2,861 matches
-
trebuie să calculezi plăcerile... la naiba! Bobby mai bău o gură de vodka-tonic, din fericire Rosemary n-a zis nimic, fiindcă ar fi trimis-o la dracu de față cu Santiago și Lester, care nici acum nu terminaseră de stors prosoapele și În sfîrșit s-au așezat să calculeze cantitatea de calorii din mîncare. Seara calculau mai puțin, din fericire. În realitate, cu Samamé Vlăjganul alături, nu mai puteau face nici un calcul și așa se explică faptul că de Anul Nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care avea același miros pe obraji și în păr. Purta un capot cu floricele. N-am vrut să mănânc, trebuia să-mi rezolv pro blema. Cu un fel de aer prost jucat de femeie fatală pe față, a pus un prosop pe pat și s-a-ntins cu fundul pe el. M-am lungit și eu lângă ea. Surpriza cea mare, atent preme ditată, era că n-avea chiloți pe dedesubt... După ceva caznă eram bărbat, dar în locul fericirii și ușurării
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și părea să se fi convins că nu-i va face nimic. -De acord! Îi aruncă o privire de femeie care știe multe, dând fericită din cap și intră în baie. Deschise apoi ușa, cu părul prins în coc și prosopul legat în jurul trupului, lăsându-i să se vadă picoarele goale. Apoi s-a retras iarăși în baie. Apa curgea bolborosind. Codrin a așteptat mult până când ea a deschis iarăși ușa și a intrat în sufragerie. Avea acum o privire străpungătoare
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
se apropiaseră de el, începuse un dans de panică absolută. Stătuseră toată după-amiaza lângă el, lăsându-l să se obișnuiască treptat cu ei, până când se resemnase să fie prins. —Mai ții minte când l-am spălat, cum ți-a luat prosopul cu ciocul și a început să se șteargă? Instinctiv, exact ca atunci când se ung cu noroi, ca să-și înnegrească penele. Dar, Doamne! Credeam că pasărea aia era mai deșteaptă decât orice ființă umană. Mai ții minte când am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai strident decât intenționase. Ea bănui imediat despre ce era vorba. Credeam că te apuci de cartea despre memorie. Că voiai să depășești... Părea exasperată sau poate că era o proiecție de-a lui. El ridică mâna în care ținea prosopul de vase, înainte ca ea să apuce să repete toate argumentele lui recente. —Ai dreptate, Syl. Chiar n-ar mai trebui să-mi irosesc... Ea se încruntă la el, cu un surâs de probă. —Nu-i corect, Bărbate. Aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
irosesc... Ea se încruntă la el, cu un surâs de probă. —Nu-i corect, Bărbate. Aici nu-i vorba de câtă dreptate am eu. Nu. Nu, așa e. Ai absolută... Adică... Ea râse și clătină din cap. El își atârnă prosopul în jurul gâtului ca un boxer între runde. E vorba despre lucrurile cu care m-am luptat eu în ultimele luni. Despre ceea ce ar trebui să fac eu de-acum încolo. Păi, pentru numele lui Dumnezeu. Nu e ca și cum te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
doctorii lui au înțeles până la capăt cazul lui. —Ăia din Nebraska au neurologi, nu-i așa? Dacă au întâlnit vreun caz de Capgras în afara textelor de specialitate, atunci trebuie să fi fost un simptom de schizofrenie sau de Alzheimer. Luă prosopul de vase care-i atârna de gât și șterse cele două pahare din care băuseră vin. Sora îmi cere ajutorul. Sylvie îl cercetă: Ăștia sunt exact cei de care ai jurat să te ții departe. Oricum, sindromul de confuzie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cameră era acoperită de cartonașe cu mesaje. Angajații îi urau personal bun venit. Îi ofereau o gamă completă de bunuri și servicii. Pe o bucată de carton din baie scria că, dacă voia să salveze lumea, ar trebui să lase prosopul pe suport și, dacă nu voia, atunci să-l arunce pe jos. Mesajele fuseseră înnoite de dimineață și aveau să fie înlocuite după plecarea lui. Ca ele mai erau mii, din Seattle până în St. Petersburg. S-ar fi putut afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Intimitate? Ce-i aia? Îi dădu informațiile despre cursa cu care avea să zboare. Mai schimbară câteva replici trenante, ezitând să-și ia la revedere. După ce închiseră telefonul, el continuă să-i dea în minte câteva replici. Făcu duș, atârnând prosopul pe suport - Contribuiți la salvarea Pământului. Scoase reportofonul digital din servietă, apoi se strecură între cearșafurile țepene și răcoroase și ascultă convorbirea înregistrată în ziua aceea. Îl ascultă din nou pe tânărul de douăzeci și șapte de ani, pierdut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spus domnul doctor! Cu o sforțare, Mark se ridică în picioare. Intră pe ușa băii, dar ieși imediat. Oh! S-ar putea să am nevoie de ajutor. Barbara clătină din cap. Nu mai spune, dragă. De data asta să lași prosopul pe tine, da? Mi-a spus „dragă“. Ai auzit-o, nu-i așa, dom’ psihiatru? O să depui mărturie la tribunal? Când ușa se închise din nou, Barbara se întoarse spre Weber. Îi susținu privirea: din nou, aceeași familiaritate intimidantă. —Puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
suportat agitația și nebunia metropolei. Ceva îndepărtat o preocupa. Demascată, deveni timidă. Expresia ei îl agita, deși el o ceruse. Se uită în altă parte. Doar apariția lui Mark Schluter în ușa de la baie reuși să-l salveze. Ținea un prosop în fața corpului său gol. Căciulița tricotată dispăruse, lăsându-i la iveală smocurile de păr care-i creșteau la loc. Copilăros, îi zâmbi îngrijitoarei sale. —Sunt gata să-mi iau porția de durere, doamnă. Arcuindu-și ambele sprâncene, Barbara se scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
credea. Ea închise ochii și începu să se legene. Trecutul ascuns sub podea, așteptând să ia foc. Daniel se îngrijoră. Totul e în regulă? Vrei să vin acolo? Cu cine vorbești? întrebă Mark, materializându-se în ușa livingului, fluturând un prosop în față și stropind covorul auriu mițos. Ți-am spus să nu iei legătura cu nimeni. Ne vedem mâine, spuse Karin la mobil, apoi îl închise. — Cine era ăla? Fir-ar să fie. Nu pot să mă întorc cu spatele la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
După toate porcăriile pe care ni le-am făcut unul altuia. În sfârșit suntem bine. Nu adăugă și datorită ție. —Danny Riegel? Copilu’ nudist al Mamei Natură? Se așeză, încă ud, pe brațul fotoliului său Naugahyde, ștergându-se distrat cu prosopul pe piept. Karin zăbovi puțin cam mult înainte să-și întoarcă privirea. Deci voi doi chiar sunteți împreună? —A venit să te vadă la spital. Stupid, forțat, nerelevant. —Zău? Danny Riegel. Mă rog, n-are ce să-mi facă. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar fi trebuit să facă zilnic tot restul vieții, dacă ar fi rămas lângă el să-l îngrijească. —Mark, măcar de data asta, alege și tu soluția mai ușoară. Aia evidentă. —Ha! În viața asta? Te-ai țăcănit. Își înfășură prosopul în jurul taliei și o ajută să întindă canapeaua-pat. Mai târziu, după miezul nopții, ea zăcea pe salteaua plină de rotițe și arcuri, pândind în întuneric orice mișcare. Totul era viu: aerul condiționat pornindu-se și oprindu-se brusc, ființe mărunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
moment nu reuși să se decidă ce era mai rău: să fii închis într-o cameră etanșă, imaginându-ți că ești afară; sau să fii liber să treci prin zidurile poroase, în albastrul schimbător... Fără să-și mai ia un prosop, stinse lumina de la baie și se întoarse spre patul slab luminat. Se așeză încă ud pe un scaun tapițat. În străinătate se făcuse de râs. Acasă îl așteptau sute de subiecți, oameni adevărați pe care-i folosise doar ca experimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-ar mai putea întâmpla în viața asta? —Orice... Orice schimbări majore. Dacă ceva te-ar, știi tu, dacă te-ar tulbura rău? Pe tine sau pe Celebrul Gerald. Mi-ai spune? Trecuseră săptămâni întregi. El lăsă jos buretele, luă prosopul de șters vase din mâna ei, îl împături în două cu grijă și-l atârnă pe lungime pe mânerul aragazului. —Normal. Întotdeauna. Tot. Știi asta. Se apropie de ea și-i puse trei degete pe lobul temporal... O scanare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
primăvara următoare, până la care mai rămăseseră patru luni și jumătate. Simțea că se află într-o stare de refugiu spiritual, că-și reîncarcă bateriile, că face tabula rasa. Mesajele din camera lui îl îndemnau în continuare să se milostivească de prosop și să salveze lumea. Așa făcu și se duse la culcare ciudat de liniștit. Se trezi revigorat. La bufetul de la micul dejun - o abundență sănătoasă de Midwest, cu trei feluri de cârnați - realiză brusc că scrisul lui n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se duse la toaletă și încercă prima sa experiență de a urina. Apoi merse la chiuvetă, luă o perie de acolo și, cam stângaci Își pieptănă părul. Apoi se spălă pe mâini și pe față și se șterse pe un prosop pregătit pentru musafiri, care atârna într-o agățătoare. (Cu o seară înainte nu fusese acolo decât prosopul de baie al lui Lyttle, pe care îl folosiseră și ei.) În timp ce își executa programul de dimineață, își lăsă atenția să se îndrepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o perie de acolo și, cam stângaci Își pieptănă părul. Apoi se spălă pe mâini și pe față și se șterse pe un prosop pregătit pentru musafiri, care atârna într-o agățătoare. (Cu o seară înainte nu fusese acolo decât prosopul de baie al lui Lyttle, pe care îl folosiseră și ei.) În timp ce își executa programul de dimineață, își lăsă atenția să se îndrepte către cealaltă dublură a ființei sale... de departe. Imediat, primi informații din memoria lui Gosseyn Doi privitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
în ce privește tratamentul tipilor venali, el putea fi de un real ajutor. După ce-și stabili astfel în minte, clar, misiunea, era tocmai pe cale să pună furculița jos când observă că Dan Lyttle stătea puțin cam în spatele lui, oferindu-i un prosop umed. - Șterge-te pe gură. Când Gosseyn luă prosopul, văzu că unul dintre degetele de la mâna cu care îl ținea Lyttle era întins în mod ciudat. Arăta ceva. Ceva aflat pe fața de masă. După ce luă prosopul și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
real ajutor. După ce-și stabili astfel în minte, clar, misiunea, era tocmai pe cale să pună furculița jos când observă că Dan Lyttle stătea puțin cam în spatele lui, oferindu-i un prosop umed. - Șterge-te pe gură. Când Gosseyn luă prosopul, văzu că unul dintre degetele de la mâna cu care îl ținea Lyttle era întins în mod ciudat. Arăta ceva. Ceva aflat pe fața de masă. După ce luă prosopul și începu să se șteargă cu el, privi acolo unde-i arătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
oferindu-i un prosop umed. - Șterge-te pe gură. Când Gosseyn luă prosopul, văzu că unul dintre degetele de la mâna cu care îl ținea Lyttle era întins în mod ciudat. Arăta ceva. Ceva aflat pe fața de masă. După ce luă prosopul și începu să se șteargă cu el, privi acolo unde-i arătase degetul. Ceea ce văzu, era o bucățică albă de hârtie perforată de computer. Cum ajunsese acolo, cum reușise Lyttle s-o strecoare, neobservat, printre farfuriile pentru micul dejun, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
un strigăt venit dinspre purtătorul de cuvânt al musafirilor nepoftiți. Gosseyn și Lyttle reacționară imediat. Gosseyn spuse: - Dacă mai vreau ou, zici? Apoi se șterse iarăși la gură, ca și cum șoapta ar fi avut vreo legătură cu întreținerea curățeniei. Așeză apoi prosopul peste cartela perforată. Se ridică. Și se întoarse. Spuse: - Vă mulțumesc că m-ați lăsat să mănânc. Dar este timpul să mă legați și să-l chemați pe - cum i-ați zis? - șeful vostru. Îndreptându-se către cei șase, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
comună. Baia era o clădire octogonală ridicată în cartierul nostru la intersecția dintre Smaragdstraat și Diamantstraat. Vizitele noastre se numărau printre puținele ritualuri îndeplinite neabătut din existența noastră de altfel austeră. În fiecare sîmbătă, către sfîrșitul după-amiezii, mama lua trei prosoape, un pieptene și două jumătăți din același săpun sfărîmicios și le punea într-o sacoșă de rafie. Tatăl meu și cu mine, îmbrăcați și cu fularele la gît, așteptam deja în hol și deschideam ușa de îndată ce ea ni se alătura
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ieși de acolo punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului său de foc îi fu prezentat. Îl îmbrăcă și" vorbi din nou, zâmbind mereu. - Îmi place să fiu îmbăiat de către femei. Ele au o blândețe care-mi destinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]