2,509 matches
-
corpului electoral trebuie să ceară învestitura unuia dintre marile partide. Dar acestea din urmă preferau să-i propună conducerea presei proprii decât să-i ofere un loc în Parlament. Candidatura independentă favorizează mai mult alegerea jurnaliștilor, mai ales dacă presa provincială cunoaște o largă difuzare. Medicii În toate Parlamentele erau medici. Natura profesiei lor îi plasa în contact cu numeroși electori. Aceștia se simțeau, într-o oarecare măsură, recunoscători față de medic. În plus, în mediul provincial medicul șef al spitalului era
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
jurnaliștilor, mai ales dacă presa provincială cunoaște o largă difuzare. Medicii În toate Parlamentele erau medici. Natura profesiei lor îi plasa în contact cu numeroși electori. Aceștia se simțeau, într-o oarecare măsură, recunoscători față de medic. În plus, în mediul provincial medicul șef al spitalului era una dintre notabilitățile orașului sau a regiunii. Aproape toți parlamentarii medici au reprezentat circumscripții provinciale unde profesia de medic nu era lipsită de priză electorală. Ofițerii Numărul redus al ofițerilor se explică printr-o dispoziție
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
plasa în contact cu numeroși electori. Aceștia se simțeau, într-o oarecare măsură, recunoscători față de medic. În plus, în mediul provincial medicul șef al spitalului era una dintre notabilitățile orașului sau a regiunii. Aproape toți parlamentarii medici au reprezentat circumscripții provinciale unde profesia de medic nu era lipsită de priză electorală. Ofițerii Numărul redus al ofițerilor se explică printr-o dispoziție a Legii electorale care le permitea să candideze numai dacă demisionau din armată. În consecință, cu excepția generalilor care erau senatori
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
guvernamentale nu erau expresia unor clase sociale diferite. Ele constituiau pur și simplu două puternice "aparate" destinate cuceririi puterii, la fel ca, păstrând proporțiile, în Statele Unite. Când unul dintre cele două partide ajungea la putere, principalii lideri deveneau miniștri, liderii provinciali, deputați ori senatori, cadrele superioare, prefecți, secretarii generali în ministere, directori ai marilor instituții ale statului etc., iar cadrele medii obțineau alte funcții publice mai puțin importante, ca și tinerii ambițioși și capabili, care deveneau șefi de cabinet, secretari ai
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
cu submediocrii altor vremuri culturale, dar și cu oportuniștii și semidocții impostori ai „vremurilor noi”. Sigur, a fost probabil și atracția Parisului cea care m-a Îndepărtat de Germania, centrul magnetic al scriitorilor români Începând cu pașoptiștii, dar... un nu-știu-ce provincial mă dezorienta pur și simplu În atmosfera literară germană!... Poate și disprețul prost disimulat față de un scriitor venit dintr-o zonă marginală, neprestigioasă a Europei, aflat mereu Într-un clar dezavantaj Înainte de a deschide gura sau de a produce un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o mărturisesc, și azi, și ea constituie nucleul „candorii” sau, dacă vreți, a forței mele creatoare, atât cât este...Ă Dar, după cât mi-amintesc, În tinerețea mea literară nu eram taxat drept „prost”, ci mai degrabă drept un fel de „provincial ratat”, un ins aproape inutil dintre cei mulți care populează și asaltează culoarele revistelor și editurilor. Nu, nu „prost”, mai degrabă „arierat” social și, după expresia unei inteligente și influente scriitoare din acea vreme, Georgeta Horodincă, „retardat”. (Azi, buna mea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
spre Șosea, unde se afla sediul Uniunii Scriitorilor. G. Horodincă, pe vremea aceea redactor la Gazeta literară, autoarea unui studiu despre J.-P. Sartre - noutate „Îndrăzneață” În acel sfârșit de stalinism cultural! -, o tânără și inteligentă persoană, incarna, pentru tinerelul provincial și stângaci care eram, un fel de „autoritate” a Bucureștiului de atunci, un summum de calități sociale și umane. Dialogul nostru În acea dimineață Înzăpezită a fost foarte scurt, am salutat-o cu deferență pe frumoasa, tânăra femeie, ea mi-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
iute apărutul, nu știu de unde, autodispreț, am dat la o parte acest „gând”, această falsă ispită care, ca atâtea altele În acea vreme - ca și mai târziu, oho! -, era, cum se zice atât de elegant, inautentică. Pozam, adică, și, grobian, provincial cum eram (Încă!Ă În acei ani, n-am avut eleganța să „mă joc” cu acest „gând” măcar o noapte, l-am dat jos, cum se zice, de pe piedestalul nevăzut și destul de trainic pe care Îmi așezam suita de refleții
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
viscerelor noastre sclipitoare”, sunt cele mai „interesante”, mai „literare”!... Ce să spun, am ratat această unică ocazie și probabil mi-am spus, cu un cinism ușor decepționat: „Nu, se pare că nu sunt făcut pentru asta”. Cu un mărunt și provincial simț al conservării, insuficient otrăvit de muzică și literatură, Încă naiv, prea, grosolan de naiv față de... viață, de ce urma să „mă aștepte”. Îmbibat de populara speranță, deși eram de câțiva ani deja „În afara societății”, În afara generației mele care asista cuminte
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a unui artist, a unui autentic creator, azi - În lumea, În lumile literar-artistice, poate chiar și științifice - la vârf, se’nțelege. Am făcut acest lucru În primul meu deceniu În Bucureștiul arogant și Închis literar, Încercând să-mi pierd accentul provincial trădător, să mă apropii de un grup literar cât de cât convenabil și... dacă era posibil, chiar să și public câteva rânduri, indiferent pe ce temă, sub semnătură proprie, semn al ieșirii din blestemul anonimatului, din non-existență. Sigur, nu puțini
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
candidat la gloria europeană; nu, am satisfăcut aceste servituți, apoi, la Paris, unde, În ’83 am reușit să public la una dintre cele mai prestigioase edituri franceze, la Flammarion. Nu, În Germania antecesorilor mei nu mai regăseam, poate naiv sau provincial cum eram, acea amprentă a marelui secol al XIX-lea german, nici În literatură, dar nici În filozofie, muzică și, mai ales, nici În acele reflexe culturale, ideologice, care Își pun amprenta adânc asupra mentalității naționale. Germania de atunci, cea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ale terorii comuniste din țară, să facă un front comun acolo, În străinătate, pentru salvgardarea literelor românești. Se pare, cum se spune, că ne cărăm În cârcă păcatele din țară, incapacitatea de o minimă solidaritate și, În primul rând, extrem de provinciala suspiciune, care Înainte de război se făcea ciocoiește, iar apoi după criterii politice, cam ca la București, numai că... Întoarse pe dos: dacă În România stalinistă - dar și mai apoi! - erai rudă cu „criminalii de război” sau făceai parte din marea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ovină", "înfeudarea țării", "servitutea fără pudoare" etc. A avut dreptate cine a zis că istoria se repetă... "Sinteze" (Bacău), nr. 21, 6 iunie 1997 Teodor PRACSIU Maturitatea criticului Se întâmplă uneori, prin forța tainică a destinului, ca în orașele mici, provinciale, liniștite, idilice, cu pensionari candizi și resemnați și cu adolescente frumoase și visătoare, să se ivească rara avis! câte un intelectual de rasă, o specie pe cale de dispariție, un spirit ales, dedat cititului (o ocupație să recunoaștem! din ce în ce mai nefolositoare în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
l-ar ridica la o apreciere comparabilă cu a marilor corifei, de l-aș numi, pe alte dimensiuni, numai pe Rainer Maria Rilke, pe când așa, încuiat sub lacătul limbii române, Bacovia își trăiește, în continuare, drama de autentic și grandios "provincial". "Helis" (Slobozia), nr. 7-8, iulie-august 2006 FRAGMENTELE LUI LAMPARIA, CRAIOVA, FUNDAȚIA "SCRISUL ROMÂNESC", 2002 Edgar PAPU Un gânditor aforistic Am preciza, mai curând, printr-o întregire: "un tânăr gânditor aforistic". Așa ne putem face o idee mai completă despre prezenta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ori, viitorul nu ne stă în față, ci în urmă; O lene harnică e un dezastru; Prima iubire e ultima; Intuiția laserul minții; Fiecare moarte ucide și pe alții. Theodor Codreanu este un intelectual atipic. Trăiește într-un oraș mic, provincial ca urbanistică și vai! provincial și în spirit. A refuzat până acum funcții și demnități ce-l puteau îndepărta de bibliotecă și de masa de scris. Și-a edificat o operă (din fericire neîncheiată, alcătuită din câteva cărți solide; bunăoară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în față, ci în urmă; O lene harnică e un dezastru; Prima iubire e ultima; Intuiția laserul minții; Fiecare moarte ucide și pe alții. Theodor Codreanu este un intelectual atipic. Trăiește într-un oraș mic, provincial ca urbanistică și vai! provincial și în spirit. A refuzat până acum funcții și demnități ce-l puteau îndepărta de bibliotecă și de masa de scris. Și-a edificat o operă (din fericire neîncheiată, alcătuită din câteva cărți solide; bunăoară, nici o bibliografie eminescologică nu-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fără popularitatea zgomotoasă a "confraților" atât de implicați în mișcarea literară cea de toate zilele. Deși în aparență arată o molcomie vecină cu placiditatea, e un lucid care ascunde destulă afectivitate și o vehemență de polemist pur-sânge, departe de inhibițiile provinciale. Atuurile sale sunt: informația bogată până la erudiție o intelectualitate deopotrivă emoțională și analitică -, ritm stilistic adecvat, între vioiciune și deliberare bine temperată. Cu manuscrisul recentei cărți, Fragmentele lui Lamparia, Theodor Codreanu umblă în geantă de prin 1982, a bătut din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sus pomenită, cu romanul Marele zid) își vede de treabă. Cuprins de frenezie editorială, acest maratonist al lecturilor (cum spuneam), trăitor la o margine de tară, se afla într-o bună relație cu timpul. El transformă dezavantajul de a fi "provincial", departe de culisele și jocurile gășcarilor literari, într-o mare șansă, pe care, de altminteri, a și fructificat-o. lată, redutabilul eminescolog, tipărește într-un ritm impresionant, colaborează la numeroase reviste (de pe la noi și din Basarabia), plin de bunăvoință nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Freamătul literar”(Siret), Septentrion”(Rădăuți), „Convorbiri literare”(Iași), „Crai Nou” (Suceava). Camelia-Beatrice Maerean, care debutează cu un profil distinct în „Muguri” (IV, 4, 1997, p. 26), tipărește în regie proprie volumul Întâia trădare (2000), reunind versuri și proză. În peisajul provincial din perioada 1992-2002, revista școlară „Muguri” rămâne, din păcate, o tipăritură insolită, circulând, prin tirajul său mic (300 de exemplare), într-un cerc restrâns. În mediile elevate din Suceava, Iași, București, München, Augsburg și Tübingen, „Mugurii” rădăuțeni se bucură, însă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
ajutor din afară, acțiunile lor erau bazate pe considerente interne. Către sfîrșitul secolului al XVIII-lea, condițiile erau favorabile activității revoluționare. Într-o perioadă de declin a centrului, autoritățile otomane pierduseră capacitatea de a controla acțiunile unei părți a autorităților provinciale. În anii aceștia și de-a lungul întregului deceniu de debut al secolului al XIX-lea, anarhia și banditismul au dominat în multe regiuni. Pentru popoarele balcanice, activitățile lui Ali Pașa de la Janina și cele ale lui Pasvanoglu de la Vidin
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
se ridica la 15 672, au ales douăzeci și nouă de deputați, iar cei peste 400 000 de croați și sîrbi doar doisprezece. Controversa fundamentală a timpului avea drept obiect viitorul politic al regiunii. Partidul Autonomist susținea instituirea unei administrații provinciale separate pentru Dalmația. Grupul acesta, care era în favoarea dominației italiene, era constituit în mare parte din funcționari, din unii membri ai categoriilor profesionale și din marii proprietari funciari. Partidul Național rival dorea unirea cu Croația în vederea reconstituirii Regatului Triuniat, intenție
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
i se promisese că regiunea nu se va uni cu Croația. Actul final decis în acest an a dus la declanșarea unei crize cu Serbia, care va fi analizată în capitolul următor. În Bosnia-Herțegovina au fost apoi instituite o organizare provincială și o dietă proprie. Legile care reglementau afacerile ei au fost emise în 1910 și s-au ținut alegeri. Dreptul de vot favoriza foarte mult elementele mai bogate și conservatoare ale populației. A fost introdus un sistem curia, care le
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
situație asemănătoare se instituise și în Dalmația și Bucovina, care aveau și ele Diete și reprezentare națională. În schimb, după Ausgleich, Transilvania a devenit parte integrantă a Ungariei. Nu numai românii, ci și sașii și secuii și-au pierdut drepturile provinciale și nu mai aveau decît o reprezentare limitată în legislativul de la Budapesta. Franz Joseph cedase în 1865 în fața cererilor ungurilor. În Transilvania fusese reintroduse vechile drepturi de vot, ceea ce a dus la alegerea unei diete în care ungurii, cu 29
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
politic al românilor din Transilvania, Partidul Național. Conferința a fost condusă mai mult de intelectualii laici decît de clerici; George Barițiu, Vincențiu Babeș și Ioan Rațiu au devenit președinții acestei noi organizații. Programul ei reformula năzuințele fundamentale ale românilor: autonomie provincială, folosirea limbii române în școli, administrație și tribunale în zonele unde românii alcătuiau majoritatea populației, obligația ca funcționarii să cunoască limba regiunii în care erau numiți și lărgirea dreptului de vot. Asupra chestiunii tacticii ce trebuia urmată pentru atingerea acestor
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de musulmani cît și de creștini, nici unul dintre aceste grupuri nevoind să fie dominat de Constantinopol. În primele trei decenii de după Congresul de la Berlin, Poarta și-a continuat eforturile de a controla situația politică din regiune. Ea a desființat organizațiile provinciale ale Ligii de la Prizren și a făcut arestări printre agitatorii naționaliști suspecți. Conducerii otomane îi era totuși teamă să întindă prea mult coarda; ea era pe bună dreptate îngrijorată că ar fi putut provoca o revoltă. Autoritățile au făcut în
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]