului românismului, Melidon conferă educației sătești un aspect misionaristic. Învățătorii rurali trebuie să devină apostolii românismului, să propovăduiască ideile naționaliste în universul socio-cultural al satului românesc dominat de ethosul religios. A venit însă timpul, argumentează Melidon, pentru completarea moralei creștine cu etica națională. Școala, ca incubator al naționalismului, trebuie să devină "întocmaĭ ca o adoua biserică" (Melidon, 1874
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a europenizării ca efect al legii inexorabile a sincronizării. Pe aceeași baricadă s-a situat și Mihail Ralea, care a ridicat revista Viața Românească în jurul tripticului axiologic alcătuit din "raționalism, democrație, europenism" (cf. Ornea, 1996, p. 62). Împotriva autohtonismului autarhic propovăduit de adepții extremei de dreapta ca singura soluție de salvare a sufletului românesc de la damnarea sa istorică, același M. Ralea afirma în contra curentului: "Începând a fi buni europeni, vom sfârși a fi buni români. Românismul se învață prin europenism. Așa
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
etnic ortodoxist. Ideile forță ale "naționalismului ortodox" pot fi reduse la două postulate interconectate: i) România este statul românilor, și ii) a fi român înseamnă a fi ortodox (Andreescu, 2003, p. 35). Etnicizarea statului și identitatea român-ortodox asigură "naționalismului ortodox" propovăduit de BOR un indubitabil caracter exclusivist etnico-spiritual. Revendicând rolul oficial de biserică națională a românilor, BOR a contribuit asiduu, în concert cu alte forțe politice și culturale, la etnicizarea discursului identitar românesc prin promovarea unei versiuni ortodoxiste a naționalismului etnic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Cernavoda chiustenge. Acesta e lucru de căpetenie. E drept că în apărarea lor frații Nădejde dovedesc că fostul ministru Conta a ținut prelecțiuni socialiste și ateiste la facultate, că din profesorii cari i-au condamnat chiar sunt unii cari au propovăduit ei înșii principiile pentru cari condamnă pe alții. Ei și? Cred d-lor că în plebea de postulanți și ambițioși cari furnică în România e unul măcar pentru care ideile să fie mai mult decât un pretext, pentru care ținta
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Roma, Ermolae, Pantelimon, Anichit și Fotie, Diomid, Luca, Arhiepiscopul Crimeii etc. Despre viața, minunile, vindecările și pătimirile lor găsim relatări În sinaxare. Din acestea citim că, după porunca Evangheliei, unii dintre acești mari sfinți au cutre‑ ierat orașele și satele, propovăduind pe Hristos și vindecând pe cei bolnavi. Din iubire fierbinte față de Dumnezeu și față de semeni, ei nu luau niciodată plată pentru serviciile lor, respectând porunca Mântuitorului Hristos Care a spus : „În dar ați luat, În dar să dați” (Matei 10
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și despre ceva duhovnicesc, ce durează o veșnicie ? Să le spun să‑L iubească pe Hristos, să se mărturisească, să se Împăr‑ tășească și să se ducă la biserică ... Desigur, pe mine Universitatea mă plătește să predau cardiografia, nu să propovăduiesc. Și la urma urmei, poate că unii dintre stu‑ denți nu vor să le vorbesc despre asemenea lucruri, sau poate chiar nu cred În Dumnezeu. Dar de ce nu, vreodată, după ce voi termina lecțiile de cardiografie, pe care studen‑ ții le
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
față de tradiția în genere repudiată: singura tradiție recunoscută - căci se recunoaște totuși una - este cea reprezentată de scriitorii marginalizați, neconsacrați, aflați, la vremea lor, în răspăr cu „orânduirea literară”; o tradiție a revoltei și nonconformismului prevestind radicala insubordonare față de „formulă”, propovăduită de avangardă. Exemplele oferite până aici sunt doar câteva dintre cele apte să-l situeze pe Ilarie Voronca în centrul problematicii avangardiste, considerată în dimensiunile sale cele mai general-definitorii. Fiecare text programatic semnat de poet conduce de fapt spre acest
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lor cu un exclusivism demn de radicalismul avangardelor de la începutul secolului al XX-lea9. De altfel, ei au apărut în literatură ca "desantiști", iar desantismul ține de spiritul avangardei, nicicum de toleranța și detașarea pluralismului cultural, pe care, în schimb, le propovăduiesc în teorie. Iată de ce, împreună cu Lyotard, putem fi îndreptățiți să surâdem și să râdem și de postmodernism, dacă ne-o îngăduim cu avangarda clasică. Cel puțin de cel românesc, fiindcă cel occidental a intrat deja în adormire, recunoscându-și, indirect
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
artificiale ale modernității, de la romantism încoace, cum acreditează ideologii postmodernității. Posibilitățile de apariție ale diversităților etno-lingvistice sunt arheale, în planul creator al logosului divin. În duminica cincizecimii, Duhul Sfânt s-a pogorât ca limbi de lumină și apostolii au putut propovădui creștinismul în toate limbile pe care, până atunci, nu le cunoșteau. Primejdia dezordinii din Turnul Babel nu mai era acum, sensul lumii inversându-se de la opacitate la transparență, la lumea-lumen, într-o splendidă armonie a diversităților, care constituie esența creștinismului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
epocii naționaliste"145. Dar putem spera la slăbirea acuității conflictului naționalist, în sensul armoniei prismatice a diversităților naționale, după speranțele eminesciene. Așadar, nu naționalism șovin, nu internaționalism și cosmopolitism, ci transnaționalism în ethosul transmodernității. Nu o ideologie care profetizează și propovăduiește dispariția națiunilor este lucrativă în condițiile globalizării, căci aceasta ar duce la biruința omogenizării în defavoarea diversităților. Lumea, sub aparentul ritm înzecit al progresului, și-ar intensifica opacitatea, după spusa lui Eminescu, și ne-am trezi, în pofida așteptărilor, la o "egalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
meleaguri, scăderea dramatică a natalității, bolile care bântuie și multe altele, fac ridicolă orice mândrie națională românească, iar adoptarea disprețului față de națiune pare să fie singurul semn de distincție "elitară". Estimp, un popor precum cel evreu își poate permite să propovăduiască pentru restul lumii cosmopolitismul postmodern, iar pentru statul Israel naționalismul cel mai fervent. Chit că și asta e un simptom de antiteză eșuată, care se extinde la alt fundamentalism din regiune islamismul. De altfel, toate națiunile puternice, cu veleități hegemonice
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
umane, că transmodernismul trimite la o epistemologie transumană, la mijloace transcendente. Acestea sunt Cuvântul și Spiritul Său: "Transmodernismul susține că Dumnezeu este mai degrabă în acord cu gloria Sa transcendentă și infinită decât cu epistemologia schimbătoare". Epistemologiile moderne și postmoderne propovăduiesc o mistică a științei și a experienței, adică "se încearcă înțelegerea unei ființe infinite prin mijloace finite". Așadar, transmodernismul deschide calea cunoașterii speciale, prin revelație, iar nu prin "complexele de cultură" asumate de modernism și de postmodernism, în lumina relativismului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cei mai mulți cercetători ce s-au aplecat asupra acestei chestiuni, sau începutul ei ar trebui așezat în Asia Mică, potrivit unor opinii recente, care propun un loc mai apropiat de Europa și evocă, pentru limpezirea numeroaselor similitudini cu viața celui ce propovăduia calea marcată de cumpătare spre nirvana, posibilitatea construcției epice în jurul unor motive din India sau coagulate, într-o probabilă autonomie, pe niște tipare ce țin de o matrice universală. Între legenda vieții lui Buddha și popularul roman medieval european există
VARLAAM SI IOASAF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290432_a_291761]
-
și schițe, croite într-o modalitate predominant gazetărească, mai apar, sub pseudonimul Iao-Tsen-ki, în „Satyrul”. Pentru proză V. nu prea are condei. Nicolae și Spirea din Florești, compunere tezistă cu iz presămănătorist, contrapune, într-o tranșantă antinomie morală, satul orașului, propovăduind, ca sursă a fericirii, munca. Moș Tudor, cu o ușoară patină de vechime, narează un episod din timpul domniei lui Matei Basarab. O nuvelă istorică este și Feciorul banului Udrea, cu o intrigă romanțioasă și dulceagă. V. a mai scris
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
despe daoism, iar În multe dintre ele sunt tratate direct unele aspecte ale Îngrijirii naturale a sănătății. De exemplu, el a tratat amănunțit respirația reglată, igiena fizică, exercițiile de menținere a formei, longevitatea și disciplina sexuală. Kuo a practicat ceea ce propovăduia, iar la 90 de ani arăta ca de 30. În timpul domniei Împăratului Liang Wu (aprox. 500 e.n.) sistemul chinez de Îngrijire a sănătății a făcut un mare pas Înainte. În acea vreme, Bodhidharma Dharma, un budist indian care este fondatorul
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
budistă din sudul Indiei. A studiat budismul și, În cele din urmă, a fost venerat ca a 28-a Încarnare a lui Gautama Buddha, fondatorul budismului. Dharma s-a stabilit În provincia Henan, În centrul Chinei, și a Început să propovăduiască budismul În templul Shaolin de pe muntele Song Shan. Este interesant de observat că templul Shaolin a devenit mai celebru pentru realizările În artele marțiale decât pentru cele din budism. Motivul este faptul că Dharma nu a fost doar părintele budismului
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]