13,470 matches
-
unei clepsidre în care și-a introdus capul un șarpe terifiant). Un aparat critic impresionant (dosar de referințe critice, un tabel cronologic). O colecție de fotografii reprezentându-l pe autor, Ion Gheorghe Pricop, în diferite momente ale vieții. Apoi: poemele propriu-zise dispuse în pagină sub formă de inimă, de lună, de siluetă umană, de cupă de șampanie etc. O versificare impecabilă, bazată pe ritmuri atent elaborate și pe rime ingenioase. Un complicat sistem de simboluri, evidențiat prin scrierea unor cuvinte cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la vârsta de 13 ani cu o vecină, Manda [...]. Agronomul din Băltița [Arthur Porumboiu, n.n.] se consumă frenetic în dragoste fizică, femeile rele de muscă și domnișoarele cu intenții matrimoniale roind în jurul lui ca fluturii de noapte în jurul lămpii.“ Analiza propriu-zisă a poeziei este, la fel, ridicol-encomiastică: „Poetul e o fire solară, capabil să-și trăiască plenitudinar bucuria comuniunii cu sevele dezlănțuite în lumina aurorală“ etc. etc. În mod curios (și amuzant) monografistul consideră că europenizarea poeziei lui Arthur Porumboiu se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sincope sau hieroglifa de la Marea Poartă. Cititorul fără noroc întâlnește mai mult sincope. Una dintre ele arată astfel: „Limbajul HIV - Într-o eră a desacralizării supraviețuirea este asigurată de compromisul cu Himera cea mai bine supusă Ignoranței și Violenței.“ Aforismele propriu-zise, mai clare, cuprind insulte la adresa unor oameni nevinovați: „Cui ajunge să moară de bătrânețe ar trebui să-i suspectăm copilăria de o mare ticăloșie.“ Întrebarea este: mai îndrăznește cineva, după ce citește această carte, să aștepte să moară de bătrânețe? Indescifrabil
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
comisă, indiferent de evoluția sa ulterioară. Bietul băiat Zilele trecute am citit o știre care m-a zdruncinat puternic. Un deținut de 21 de ani, condamnat pentru viol, a fost violat de un grup de colegi de celulă. În afară de violul propriu-zis, violatorul a fost maltratat fizic, necesitînd multe zile de îngrijiri la spital. Pînă aici nimic deosebit. În penitenciare, astfel de evenimente sînt frecvente și nu numai în România. Partea interesantă este poziția opiniei publice. Aproape unanim am auzit: Bine i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
stradă pe un culoar Între garduri de uluci și pe sub coroanele reunite ale arborilor din cele două vecinătăți. Înaintai Îndelung În susul acestei cizme italice, linie dreaptă față de cea geografică (aia, se vede, are genunchiul ușor Îndoit), și dădeai În curtea propriu-zisă, largă cît un izlaz. Pe latura din fund, se Înșirau Încăperile locuinței adăugate parcă una cîte una la corpul principal din stînga, cu toate că istoria construcției mărturisea altceva. De impresia asta te convingea mica bucătărie de vară, improvizată În aripa din dreapta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
La fel și pentru „cu el” de mai jos. τ „împotriva Fiului”: exact, „la adresa Fiului”, dar negativ, cuvânt de hulă. La fel pentru „împotriva Sfântului Duh”. * Fragmentele au ca tematică principală păcatul și iertarea. Înainte de a intra în dezbaterea teologică propriu-zisă, se impune o incursiune de ordin filologic, fără a pune însă total între paranteze teologia. Mă voi opri asupra câtorva termeni-cheie. Hamartanein Contexte precreștine • Sensul inițial este acela de „a greși ținta”; în Iliada există un compus, aphamartano (5,287
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un „drept” căruia Dumnezeu, prin îngerii săi, a binevoit să-i reveleze tainele cerești. Vizionarul nu se gândește la „generațiile prezente”, contemporane cu el, ci în primul rând la cele viitoare, altfel spus, la generația din care face parte autorul propriu-zis al apocrifei. Viziunile eshatologice se îmbină, pe tot parcursul Cărții lui Enoh, cu viziunile cosmologice. Să existe vreo legătură între „competența cosmologică” și faptul că personajul nostru a trăit trei sute șaizeci și cinci de ani (până a nu fi ridicat la cer
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tulburătoare legate de soarta sufletelor după moarte, de sfârșitul lumii, de judecată și de criteriile judecății etc. etc., iar Dumnezeu, prin Uriel, îi dă răspunsuri mai degrabă înfricoșătoare decât consolatoare. Părțile a patra, a cincea și a șasea cuprind viziunile propriu-zise. Uriel îl sfătuiește pe Ezdra să meargă în mijlocul unui câmp („unde nu s-a ridicat nici o casă”) și să petreacă șapte zile fără să mănânce carne ori să bea vin; îi este îngăduit, în schimb, ba chiar i se poruncește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
curte, Manase poruncește uciderea lui Isaia. Există mai multe versiuni ale martiriului profetului, pe care nu le discutăm aici. O reținem pe cea mai răspândită: Isaia este tăiat în două cu un fierăstrău din lemn126. A doua parte conține viziunea propriu-zisă. Stând pe marginea patului lui Iezechia, profetul cade în extaz și este răpit la ceruri. Extazul seamănă cu moartea. „Tot poporul care se afla acolo, în afară de grupul profeților, crezu că sfântul Isaia a fost luat șla Domnulț (adică a murit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
comunităților. Ei se asimilează „adevăraților profeți” din Vechiul Testament, luându-și-l drept model pe Isaia, martirizat de un rege necredincios. Precum Isaia, condamnat și torturat de propriul popor, profeții creștini sunt condamnați pe nedrept de autoritățile ecleziale. Prin urmare, viziunii propriu-zise din capitolele 6-11, generația următoare de profeți creștini i-a adăugat un fel de prefață, în care își revendică drepturile conferite prin Duhul Sfânt direct de Dumnezeu. În noile condiții, rolul profetului scade, iar valoarea inspirației este socotită îndoielnică și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
comunităților apocalipticilor. Setul trăsăturilor „formale”132 e dublat de un set de trăsături „ideologice”. Apocalipsele alcătuiesc un continent aparte în cadrul literaturii iudaice sau iudeo-creștine. Întrebările la care încearcă ele să răspundă creează mai degrabă o atmosferă doctrinară decât o ideologie propriu-zisă. Prima trăsătură evidentă, accentuată până la manie, o constituie dihotomia vârstelor sau eonilor: există o vârstă prezentă, a istoriei în curs de desfășurare, și una viitoare, de cu totul altă natură și calitate. Între cele două vârste nu încape absolut nici o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
șapte biserici din Asia Mică (cap. 2-4); 3. „ce se va petrece după aceasta” - tainele vremii viitoare dezvăluite profetului (4,1-22,5). Schema tripartită (3 fiind una dintre cifrele simbolice privilegiate) se regăsește implicit în structura părții care constituie apocalipsa propriu-zisă (4-22). Este meritul lui Bornkamm de a fi degajat această schemă. Pentru el, una dintre cheile Apocalipsei lui Ioan se află în viziunea Mielului cu cartea (biblion) pecetluită în mână. Amănuntul care atrage atenția savantului german se află în 5
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în mediul iudaic, cât și în cel creștin. Louis Ginzberg, pe care l-am lăsat în mod deliberat la o parte, furnizează în celebra sa culegere de haggada și alte episoade inedite care totuși n-ar putea figura ca mărturii propriu-zise într-o lucrare filologică și istorică. Această bogăție constituie o dovadă limpede a interesului pe care mitul căderii îngerilor l-a suscitat în mod constant începând din secolul al II-lea înainte de Cristos până în secolul al V-lea după Cristos
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
căzut în agnosticism”; încercând să împace teologia cu știința, „a ajuns la abuzul exegezei critice”. Pe lângă aceste două critici majore, Daniélou mai face una, derivată: în opinia sa, în teologie s-a produs o ruptură între speculația teoretică și viața propriu-zisă. „Speculațiile teoretice separate de acțiune și neangajând viața și-au trăit traiul.” E timpul ca teologia să-și regăsească vocația holistică, pentru a împrumuta un termen din filozofia științei, adică să nu se mai lase fragmentată între o episteme seacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
urmă" = primul din ritualurile funerare japoneze: imediat dupa moarte se udă cu apă buzele. 8 Kami = spirite superioare omului, unele celeste, altele terestre, în mitologia Shinto (religia tradițională a Japoniei); expresia "88 de milioane" se referă nu la un număr propriu-zis, ci sugerează infinitul. 9 Numele celor doisprezece apostoli sunt (Mt.,10,2-5): Șimon < Shim(e)`on = ebr. = Dumnezeu a ascultat; Andrei < Andreas = gr. = bărbătos; Iacob < Ya`akob = ebr. = Dumnezeu să ocrotească; Ioan < Y(e)hohanan = ebr. = Iahve este indurator; Filip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
40.000 de cai, 20.000 de luptători devotați coroanei, zeci de mii de harnașamente, care de transport și echipamente de luptă, tunuri fără de număr, iată costurile provizorii ale acestei campanii rușinoase. Și nici măcar n-am avut șansa unei confruntări propriu-zise... Ajută-mă tu, bravule Potoțchi, ajută-mă și tu, viteazule Iablonovski, să înțeleg cu cine ne-am bătut, cine m-a bătut... Să pricep și eu cine m-a umilit pe mine și mi-a dezonorat armia cea mai vitează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și evalueze de la o anumită depărtare semantică. Se vor distinge cu mai mare acuitate atunci liniile principale ale discursului, care, fără a avea orgoliul sau ambiția unei structurări sistematice, traduc cu relativă fidelitate intențiile auctoriale. Un ultim cuvânt despre organizarea propriu-zisă a medalioanelor: ele au fost grupate după criterii tematice, intenționat lipsite de orice rigiditate academică formală. Epigrafele sunt prezente pentru a sugera, în clasica manieră oblică niponă, tema exploatată ulterior. Concret, prima secțiune, Sabia, este orientată asupra greu definibilei coordonate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
chiar de la intrare, căruia îi explică problema. Acesta, serviabil, oferă sfaturi tehnice, privitoare mai ales la completarea formularelor sau a chitanțelor, operațiune pe care o supraveghează personal. Abia după ce aceste formalități de rigoare sunt îndeplinite cetățeanul poate merge la ghișeul propriu-zis. Dacă este ușor răcit, niponului nu i-ar trece niciodată prin minte să ia, de capul lui, o aspirină, ci își face programare la doctor (de fapt, cunosc japoneze care nu au auzit în viața lor de cistită, de pildă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu departe de Sendai. În ziua festivalului (Toro Nagashi Hanabi Taikai, cum sună formula sa oficială în limba vernaculară), orășelul colcăie de trupuri aflate în căutarea disperată a unui spațiu liber, de unde să se poată vedea mai lesne atât lansarea propriu-zisă a miilor de lanterne aprinse în amurg, cât și fantasticele jerbe de artificii colorate, programate să brăzdeze cerul încălzit, într-un splendid climax al întregii ceremonii. Din păcate, leneși cum suntem, ajungem prea târziu pe faleză pentru a mai spera
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pini. Astfel, liniștea încăperii sporește, omului părându-i că se găsește singur într-o colibă din munți, unde norul alb și muzica pinilor sunt singurii oaspeți care aduc mângâiere". Acesta este secretul care ne plasează pe traiectoria ceremonialului nipon. Descoperirea propriu-zisă a căii începe însă abia de aici... Nirvana vs. anarhie. Exemplul lui Dogen Nu am câștigat nimic de pe urma iluminării supreme și de aceea se numește iluminarea supremă. Buddha În Craiova (vorbesc din proprie experiență; cazul s-ar putea aplica, probabil
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
al X-lea), Murasaki compune o proză uluitor de modernă: narațiunea debutează in medias res, personajele, deși introduse în scenă cu o incredibilă economie de mijloace, sunt la fel de bine autonomizate estetic precum cele ale unui Proust de mai târziu, acțiunea propriu-zisă este redusă la minimum, însă faptele sunt redimensionate din perspectivă psihologic-afectivă, într-o manieră ce anticipează, la un nivel primar, romanele lui Joyce. Mai mult decât atât, dincolo de fenomenul intertextualității cultivate (proze și poeme din epoci literare diverse intră în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
limbul dantesc, n. m.)". Urmează, desigur, episoadele de voyeurism din cele două romane. În primul caz, construcția este gradată, iar privirea însăși a personajului masculin devine, printr-un insolit transfer ontologic, falică; întregul episod are consistența unui viol vizual. Obiectul propriu-zis al contemplației chiar dispare, fiind substituit de elementele de decor, redimensionate și recontextulizate de psihicul privitorului. Astfel, Kaoru "surprinse o foșnitură de mătase. O ușă glisantă de deasupra promenadei era, întâmplător, întredeschisă. Privind înăuntru, el observă că, în ciuda izolării așezământului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cathartică, elementele estetice fiind conjugate subtil cu detalii ale extazului religios, într-un melanj sugestiv de corespondențe: "Fața sa rotundă și plină avea zugrăvite în trăsături desăvârșirea și armonia unui chip al lui Buddha". Aceasta este, de altfel, și finalitatea propriu-zisă a artei ludice. Dacă suntem dispuși să admitem că, ideal, orice activitate umană are la capătul ei integrarea în ordinea sacră a naturii, japonezii, cu intuiția lor sensibilă, au realizat că jocul, ca epură a actelor antropice, trebuie să înglobeze
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
modern, un hortus conclusus al regenerării interioare. Cele mai căutate sunt ansamblurile în stil tradițional, unde ai impresia că, dintr-o dată, te-ai reîntors în Japonia altui veac. Din nou, ideea de relaxare, de intimitate, este construită doar în jurul băii propriu-zise. În sezonul de vârf, pentru că, neexistând propriu-zis concediu, toată lumea primește liber în același timp, cu ocazia sărbătorilor naționale, stațiunile sunt atât de pline, încât este greu să mai găsești locuri, și atunci cuplurile căsătorite sunt cazate câte două, trei în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
unde, nu se preciza în această informare, nici în acel număr al revistei și nici în cele ulterioare. De aceea este din nou posibil ca, preconizând un efect asupra cititorilor. să fie vorba despre o altă exagerare. Cât privește scrierile propriu-zise ale lui Șerboianu asupra cremațiunii se remarcă faptul că prima dintre acestea a fost una care condamna explicit practica arderii cadavrelor. Ea a fost scrisă la 1910, în momentul când era diacon la Capela Ortodoxă Româna din Paris, și datorită
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]