7,270 matches
-
al literaturii anilor '50. Departe de a se conforma viziunii oficiale și a aborda tematica impusă prozei, tânărul scriitor face din țăran și muncitor adevărate personaje, redimensionându-le, re-construin-du-le individualitatea. Marin Preda reușise deja, în Moromeții, I, să contureze un memorabil protagonist al lumii rurale. Dar epoca în care romancierul îl plasează pe Ilie Moromete este, în volumul întâi, aceea interbelică. Nicolae Velea face o curajoasă mișcare de translație, creând, pe fundalul socialismului instalat și consolidat la noi, personaje autentice, lipsite de
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
încîntată acolo de expresivitatea ei corporală, de poetica și forța mișcărilor care se aprind, parcă, de roșul ca focul al părului ei. Cum sînt acum impresionată de cum cîntă actorii. Trebuie spus aici că reușita muzicală remarcabilă a trupei are doi protagoniști: Stollar Xenia, care a făcut orchestrația - pe care mi-o amintesc cîntînd divin la o violă da gamba în "De Sade" și, mai apoi, în "Cumnata lui Pantagruel", cîntînd și jucînd, cot la cot cu mari actori - și Incze G.
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
discută probleme de situare istorică și culturală: despre Edda se dau interpretări ale numelui și clasificări ale textelor; Saga prilejuiește desfășurarea unui peisaj geografic combinat cu unul antropologic, vorbind despre islandezii epocii saga și despre războinici, pirați și poeți ca protagoniști sociali; în sfârșit, analiza Cântecului Nibelungilor este pregătită de un paragraf special despre cavalerii epocii medievale și literatura dedicată lor. Urmează, în organizarea fiecărui capitol, prezentarea narațiunilor și a personajelor, descrierea structurilor specifice și a conflictelor, investigarea metamorfozelor, pentru a
Un tânăr germanist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8984_a_10309]
-
de scrisori dintre Hannah Arendt și Martin Heidegger are efectul unei lecții de umilință. Realizezi brusc că nu doar crusta estetică a scrisului ni s-a modificat, dar și substanța omenească pe care o punem în pagini. În comparație cu cei doi protagoniști, noi avem ceva din uscăciunea pragmatică a fantoșelor convenționale. În schimb, Hannah și Martin sunt vii, sunt sinceri, iar ceea ce este uimitor este că unda vie a sincerității lor se potrivește perfect obișnuinței protocolare cu care își întocmesc scrisorile. Și
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
pentru că și-ar fi dorit asta, ci fiindcă ritmul vieții lor era unul cultural. Cînd s-au cunoscut, Heidegger avea 35 de ani, iar Hannah 19 ani. Între ei avea să se iște o iubire ilicită în cursul căreia deliciul protagoniștilor va fi proporțional cu gradul de confidențialitate a legăturii. Altfel spus, cu cît secretul relației lor avea să fie învăluit în rigoarea unei morale publice mai rigide, cu atît plăcerea dată de clandestinitatea iubirii lor avea să fie mai mare
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
în genul confesiv și derulează sub ochii cititorului traseul vieții scriitorului, punctat de momente decisive și scăldat într-o lumină nostalgică. Autorul e personaj nu doar în măsura participației sale la ecuația generală ori românească a ființei. El este acum protagonist și la propriu, fie copilul din Lisa, care merge cu vacile Mali și Cioanta la păscut, fie adolescentul adus cu forța la București pentru a urma liceul "Spiru Haret", fie studentul la Drept, Litere și Filozofie care citește febril pentru
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
individuale și istorice. Dar și prin capacitatea rară de a transforma existentul unui context recluziv într-un discurs literar complex articulat. Perspectiva narativă aparține artistului supus constrângerilor manipulării și mutilării, îndepărtat de viață și discursul care o aprofundează și dezvăluie. Protagonistul este un scriitor, dezvăluit ca artist-cetățean, suspectat de regim, hăituit și distrus de Securitate. El se numește Alexandru, aproape la fel ca și scriitorul din romanul lui N. Breban, Pândă și seducție, scris în 1976 și apărut în 1991. Prin
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
un haz nebun, de comedie veritabilă. "OO!" este o formă de inițiere. Deopotrivă a actorilor din trupă, dar și a fiecăruia dintre cei care privesc. Este, la început, un concert pe două voci de cor. Din fiecare, se desprind vocile protagoniștilor din noi. Polifonia. Fiecare actor învață să se descopere, să-și ia în mîini trupul, glasul, ochii, personajul, învață ce este studiul, repetiția și întîmplarea, învață să-și asculte cu o ureche ritmul interior, iar cu cealaltă, pe al celuilalt
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
străzile și șantierele Orașului, în parcurile, cârciumile, boscheții și intersecțiile străbătute în fugă și cu priviri de animale hăituite de două-trei personaje memorabile. Și una retrasă, izolată de tumultul cotidian în câte un spațiu echivalent cu o vizuină, în care protagonistul se ascunde de toți ceilalți pentru a-i descoperi în kilogramele lui de hârtie umplută cu un scris mărunt, ilizibil. Dinamica și cinetica ficțională, ramuri ale aceleiași științe, nu pot fi utilizate aici simultan, deși ele trebuie înțelese împreună, în
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
ironic, editura la care și-a adus manuscrisul ce va trebui răzuit bine se numește Calende), cu figura de etern perdant social și căutător neobosit al dreptății în ordine literară, nu poate fi decât autorul însuși. Masca reprezentată de identitatea protagonistului e transparentă. Iar condiția de scriitor se vede nu numai din avatarurile publicării, ci și din febra chinuitoare a creației propriu-zise. Omul din subterană apare, deopotrivă, ca personajul prim și autorul care se scrie: "Ziua și noaptea se contopeau într-
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
Faro, Portimăo, Tavira, Lagos ... dar și "peste mări niciodată înainte navigate", cum zice poetul autohton. Splendoarea Lisabonei are caracteristici de palimpsest. Înainte de a "exporta" către alte continente știința locuirii frumoase și civilizate, urbea Olissiponiană (mitul ei fondator îl are ca protagonist pe Ulisse) a acumulat straturi de influențe din multiple orizonturi: elene, feniciene, celto-iberice, romane, vizigote, maure, ebraice etc. În glorioasa epocă a descoperirilor, patronată de Regele Manuel Întâiul, pe colinele urbanizate de lângă estuarul râului Tejo s-a distilat o sinteză
Frânturi lusitane - O artă suverană by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9068_a_10393]
-
care maeștrii își au conținută aura. Tradiție și modernitate. Expresivitate. O enormă emoție. Pianul și Pianistul său. Însoțirea lor. Credința pînă la capăt că formele teatrului sînt variate, că poezia cuvîntului și poezia corpului se însoțesc, devin, pe rînd uneori, protagoniști, și nu contenesc să vorbească despre vocație, valoare și artă. Despre ce înseamnă să fii dedicat. Prospețime. Performanță. Nu știu cîți ar fi avut acest curaj. După douăzeci de ani. Un soi de fanatism al meseriei. Fără de care, cîteodată, povestea
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
această carte, dar am tratat-o cu oarecare mefiență pentru că nu vedeam rostul unei noi discuții despre raporturile dintre maestru și discipolul său după publicarea corespondenței lor și apariția a zeci de cărți și articole despre fiecare dintre cei doi protagoniști. Mai mult decât atât, aveam o idee și despre pozițiile lui Andrei Oișteanu în aceste chestiuni, pe unele dintre ele invocându-le chiar în propriile-mi cronici la cărți de (sau despre) Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu. Trebuie să
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
multe dintre direcțiile artistice ale instituțiilor noastre muzicale. Debutul actualei stagiuni a fost pregătit cu specială atenție. S-au făcut eforturi în a invita soliști dinafara spațiului curent al sălilor bucureștene de concert, mulți dintre aceștia dovedindu-se a fi protagoniști de excelent nivel artistic. în unele cazuri s-a muncit în plus, cu evident folos. în altele s-a muncit mai eficient. Deasupra mediei obișnuite a producțiilor Filarmonicii bucureștene s-a dovedit a se situa concertul care a găzduit producția
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]
-
de Bela Bartok, manifestare condusă de dirijorul Cristian Mandeal. A fost o evoluție vocal-simfonică amplă, coerentă, susținută fără pauză pe parcursul a peste 70 de minute. Atenția publicului, un public numeros, atent, a fost bine întreținută inclusiv cu concursul celor doi protagoniști, soliști de excelent nivel profesional, soprana Andrea Melath și bas-baritonul Gustav Belacek. Este un semn că literatura muzicală a secolului trecut - marea literatură a secolului XX - poate fi atacată cu mai mult curaj. Și în Studioul de Concerte Radio a
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]
-
de altă parte prezentată pentru potențialul conflictual. Michael Winterbottom, autorul cvasidocumentarului The Road to Guantanamo (Drumul spre Guantanamo, 2006) realizează cu A Mighty Heart - cu o nefericită traducere în română -, film sobru despre o tragedie care-și depășește contextul și protagoniștii ricoșînd intenționat asupra vastului aparat pe care-l reprezintă presa în ansamblul ei. Cazul lui Daniel Pearl are un potențial mediatic extraordinar care nu întîrzie să fie speculat de o parte a presei. Spre exemplu, într-un interviu pe CNN
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
sîngeros, există o a doua fațetă, nu mai puțin respingătoare, terorismul mediatic cu nevoia de reality show și transformarea tragediei în spectacol cu milioane de spectatori avizi să vadă lacrimi și sînge, o telenovelă macabră. Ironia face ca cei doi protagoniști să facă parte din aceeași breaslă, însă Daniel Pearl (Dan Futterman) își asumă riscurile unei meserii devenite periculoasă, dincolo de spațiul protector al ecranului, iar încercarea de a investiga și a dialoga cu membri simpatizanți Al Qaeda conduce la deznodămîntul tragic
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
Seneca. Un fel de intelectual a cărui vigilență s-a travestit în aerul blajin al unei inteligențe contemplative. Și, pe deasupra, un spirit căruia decepțiile îndurate nu au reușit să-i împrumute aerul blazării docte. Sub unghiul apropierii dintre cei doi protagoniști, Seneca nu se poate plînge de lipsă de înrîurire asupra lui Lucilius, căci mai tînărul său amic nu îi este doar prieten, ci și discipol. Și cum în ultimii ani Lucilius începuse să se îndepărteze de epicureism - filozofia pe care
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
o tentativă de depășire a tragicului, după cum scepticismul e un rezultat al depășirii condiției de frustrat. "Idealul meu de proză, declara Sîrbu, e unul de defulare filosofică și de autovendetă satirică. Moi, je suis le nouveau Candide". Contopit iarăși cu protagonistul cărții, I. D. Sîrbu și-a intitulat inițial romanul Candid la Isarlîk. }inta șarjei sale este în continuare maleficul sistem comunist, în spectrul căruia crede a putea descifra balcanismul nostru funciar, inadaptarea endemică a românilor la normele civilizației, el însuși socotindu
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
din ce în ce mai ferme. însuși Ceaușescu va fi pus în cauză, am văzut, de un Dan Deșliu decis parcă să-și răscumpere, prin această cutezanță, păcatele conformismelor din tinerețe. Acțiunile scriitorilor disidenți din perioada ultimă a ceaușismului nu au fost uitate. înșiși protagoniștii lor le-au întreținut amintirea prin faptul că, după 1989, ei au rămas în atenția publică, au jucat diferite roluri în noua lume iar unii dintre ei, precum Mircea Dinescu, au devenit figuri populare. Faima de foști disidenți le-a
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
categorii social-morale respingătoare, a cărei istorie poate fi urmărită de-a lungul secolului al XIX-lea, îl obsedase pe Filimon. în mod curios, el începuse prin a schița figuri de "ciocoi noi" (personajele din Nenorocirile unui slujnicar, în frunte cu protagonistul, nu reprezentau altceva); dar a sfîrșit prin a-și da seama că nu pe acest teren va reuși, ci pe acela al reconstituirii istorice. Contactul cu vechi documente, în calitate de funcționar la Comisia Documentală (începînd cu 1859) și apoi la Arhivele
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
a se usca ori a-și pierde "nimbul mitologic" (Nicolae Manolescu). La cele două extreme s-ar putea situa, simbolic, două poeme (și nu neapărat doar acestea): Totuși iubită și Moloz. în cel dintâi, vizionarismul este frapant și totuși discret. Protagonistul poetic, pradă melancoliei, adastă pe un pod de beton privind apa, dar și "pietrele mărunte și cenușii/ monede ruginite mâl cutii de conserve și brusc o milă enormă m-a cuprins de acele vechituri aruncate/ o milă cutremurătoare și vastă
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
conturează mesaje: de dreapta, de stânga sau de centru neutral fixat cu șublerul. Ca roman politic și ca roman, pur și simplu, Căderea în lume e superior Gorilei lui Rebreanu. Epoca, mai întâi, se vede extraordinar de bine prin ochii protagoniștilor, chiar dacă unul a murit de tânăr și supraviețuiește ca o legendă familială, iar celălalt a căpătat proporții de focă enormă și grotescă. Și pe lângă epocă sau în cadrul ei se simte, aproape palpabilă, viața oamenilor. Să admitem că, în figura ideologului
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
capitole) și epilogul nepotului Gelu, o revenire în prezentul imediat (situat după cutremurul din 1977). De fapt, și partea a patra (cu două capitole), aflată înainte de epilog, se solidarizează tot cu această revenire în prezent, relatând stările recente a doi protagoniști ai trecutului îndepărtat. Partea a doua și partea a treia ale romanului constituie miezul propriu-zis al romanului burghez. Timpul-țintă al reconstiturii este vara anului 1916, mai precis câteva zile din august, înainte și după intrarea României în război. În centrul
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
criticul în continuare, alte mijloace ale analizei psihologice, pe lângă "limbuția vulgară": dialogul, monologul interior, jurnalul intim fictiv. În sfârșit, e de reținut observația: "Modernitatea constă în multiplicarea, ca în zeci de oglinzi ce se răsfrâng reciproc, a comentariului interior datorat protagoniștilor". Tehnica glisării în trecut, o fandare grațioasă din anii 1960 până la 1900, realizează un dens epic retrospectiv, printr-un șir de mărturii și de confesiuni, printr-o alternare între istoria mare și cronica de familie (în genul lui G. Călinescu
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]