KorAP: Find »[drukola/base=protestatar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...81 >

2,003 matches

Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253

focuri de arme și țipete (acestea nu ar fi putut fi înscenate sau înregistrate decât de Securitate). Apoi mulțimea s-a repliat în centrul Bucureștiului, dar fără să existe lideri, iar la lăsarea întunericului a început să se tragă în protestatari, întrucât erau necesare victime. În 22 decembrie s-a înscenat sinuciderea generalului Vasile Milea: acesta ascultase docil ordinele dictatorului și acceptase ca armata să tragă în populație, așa încât Ceaușescu nu avea motiv să-l elimine; de aceea, Radu Portocală creditează

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
Consulatul iugoslav a fost implicat în mișcările de la Timișoara. În opinia lui Teodorescu, Timișoara a cunoscut două etape: 1) 15-18 decembrie, când au acționat antisocialii și provocatorii, cei din urmă instruiți în străinătate; 2) 19-20 decembrie, când majoritari au fost protestatarii pașnici. După mitingul din 21 decembrie de la București, Departamentul Securității Poporului a știut că regimul Ceaușescu va cădea; cel puțin generalul Iulian Vlad și alți capi ai Securității au intuit prăbușirea regimului Ceaușescu, motiv pentru care au și colaborat cu

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
gândită de cei care sprijiniseră din interior complotul extern; la fel și arestarea și judecarea capilor Securității într-un proces-înscenare, noua Putere constituită în urma prăbușirii dictaturii având nevoie de țapi ispășitori pentru a salva imaginea Armatei, care îi reprimase pe protestatari atât la Timișoara, cât și la București. De aceea, Filip Teodorescu afirmă că în România nu a avut loc o revoluție, ci „o reîntoarcere la regimul anterior celui comunist” (p. 277). Filip Teodorescu este atât de marcat de instituția căreia

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
care, în mod previzibil, susține teoria complotului extern (Timișoara. Zece ani de la sângerosul decembrie 1989. Documentar, 1999). Autorul consideră că în evoluția evenimentelor din capitala bănățeană au existat două etape: 1. prima etapă (16-18 decembrie) a fost dominată de violența protestatarilor și de diversioniști agresivi reprezentând „forțe tenebroase”, care au vandalizat magazine și instituții - în această etapă, consideră Coman, cei care au tras asupra populației ar fi fost comandouri de transfugi maghiari (vina pentru cei morți la Timișoara purtând-o, prin

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
de foc. Personajul-cheie al zilei de 22 decembrie este, însă, generalul Victor Athanasie Stănculescu: acesta este numit de Ceaușescu în funcția de ministru al Armatei (în locul lui Milea) și în această calitate decide ca unitățile militare să nu mai înfrunte protestatarii; de asemenea, Stănculescu îl anunță pe dictator de protestul generalizat al bucureștenilor și îl obligă să părăsească clădirea Comitetului Central al PCR într-un elicopter (ca o formă de arest, dar și întrucât, altfel, Ceaușescu ar fi fost probabil linșat

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
această declarație a noului lider este făcută în 25 decembrie 1989 și, cum vestea se răspândește, tinerii revoluționari anunță un miting de protest în Piața Palatului - respectivul miting este însă interzis de autorități (FSN), iar forțele de ordine împiedică adunarea protestatarilor (profitând și de psihoza inculcată populației în privința „teroriștilor”). De altfel, din 26 decembrie, tinerilor civili li se sugerează ritos că „Revoluția s-a terminat” și că este timpul să se retragă din clădirile oficiale; propunerea acestora de a se crea

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
termenii „rebeliune” și „explozie populară”, considerând că diferendul lui Lászlo Tökes cu regimul ceaușist a fost doar scânteia (pe care pastorul și enoriașii săi nu o prevăzuseră), care s-a preschimbat rapid în revoltă populară anticomunistă. Îi laudă atât pe protestatarii din capitala bănățeană, cât și pe tinerii revoluționari bucureșteni din 21 și 22 decembrie, dar consideră că, deși aveau un curaj nebun, aceștia nu aveau abilități de guvernare și erau neexperimentați (p. 213). Pe lângă revoluția propriu-zisă, Brucan vorbește despre încă

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
regizori” și „actori” speciali ai mitingului, care au urmărit progresiv stârnirea mulțimii și spargerea adunării. O altă preocupare a Raportului SRI este aceea de a da un răspuns la întrebarea aflată pe buzele tuturor în 1990: cine a tras în protestatarii din stradă? Or, Raportul SRI indică pentru Timișoara- Armata (pentru 17 decembrie), apoi structuri mixte de reprimare, alcătuite din milițieni, grăniceri și trupe de securitate (pentru perioada 18-19 decembrie); la București (21 decembrie), forțele de reprimare au fost alcătuite din

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
droguri nu fuseseră oferite în stare pură, ci fuseseră introduse în băuturile alcoolice descărcate dintr-un camion misterios sosit, la un moment dat, în Piața Universității; nu se precizează dacă respectivele excitante erau de proveniență externă sau internă. Tot în privința protestatarilor grupați în Piața Universității, documentul indică prezența - în după-amiaza și noaptea de 21 decembrie - unui grup de agitatori, diferiți de revoluționari, pe care forțele de reprimare îi evitau și tolerau. Pentru ceea ce s-a întâmplat începând cu 22 decembrie, Raportul

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
Ion Iliescu. * Ion Pitulescu, coordonatorul lucrării intitulate Șase zile care au zguduit România. Ministerul de Interne în decembrie 1989 (1995), încearcă, după cum sugerează și titlul, să recupereze imaginea Ministerului de Interne, disculpând măcar parțial trupele MI care au acționat împotriva protestatarilor și susținând că principalii agresori au făcut parte din forțele MApN. Se afirmă că revolta de la Timișoara a fost programată și catalizată de interese străine, alegerea orașului fiind dictată de poziția lui geografică, Timișoara situându-se cel mai aproape de Occident

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
proiectat ca agent maghiar, Silviu Brucan este văzut ca triplu agent KGB, CIA și MOSSAD (p. 26). Armata a înțeles încă de la izbucnirea evenimentelor din Timișoara că revolta respectivă este un complot Est-Vest în vederea destabilizării României (p. 27), întrucât printre protestatari au existat și mulți provocatori (agenți ai serviciilor străine) care vandalizau magazinele pentru a declanșa o reacție brutală a forțele de ordine și pentru a-i stimula pe timișoreni; respectivii provocatori străini erau dotați cu bâte, bastoane și sticle incendiare

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
alcătuită doar din revoluționari (fără politicieni) ar fi fost considerată inaptă să conducă în acel moment de tranziție confuză. O conducere militară era exclusă din pricina vinovăției Armatei care, într-o primă fază a revoltei populare, la Timișoara, deschisese focul asupra protestatarilor. În cazul în care Securitatea ar fi preluat conducerea, s-ar fi iscat un adevărat război civil, populația respingând o asemenea variantă chiar și în cazul în care Securitatea și-ar fi schimbat cameleonic opțiunile și ar fi devenit, brusc

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
fost un dictator dur și fără scrupule, dar cu o identitate clară, fără a fi necesară compararea lui cu alte figuri sângeroase. Felul în care au fost speculate mediatic așa-zisele gropi comune din Timișoara (conținând presupuse cadavre ale unor protestatari care fuseseră schingiuiți de Securitate, la ordinele lui Ceaușescu), inducerea ideii de „genocid”, toate acestea au fost gândite de reprezentanții noii Puteri instaurate în 22 decembrie 1989, pentru a evidenția mitul „monstrului” Ceaușescu și al „monstruoasei” Securități, acolita esențială a

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
sau ofițeri din Direcția a V-a a Securității). Alți autori (John Simpson, 1990) combină termeni precum „nebunie revoluționară” și „paranoia” pentru a explica psihoza - inculcată, consideră alte voci, pentru a deturna atenția opiniei publice de la anticomunismul radical vădit de protestatarii din stradă, acest anticomunism neconvenind echipei conduse de Ion Iliescu. Vladimir Tismăneanu (în Revoluția română văzută de ziariști americani și englezi, 1991) afirmă, la rândul său, că scopul FSN a fost atenuarea reacțiilor anticomuniste ale populației. Amplificând panica produsă de

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
trei etape: 1. în mod represiv (la Timișoara, în 17-19 decembrie; dar și în alte orașe, în 21 decembrie - cazul cel mai emblematic-demonstrativ este cel de la Cluj, unde au fost fotografiate în detaliu toate mișcările soldaților care au tras în protestatarii din centrul orașului); 2. în mod pașnic (din 20 decembrie la Timișoara și în 22 decembrie în restul țării, când Armata a fraternizat cu rebelii împotriva regimului Ceaușescu); 3. în mod belic, din 22 decembrie, când s-a declanșat presupusul

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
pe cine apărați?”, iar într-o a doua fază - „Armata e cu noi”. Imediat după consumarea evenimentelor din decembrie 1989 și apoi în 1990, noua Putere a evitat punerea pe tapet a etapei în care Armata a deschis focul asupra protestatarilor, ofițerii de rang înalt care au participat la represiune fiind reîncadrați ori avansați în structurile postceaușiste. Treptat însă, la presiunea opiniei publice și, nu în ultimul rând, la presiunea urmașilor victimelor din decembrie 1989, Armata a fost incriminată parțial, iar

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
asupra manifestanților, pentru că de-abia atunci s-ar fi declanșat un război civil de anvergură. Deși ocolește acuzarea tranșantă a Armatei, Raportul Serviciului Român de Informații admite că, cel puțin la Timișoara, în primele zile ale insurecției, principala vinovată pentru protestatarii uciși și răniți a fost Armata. Aproape toți liderii proveniți din MI și Securitate, judecați sau interpelați în procesele legate de evenimentele din decembrie 1989 (dar nu neapărat), au accentuat faptul că Armata a fost cea dintâi care a acționat

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
răniți a fost Armata. Aproape toți liderii proveniți din MI și Securitate, judecați sau interpelați în procesele legate de evenimentele din decembrie 1989 (dar nu neapărat), au accentuat faptul că Armata a fost cea dintâi care a acționat violent împotriva protestatarilor, cel puțin la Timișoara, dar și în alte părți. Aceștia au avansat ideea că noua Putere (FSN) ar fi găsit țapi ispășitori din rândurile Securității, prin psihoza indusă despre „teroriști”, tocmai ca să salveze imaginea Armatei, care avusese un rol represiv

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
realizat de procurorul militar, căpitanul de justiție Cornel Iordache (acest raport a fost publicat în Evenimentul zilei din 6 iulie 1993). În respectivul raport se precizează că, o dată cu declanșarea insurecției de la Timișoara, în cazărmi, militarilor li s-a spus că protestatarii ar fi huligani și agenți străini, interzicându-li-se soldaților să asculte posturi de radio străine, pentru alte informații. Aceasta era starea de spirit a militarilor solicitați să iasă în stradă. În București, dispozitivele Armatei au avut plasate în fața lor

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
să se autoprotejeze împotriva celor care îi agresau” (p. 55). Desigur, focul de avertisment a produs și victime, dar numai „accidental, fără ca să se fi urmărit deliberat suprimarea vieții cuiva” (p. 57). Autorii insistă asupra faptului că, la Timișoara, pe lângă protestatarii pașnici existau indivizi agresivi înarmați cu răngi, bâte, sticle incendiare, care spărgeau vitrinele și incendiau clădirile, precum și infractori de drept comun care vandalizau magazinele. Autorii nu explică de ce victimele au provenit din prima categorie, iar nu din ultimele două, din moment ce

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
drept comun care vandalizau magazinele. Autorii nu explică de ce victimele au provenit din prima categorie, iar nu din ultimele două, din moment ce Armata ar fi deschis focul doar asupra acestora din urmă. Un alt caz luat în discuție este acela al protestatarilor clujeni (grupul condus de actorul Călin Nemeș), suprimați în centrul orașului, în 21 decembrie 1989, de către militari. Autorii consideră că și în acest caz ar fi fost vorba de provocatori și agresori ai subunității comandate de căpitanul Carp Dando - însă

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
21 decembrie 1989, de către militari. Autorii consideră că și în acest caz ar fi fost vorba de provocatori și agresori ai subunității comandate de căpitanul Carp Dando - însă analiza lor este nu doar injustă, ci și imorală (p. 79), întrucât protestatarii clujeni erau neînarmați, gestul lor fiind acela de a-și dezveli pieptul spre a fi împușcați; iar militarii au tras, nu în aer, ci direct în manifestanți, după cum indică nu doar albumul cu fotografii publicat în 1990, ci și morții

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
de acțiune în vederea prăbușirii regimului Ceaușescu, întrucât Armata nu a prevăzut revoluția și nu a fost contactată în vederea unei misiuni în acest sens. La începutul revoltei de la Timișoara, militarii au fost însă prelucrați și intoxicați cu dezinformări prin prisma cărora protestatarii anticeaușiști și anticomuniști erau proiectați ca huligani, spioni etc. La Timișoara, Armata a primit misiuni de luptă pe care ar fi trebuit să le îndeplinească Ministerul de Interne, acuză autorul. Militarii au deschis focul în capitala bănățeană, afirmă Urdăreanu, doar

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
doar pentru a se apăra atunci când au fost agresați de provocatori. Pentru cazul Clujului (care îi preocupă probabil pe autori tocmai fiindcă existau documentele fotografice considerate probe irefutabile, ce demonstrau faptul că Armata a deschis focul) și al grupului de protestatari condus de Călin Nemeș, Sava și Monac consideră că acțiunea acestora a fost una provocatoare, aparținând unui nucleu de indivizi turbulenți, aflați sub influența alcoolului, care intenționau să confiște armele militarilor (s.m.)! Autorii afirmă că nu militarii au ucis și

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
Sava și Monac consideră că acțiunea acestora a fost una provocatoare, aparținând unui nucleu de indivizi turbulenți, aflați sub influența alcoolului, care intenționau să confiște armele militarilor (s.m.)! Autorii afirmă că nu militarii au ucis și rănit oameni din rândul protestatarilor clujeni, ci securiștii care monitorizau Piața Libertății și care au deschis focul concomitent cu militarii, dar din locuri ascunse. Sava și Monac nu realizează aberația afirmației cum că protestatarii râvneau să confiște armele militarilor: din fotografii reiese cât se poate

Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]