108,934 matches
-
Chelaru, al cărui discurs delirant-naționalist de la înscăunare îi anunța participarea, alături de PRM, la dezvelirea în București a unui bust al Mareșalului. Unor comandanți militari, din Ardeal îndeosebi, le-au fost tolerate simpatiile politice față de extrema dreaptă. Alt mediu din care provin puseuri naționaliste și un filoantonescianism fățiș este justiția. Dl Năstase nu poate trata cu ușurință faptul că armata și justiția au devenit, și sub raport ideologic, niște pietre de moară legate de gîtul unui guvern care militează pentru integrarea României
Sfîrșitul unei ambiguități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15721_a_17046]
-
student la București, bursier în Rhodos (Grecia). Locuiește în gazdă la Leonora, o femeie echilibrată, marcată, totuși, de regimul abuziv. În carte, îi mai întâlnim pe Elena, iubita lui Ștefi, Gheorghe ș tatăl Elenei, Gogu ș bunicul înțelept și protector, provenit din mediul rural, activiștii Bolboroș, Tropăneață, Bircă, Marțafoi, dar și pe nepoții Leonorei, vicioși, prefăcuți. Cu toții se învârt în acest «acvariu», ca niște «fâțe». «Este un roman-metaforă, titlul său sugerează ideea determinismului ca și concept, că noi toți ne mișcăm
Lansare de carte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/82_a_221]
-
parte modurile proprii de organizare ale diasporei, iar pe de altă parte influența acesteia asupra celor rămași în țară. Totuși, informațiile nu lipsesc. Foarte interesante pot fi, de exemplu, scrisorile publicate în Generalul Nicolae Rădescu în corespondența secretă a exilului, provenind din colecția lui Leontin Constantinescu și semnate de gen. Rădescu, Grigore Gafencu, Mihail Fărcășanu, Emil Ghilezan, Barbu Niculescu și alții. Unul din lucrurile care șochează cel mai puternic în epistolar este amploarea planurilor pe care le pun la cale toți
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
literatura din acele regiuni nu este receptată diferit? Dar eu nici nu vreau acest lucru! Fiindcă pentru mine există numai o literatură germană, și din această literatură face parte orice scriitor care scrie în limba germană, indiferent din ce loc provine. Mă refer acum la teme, nu la valoarea estetică. Da. Asta este o altă problemă. Întrebarea de unde vine scriitorul este interesantă numai din punctul de vedere al anumitor particularități ale stilului literar, în primul rând, și în al doilea, privind
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
el ceea ce citește în manuscrisul trimis de detectivul Schullerus, care a notat o serie de evenimente din trecut. Și atunci realizezi cum fiecare are o privire proprie asupra trecutului său. Fiecare îl vede diferit, din punctul lui de vedere, care provin din locul acestuia în societate în vremea respectivă. Fiecare are felul lui specific de a vorbi despre trecut. În fond, fiecare încearcă să ,,iasă bine". Și acest lucru se observă întotdeauna în toate discuțiile astea din anii '90... ...pe care
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
factură postmodernă. Cu toate că marele contrabasist Zbigniew Wegehaupt nu a putut veni la Sibiu din motive de sănătate, am constatat cu încântare că jazzul polonez se menține la cote calitative superioare. Cvartetul Julio Barreto Latino World reunește, în proporții egale, instrumentiști proveniți din țările latine de primă importanță pentru istoria jazzului: Cuba (Barreto/ percuție & Leandro Saint-Hill/ instrumente cu ancie) și Brazilia (Ademir Candido/ chitară și Eduardo Penz/ bas). O feerie ritmică generată, în foc continuu, de atacul... miriapodic al liderului formației asupra
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
Tragic destin a avut Lucrețiu Pătrășcanu, singurul intelectual de vază al Partidului Comunist din România. În interviul pe care i l-a acordat lui Ion Biberi, în 1946, pentru cartea care se va numi Lumea de mîine, mărturisește că el, provenit dintr-o familie de intelectuali (tatăl său era prozatorul D.D. Pătrășcanu), a devenit membru al PCR încă înainte de constituirea acestuia, scriind, aproape în întregime, ziarul Socialistul. A ajuns apoi, după afilierea Partidului Comunist din România, activist al Kominternului, ținînd să
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
drum către finalul cărții, a fi eșuat. Sau, poate, nu. " Adevărata problemă este aceea de a-mi conștientiza propriul eu, acest monstru care mă chinuie fără încetare. Amorul-propriu, autodistrugerea, rezerva, aroganța, satisfacția și tristețea, gelozia și ura, toate, de aici provin: din eul interior; eul este, de fapt, sursa nenorocirilor umanității. Oare soluția nenorocirii trebuie să implice, cu necesitate, să-mi înăbuș eul conștient?" "Lupta" cu pădurile în care încă n-a fost nimeni este o metaforă a luptei cu sine
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
facă afaceri împreună, împărțind câștigurile jumate-jumate. Așa se face că Tibi, cu inteligența lui extraordinară și cu un spirit speculativ rar, dă lovitura la o bursă din Germania de Vest, câștigând vreo zece milioane de lei, în banii de atunci, provenind din valută. Bani, nu glumă. O afacere foarte rentabilă: cânepă plus frânghii. Devenind suspect în ochii Securității, el este arestat și face vreo trei ani de închisoare. Când iese din pușcărie, în 1953, voise să intre din nou la zdup
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
Ion Horea, în visul său de poet, îl mângâie încetișor pe păr zicându-i: - Lasă... nu-i nimic... lasă, te-ai răcorit, că erai furios... înțeleg, înțeleg. Sentimentul puternic al unui om, sentiment comparat cu dezvoltarea spectaculoasă a unei plante provenind dintr-o sămânță aruncată de vânt pe un sol roditor radioactiv ca la Valea Vinului. Un tip care se răzbună târziu de tot pe un alt tip din cauza unei femei pe care a iubit-o în tinerețe, fără să-i
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
fapt cel mai îndepăratat paradis. La treizeci de ore de zbor de Europa, vine precizarea simplă, candidă și brutală, în același timp, așa cum ne-a obișnuit deja scriitorul. Toată frumusețea nouă a insulei, oamenii înalți care "își aminteau perfect că proveneau dintr-un ținut metafizic numit hawaki, adică ", Zîna înaltă care îl așteaptă la aeroport și alături de care trăiește un timp de o altă consistență - toate acestea formează un scenariu înnoit al aceleiași povești. Un scenariu pe care de altfel îl
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
o purta la gît, în schimbul publicării, aceea dîndu-i-o pe loc, de la gît. Dețin aceasta, de la o personalitate a literaturii, în viață. Îi voi spune, dacă e contra, renunț. Deși ține strict de istoria literară a vremii. Față de acest cinic înzestrat provenind din estetică, ceilalți doi, Nichita și Sorescu păreau niște copii. Afacerist însă, și arghirofil, fusese și Arghezi, în definitiv; nu mai spun de Mircea Dinescu, păstrînd proporțiile. Despre Tudor Arghezi se povestesc atîtea... Adaug o scenă văzută cu ochii mei
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
înțeles al cuvântului, își situează acțiunile într-un spațiu fără frontiere, în care se călătorește mereu, între Paris și Havana, Saint-Nazaire și Montevideo, pe mările Nordului și ale Sudului, prin țări arabe și peisaje italiene ori germanice, iar personajele sale provin, și ele, din locurile cele mai diverse. E o lume, în egală măsură, a cuvintelor și a Bibliotecii, a convențiilor romanești reciclate, ironizate, cu o mare libertate ludică și cu o evidentă plăcere a "manipulării" postmoderne: aluziile livrești sunt numeroase
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
designeri în materie" (anunț publicitar în Internet) etc. Nici bengos nu e un termen absolut specific; caracterul său argotic e mai marcat, cel puțin pentru că i se poate recunoaște relativ ușor originea, ca derivat din benga, înregistrat chiar de DEX, provenit dintr-o denumire țigănească a dracului (de unde și prezența în imprecații); bengos e deci un perfect sinonim al adjectivului drăcos, cu conotații suplimentar-exotice, dar cu aceeași tendință spre utilizare pozitivă, cu valoare admirativă. Îl găsim adesea în mesajele informale din
"Mașini supărate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16174_a_17499]
-
-și facă peste tot campanie electorală, promițînd marea cu sarea, bătînd Asociațiile și oferind, pe banii Uniunii, mese abundente. N-a vegheat deloc, în schimb, la acuratețea alegerilor și la respectarea regulilor democratice ale jocului. O parte din criza actuală provine din această neglijență tendențioasă în organizare. Alta, din teama d-lui Uricaru de a pierde scaunul lui Zaharia Stancu. Nu vreau să spun mai mult. Această spaimă nu e democratică. Și, de obicei, ascunde alte alea. În ce mă privește
Conferința scriitorilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16184_a_17509]
-
de tentațiile spontaneității. 1 Tatăl său, Grigore Stoenescu, este un mare proprietar funciar și un cunoscut om politic (senator), iar bunicul său, Statie Stoenescu, al cărui nume pictorul îl duce mai departe, a fost primar al Craiovei. Mama artistului, Matilda, provenea, la rîndul ei, dintr-o familie de origine franceză, cu rădăcinile în Bretania.
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
Steiner, este de adevărați salvatori ai omenirii. Poezia întrupează setea de absolut; tărîmul esteticii îl vindecă pe om de neputințele istorice și biologice inerente constituirii sale. Arta, într-un cuvînt, e izbăvitoare. Argumentele oferite de Șklovski în sprijinul ideii sale provin din analize la diverse opere literare celebre. La fel procedează și Steiner, oprindu-se asupra textelor lui Celan, Dante, dar și Dostoievski ori Wittgenstein. E important însă să observăm că nici Șklovski, nici Steiner nu sînt originali în idei (la
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
sexi, stricat, trivial, vulgar etc. Pentru a caracteriza unele manifestări de limbaj (mai ales glume, bancuri) sînt folosite și expresii precum fără perdea ori (cu aluzie la Creangă și la junimiști) pe ulița din dos. Foarte folosit azi e adjectivul (provenit din participiu) deocheat: cu o semnificație destul de blîndă, de obicei cu referire la manifestări de limbaj, la produse mai mult comerciale decît artistice. Termenul se folosește în legătură cu teatrul sau cu filmul ("A acceptat fără șovăire un rol mult mai deocheat
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]
-
ne luptăm și o îndoită provocare de a ne împotrivi în contra lor. Eram, prin urmare, datori a pune acelor domni întrebarea: nu cumva cred că există un naționalism al științei, capabil de a face din eroare adevăr, dacă numai eroarea provine de la un autor român?... Demnitatea noastră de oameni nu ne permite ca din produceri ce la alte popoare ar fi obiecte de rîs sau de compătimire să facem o colecție venerabilă și să depunem pe altarul patriei cu tămîia lingușirii
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
Un) Paște fericit". Imitată desigur după echivalente străine ("Happy Easter", "Joyeuses Pâques", "Feliz Pascua" etc.), întărită și de modelul deja asimilat "Crăciun fericit", urarea se răspîndește tot mai mult, chiar prin intermediul publicității care își actualizează anunțurile. Din această zonă stilistică provin de exemplu mesajele: "Un Paște Fericit cu Sankt Petersburg. Încălzește inima!" (RL 2154, 1997, 20); "Dorna (...) vă urează un Paște fericit!" (RL 2149, 1997); "Departamentul Publicitate al Societății "R" urează tuturor colaboratorilor un Paște fericit!" (RL 2154, 1997, 14); "Cel
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
noștri, nu-l face mai puțin "critic", nu-i scade din miză. Ca și în cazul poemelor lui Gellu Naum, cel mai mare păcat ar fi să citim acest text ca pe o simplă literatură. Aparența nefirească a discursului nu provine decît dintr-un gest extrem de igienic și de necesar: "am încercat să mă feresc de ritualul "excursului critic""... În prima jumătate a volumului vom găsi o istorie a suprarealismului foarte bine pusă la punct. Aici, lejeritatea discursului se întîlnește cu
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
de ani în urmă de Iorgu Iordan, în Limba română actuală, pentru a le căuta confirmările contemporane). În cazul de față, avantajul e că autoarea însăși a reluat textul, completîndu-l și actualizîndu-l. Materialul folosit pentru exemplificări în Corectitudine și greșeală provine în cea mai mare parte din mass media, deci dintr-un domeniu care înainte de 1989 era mult mai limitat stilistic decât în prezent. Presa anilor '60-'70 ilustra aproape exclusiv nivelul standard al limbii literare, puternic controlat, supus cenzurii și
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
în loc de ca, în contexte în care are sensul "în calitate de" ("a intervenit ca și lider", p. 66); fenomenul are, cum observă autoarea, răspîndire dialectală, fiind frecvent în Banat și Transilvania. Și constatarea extinderii prepoziției pe (p. 64) e o noutate: tendința provine din limba vorbită și se impune rapid: "fumează pe hol" mi se pare azi uzul normal, față de care "fumează în hol" e o variantă posibilă, dar improbabilă; cam la fel e și raportul dintre "motor pe benzină" față de "motor cu
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
mulți și mari scriitori. Ce v-a plăcut la unii, ce ați dezaprobat la alții? Într-adevăr, au fost și mulți, și mari, dar mă voi mărgini la două exemple. Când l-am cunoscut, Eugen Barbu era un tânăr modest, provenit din clasa muncitoare (în Dicționarul scriitorilor români, vol. A-C, 1995, p. 180, se scrie că provine din-tr-o familie de muncitori, tatăl său, Nicolae Barbu, fiind tâmplar la CFR; fals, tatăl lui era N. Crevedia!) și autor al unui mansucris
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
au fost și mulți, și mari, dar mă voi mărgini la două exemple. Când l-am cunoscut, Eugen Barbu era un tânăr modest, provenit din clasa muncitoare (în Dicționarul scriitorilor români, vol. A-C, 1995, p. 180, se scrie că provine din-tr-o familie de muncitori, tatăl său, Nicolae Barbu, fiind tâmplar la CFR; fals, tatăl lui era N. Crevedia!) și autor al unui mansucris excepțional, Groapa. L-am sprijinit din răsputeri (împreună cu Petru Dumitriu și Ov. S. Crohmălniceanu), ne-am împrietenit
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]