1,432 matches
-
era cumnata ei controversată, Margareta de Valois. Regina, șocată de viața libertină de la curtea Franței, își petrecea timpul brodând, citind și în special cu lucrări de caritate și pioase. Singurul ei act controversat a fost respingerea atenției politicienilor și curtenilor protestanți refuzând să permită liderului hughenot, Gaspard al II-lea de Coligny, permisiunea de a-i săruta mâna. Câteva luni mai târziu, la 27 octombrie 1572, regina a născut la Palatul Louvre primul ei copil, o fiică, care a fost botezată
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
întârzia să cedeze asediului. Francisc pleacă la Paris și îi cere Caterinei să-l numească locotenent al armatei, deoarece fratele său Henric este un incapabil. Caterina nu cedează cerințelor sale, fiind la curent cu perfidia fiului său mai mic. În afară de protestanți, Francisc este manipulat și de sora sa Margareta, care nu vrea ca fratele său Henric, cu care nu are raporturi bune, să urce pe tron, dat fiind că tuberculoza amenința viața lui Carol al IX-lea. Francisc o adora pe
François, Duce de Anjou () [Corola-website/Science/316504_a_317833]
-
să fugă. Războiul care izbucnește, este promițător pentru Francisc. Henric al III-lea este nevoit să cedeze, iar în 6 mai 1576 este proclamat Edictul de la Beaulieu numit și "La paix du Monsieur", edict care permite libertatea de cult a protestanților pe tot teritoriul Franței. În cele din urmă, victimele masacrului din Noaptea Sfântului Bartolomeu sunt reabilitate. Francisc primește Anjou și o compensație substanțială. Se împacă cu regele și își reia triumfător poziția la curte cu titlul de "Monsieur". După ruptura
François, Duce de Anjou () [Corola-website/Science/316504_a_317833]
-
din oglindă a speriat-o atât de tare încât s-a împiedicat, rupându-și un picior. În unele legende Bloody Mary este asociată cu Regina Maria I, cunoscută în istorie drept „Maria cea sângeroasă”, datorită uciderii a cateva sute de Protestanți. Viața reginei a fost marcată de câteva avorturi spontane sau sarcini false. Dacă Maria I ar fi născut un copil, acesta ar fi fondat o succesiune Romano-Catolică și ar fi continuat persecuțiile religioase ale mamei sale și după moartea ei
Bloody Mary (folclor) () [Corola-website/Science/315076_a_316405]
-
a o guverna, fiind Dauphin între 1423 și 1461. Achiziția teritoriului Dauphiné de către coroana franceă a fost un pas important ce ușura accesul în Italia unde pretențiile coroanei franceze erau din ce în ce mai mari. În timpul Războaielor Religiilor teritoriul devine un bastion al protestanților. În 1562, ducele de Savoia, Emmanuel-Philibert a trimis o armată contra protestanților dar a fost învins în asediul orașului Vienne. În 1572, la ajungerea veștii despre Noaptea Sfântului Bartolomeu, în provincie au avut loc o serie de noi masacre, trimisul
Dauphiné () [Corola-website/Science/315121_a_316450]
-
de către coroana franceă a fost un pas important ce ușura accesul în Italia unde pretențiile coroanei franceze erau din ce în ce mai mari. În timpul Războaielor Religiilor teritoriul devine un bastion al protestanților. În 1562, ducele de Savoia, Emmanuel-Philibert a trimis o armată contra protestanților dar a fost învins în asediul orașului Vienne. În 1572, la ajungerea veștii despre Noaptea Sfântului Bartolomeu, în provincie au avut loc o serie de noi masacre, trimisul regelui în provincie, Gordes fiind nevoit să protejeze protestanții. Secolul XVIII a
Dauphiné () [Corola-website/Science/315121_a_316450]
-
o armată contra protestanților dar a fost învins în asediul orașului Vienne. În 1572, la ajungerea veștii despre Noaptea Sfântului Bartolomeu, în provincie au avut loc o serie de noi masacre, trimisul regelui în provincie, Gordes fiind nevoit să protejeze protestanții. Secolul XVIII a fost o perioadă de prosperitate și de creștere economică pentru regiune iar burghezia, care a beneficiat cel mai mult de această dezvoltare, se află în fruntea unei mișcări contestatare a Vechiului Regim. Provincia a fost prima regiune
Dauphiné () [Corola-website/Science/315121_a_316450]
-
motiv de faliment. John Henry Newman a rămas vara următoare la Ealing, în timp ce prietenii săi au plecat în familiile lor. În vârstă de 15 ani, a intrat în ultimul an de colegiu, când l-a întâlnit pe reverendul "Walter Mayers", protestant evanghelic, apropiat de metodismul lui John Wesley. Newman a avut lungi conversații cu Mayers, care l-a impresionat prin lecturile și prin discuțiile sale, și a aderat la evanghelism. Admis la Trinity College din Oxford la 4 decembrie 1816, John
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
de a fi eretică. John Henry Newman a făcut tot posibilul pentru a îndepărta neînțelegerile, punând să fie tradusă cartea. În cursul anilor 1850, episcopii irlandezi s-au opus constituirii unei "universități Queen's" în Irlanda, în care catolici și protestanți ar putea studia împreună. Această politică britanică a fost considerată de episcopii irlandezi care se opuneau acestei creeri drept o voință de a impune progresiv anglicanismul în Irlanda. În acest context, episcopii din Irlanda i-au cerut lui John Henry
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
având autoritate și inspirație divină. Canonul de atunci nu includea Apocalipsa lui Ioan, ea fiind adăugată abia în 419, la un ulterior Conciliu de la Cartagina. Cele trei concilii amintite au recunoscut drept canonice cărțile deuterocanonice din Vechiul Testament, numite apocrife de către protestanți. Toate celelalte scrieri, utilizate în biserici până atunci, considerate apocrife, au fost eliminate. În mod oficial canonul Noului Testament a fost hotărât pentru Biserica Catolică la Conciliul Tridentin, la mijlocul secolului al XVI-lea. Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
religioase au trecut sub controlul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului în 1766. Până în secolul al XIX-lea, armenii aveau un singur miliet, în rândul căruia erau încadrați atât cei care aparțineau de Biserica Apostolică Armeană, cât și armenii catolici și cei protestanți. În secolul al XIX-lea s-a separat un miliet catolic armean. Nearmenii care erau credincioșii unor biserici înrudiți din punct de vedere teologic cu armenii (așa-numiții noncalcedoneni) s-au aflat sub autoritatea Patriarhiei Armene, deși nearmenii și-au
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
sărbătorit în fiecare an la 8 noiembrie), acesta fiind schimbat în 1940 în cel al „Adormirii Maicii Domnului”. În anul 1867, "„Directoriul Arhidiecezei de Lemberg”" menționează că în Cacica trăiau 1.356 catolici de rit roman, 5.490 greco-catolici, 29 protestanți și 88 de rit mozaic. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, parohia greco-catolică a primit două vizite ale ierarhilor din Galiția: mitropolitul Iosif Sembratovici de Liov (la 5 mai 1880) și episcopul Andrei Șeptițki de Stanislavov, viitor mitropolit de Liov
Biserica greco-catolică din Cacica () [Corola-website/Science/320678_a_322007]
-
Infracțiunile erau pedepsite cu asprime, pedeapsa capitală fiind aplicată și pentru infracțiuni mărunte. Spânzurarea în public era foarte obișnuită în Londra și un eveniment foarte popular. În 1780 Londra a fost zguduită de Revoltele Gordon - o răscoală de emancipare a protestanților împotrica romano catolicilor, condusă de George Gordon. Au fost avariate biserici catolice și case, iar 285 de rebeli au fost uciși. În anul 1787, Podul Londrei era singurul pod peste Tamisa, dar în acel an Podul Westminster a fost inaugurat
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
Predöhl. Tatăl era protestant (luteran), iar mama era catolică pioasă care dorea ca fiul Carl să devină călugăr. Carl von Ossietzky a fost botezat catolic pe data de 10 noiembrie 1889 în biserica catolică Kleine Michel din Hamburg, și confirmat protestant pe data de 23 martie 1904 în biserica St. Michaelis din Hamburg. Tatăl lui a murit când Carl avea 2 ani, sora tatălui având de obicei grijă de el, deoarece mama era ocupată cu administrarea unui han. Senatorul Predöhl a
Carl von Ossietzky () [Corola-website/Science/321506_a_322835]
-
printre care se numără pictorul Jean Cousin cel Bătrân, sculptorii Jean Goujon și Germain Pilon și, într-o măsură mai mică, pictorul și portretistul François Clouet, fiul lui Jean Clouet. Din 1584 până în 1594, în timpul războaielor religioase dintre catolici și protestanți, castelul a fost abandonat. După suirea pe tron, Henric IV a dispus renovarea construcțiilor de la Fontainebleu bazându-se pe un grup de artiști: flamandul prin naștere Ambroise Dubois (din Antwerp) și parizienii Toussaint Dubreuil și Martin Fréminet. Uneori această perioadă
Școala de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/315347_a_316676]
-
unul dintre principalii participanți în războiul de optzeci de ani ce a dus la independența Republicii Provinciilor Unite din Țările de Jos de pe teritoriul actual al Olandei. Principatul devenind asociat cu statul protestant olandez, devine unul dintre destinațiile preferate ale protestanților hughenoți. Totodată principatul suferă datorită conflictelor dintre Regatul Franței și Provinciile Unite și mai tîrziu Regatul Angliei, odată cu urcarea pe tronul englez a lui Wilhelm al III-lea de Orania. Principatul este ocupat de trupele lui Ludovic al XIV-lea
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
curții marțiale din 1894. Guvernul a transferat dosarul Curții de Casație, să analizeze procedurile din precedenții patru ani. Franța era divizată în două, dar nu era posibilă nicio generalizare: comunitatea evreiască era foarte puțin implicată, intelectualii nu erau cu toții dreyfusarzi, protestanții erau împărțiți, marxiștii refuzau să-l susțină pe Dreyfus. Clivajul transcende religia și mediul social, așa cum ilustra celebra caricatură a lui . Henry era mort, Boisdeffre demisionase, Gonse nu mai avea nicio autoritate, iar du Paty fusese prea grav compromis de
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Alphonse Bard, parchetul penal a Curții declara „cererea admisibilă și se va proceda la o anchetă suplimentară în cazul ei”. Lucrările au fost prezidate de procurorul . El a devenit ținta unei campanii foarte violente de injurii antisemite, deși era un protestant alsacian, el fiind acuzat că ar fi dezertor, vândut prusacilor. În ciuda tăcerii complice a lui Mercier, , Zurlinden și Roget care se ascundeau după autoritatea faptului judecat și după secretul de stat, afacerea a început să iasă ce în ce mai
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
lor aflându-și locuințele Fidelis Wilhelm și Iordache Popovici. Într-un raport din 25 februarie 1815 înaintat către Administrația K.K. a Bucovinei se făcea un scurt istoric al edificiului ortodox și se prezenta situația fostelor proprietăți care au aparținut cultului protestant. Tot atunci, a fost realizată o descriere a bisericii făcută la de comisarul Noir, inginerul Banhölzel și șeful comunal Wetterching. Potrivit acesteia: "„Vechea, așa-numita biserică mitropolitană Mirăuți, părăsită de peste 300 de ani, în care timp s-a clădit actuala
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
bordul navelor a avut o influență decisivă asupra tacticii adoptate de spanioli. În 1588, Anglia nu dispunea de o armată terestră capabilă să se opună cu succes infanteriei spaniole. În plus, situația internă destul de precară, alimentată de desele ciocniri dintre protestanți și catolici, stârnea destulă îngrijorare la Curtea regală. Elisabeta I, regina Angliei, era convinsă că dacă debarcarea ar fi avut loc, populația catolică a regatului s-ar fi alăturat trupelor de ocupație. Practic, englezii nu aveau de ales: sau îi
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
24,4% ruși, 15,8% ucraineni și doar 14,2% moldoveni. De asemenea, anumite mutații au survenit în structura confesională a Basarabiei. La sfârșitul secolului al XIX‐lea, 84,36% dintre basarabeni erau ortodocși, 11,65% erau mozaici, 2,88% protestanți, 0,95% catolici, 0,13% reprezentanți ai altor culte creștine și 0.03% musulmani. În urma politicii de colonizare, populația Bugeacului va crește de la circa 40.000 de locuitori, în anul 1812, la 297.642, în 1859. Sub impactul măsurilor administrative
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
cei 17 ai părinților săi care a supraviețuit copilăriei. La sfârșitul anului 1688, în ceea ce a devenit cunoscut ca "Revoluția glorioasă", regele romano-catolic Iacob al II-lea al Angliei, Scoției și Irlandei a fost detronat de nepotul și ginerele său, protestantul William Henry de Orania. William și soția sa - fiica cea mare a lui Iacob-, Maria, au fost recunoscuți de parlamentul englez și scoțian ca rege și regină. Cum ei nu au avut copii, sora mai mică a Mariei, Anna, a
Prințul William, Duce de Gloucester () [Corola-website/Science/325914_a_327243]
-
celor mai multor culte creștine, una dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, alături de Tatăl și de Fiul. Dumnezeu Duhul Sfânt purcede din Dumnezeu Tatăl (după creștinismul ortodox) sau din Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul (după creștinismul catolic și cel protestant). Unde locuiește Dumnezeu? În câteva versete se spune despre „ceruri” că sunt „locul locuinței” lui Dumnezeu (1 Împărați 8:39, 43, 49 ; 2 Cronici 6:33, 39 ). Un singur verset însă descrie măreția lui Iehova Dumnezeu astfel: „Să locuiască Dumnezeu
Dumnezeu în creștinism () [Corola-website/Science/323631_a_324960]
-
de 167 credincioși romano-catolici la Eisenau (Prisaca). După cum atestă o însemnare din 23 decembrie 1875 în Cronica Bisericii parohiale din Câmpulung, slujbele religioase se oficiau la Prisaca Dornei într-o capelă. La începutul secolului al XX-lea, din cauza faptului că protestanții voiau să rămână singuri în biserica pe care o aveau împreună cu catolicii, ei au dat catolicilor cota-parte cu care aceștia contribuiseră la construcția bisericii. Astfel, comunitatea germanilor de religie catolică din satul Prisaca Dornei, aflat pe atunci în Ducatul Bucovinei
Biserica romano-catolică din Prisaca Dornei () [Corola-website/Science/323342_a_324671]
-
de al Doilea Război Mondial. Pe lângă polonezi, cehi și germani, în regiune mai trăia un alt grup etnic, "Ślązakowcy", care revendicau o identitate națională sileziană. Acest grup avea reprezentanți în întreaga Silezie a Cieszynului deși cei mai numeroși erau între protestanții din estul Sileziei Cieszynului (astăzi în Polonia) și nu în Transolza propriu-zisă. Termenul polonez "Zaolzie" (care se traduce „Transolza”, adică „pământurile dincolo de Olza”) este utilizat predominant în Polonia și de către minoritatea poloneză din acel teritoriu. În cehă, ea este denumită
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]