3,405 matches
-
Aptitudinile speciale se pot grupa în patru categorii: 1. senzoriale ( acuitate vizuală, auditivă etc.) 2. psihomotrice ( dexteritate manuală, coordonare, vizuală, tactilă etc.) 3. intelectuale ( inteligența ) 4. fizice ( forța fizică etc.) Aptitudinea pedagogică reprezintă un un ansamblu un ansamblu de calități psihosociale generale și specifice, necesare pentru proiectarea activităților care au ca finalitate formarea - dezvoltarea permanentă a personalității umane, activități realizabile în diferite medii instituționale, în condiții relevante la nivel de produs ( rezultatele obținute, valorificate ) și de proces ( resursele interne angajate, valorificate
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
au ca finalitate formarea - dezvoltarea permanentă a personalității umane, activități realizabile în diferite medii instituționale, în condiții relevante la nivel de produs ( rezultatele obținute, valorificate ) și de proces ( resursele interne angajate, valorificate). Structura aptitudinii pedagogice sintetizează un complex de însușiri psihosociale care asigură competența subiectului educației în acțiunea de formare - dezvoltare permanentă a aobiectului educației (preșcolar, elev, student). Determinantă este capacitatea de comunicare pedagogică a educatorului. Evoluția aptitudinii pedagogice depinde astfel de calitatea capacității de comunicare pedagogică a profesorului dar și
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
la trei criterii de apreciere globală: a) frecvența unui comportament creativ adaptabil la schimbările la nivel de sistem și de proces; b) funcționarea acțiunii educaționale/didactice, în termeni de autoreglare continuă; c) intensitatea reacției pedagogice eficiente în condițiile unui câmp psihosocial deschis. N. Mitrofan (1988) susține conform taxonomiei pe care o propune că aptitudinea este „fructul interiorizat al acțiunii educative, în care confluează și se armonizează, un set de trăsături nu numai psihologice ci și psihopedagogice și psihosociale, în scopul eficientizării
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
condițiile unui câmp psihosocial deschis. N. Mitrofan (1988) susține conform taxonomiei pe care o propune că aptitudinea este „fructul interiorizat al acțiunii educative, în care confluează și se armonizează, un set de trăsături nu numai psihologice ci și psihopedagogice și psihosociale, în scopul eficientizării activității didactice.” Între profesor și elev, într-un act educativ autentic, canalele de transmisie și recepție funcționează biunivoc deoarece una din trăsăturile majore ale aptitudinii pedagogice este aceea de a acționa în interesul unui grup, unde se
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
ale aptitudinii pedagogice este aceea de a acționa în interesul unui grup, unde se întrepătrunde personalitatea profesorului cu cea a elevului. N. Mitrofan organizează pe însușirile aptitudinii pedagogice, în principal, în trei tipuri de competențe: a) științifică; b) psihopedagogică; c) psihosocială. Situația educativă concretă este cea care poate fi tipul de competență este mai eficient. II .2.1.3. Factori nonintelectuali ( de personalitate ) A. Sistemul atitudinal Atitudinea, modalitate relativ constantă de raportare a individului sau grupului față de anumite laturi ale vieții
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
utilizând forme diverse de educare a părinților, bazate pe colaborare, iar cei care vor avea de câștigat sunt copiii, părinții și profesorii. Competențele specifice profesiunii didactice sunt: competența profesională - structurată pe trei dimensiuni: competența de specialitate, competența psihopedagogică și competența psihosocială și managerială; capacitatea de a întreține raporturi satisfăcătoare cu eșaloanele ierarhiei superioare directori, inspectori; competența de a dezvolta bune relații cu beneficiarii - elevi, părinți, comunitate. Strategii creative în lucrul cu părinții: A . Metode, tehnici și exerciții creative de armonizare a
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
instrucție, căci presupune mecanisme și legități de structurare și funcționare ce trebuie bine cunoscute” . Lecția, în calitate de „microsistem”, captează și reconfigurează într-un mod specific toate componentele universului didactic: conținuturi, strategii, metodologii, modalități de organizare, forme de evaluare, specificări relaționale, conformații psihosociale etc. Calitatea acesteia depinde nu de fiecare element în parte luat separat, ci de relevanță elementelor prin raportare la context și modul de articulare la nivelul ansamblului didactic creat. O lecție este o unitate, dar alcătuită din mai multe momente
Abilităţi practice şi educatie tehnologică Proiectare INVATAMANTUL PRIMAR by LAURA SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/768_a_1491]
-
ale vieții sociale și personale. Fără această învățare psihologică, susține Dumazedier, există pericolul ca valorile, imaginea de sine și simțul identității, relațiile interpersonale să fie perturbate, alterate sau anihilate(apud. C. Dumitriu, op. cit, p.5). Astfel, individul uman „nepregătit psihosocial” pentru schimbare poate deveni alienat față de sine, de ceilalți, de activitate, nereușind să mai controleze interacțiunea sa cu existența socială, necesitând o pregătire psihologică adecvată. Creativitatea devine astfel dimensiunea fundamentală a societății, în spiritul căreia trebuie să formăm personalitatea viitorilor
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
individ; produsul, chiar dacă nu este nou pentru societate, să fie obținut pe o cale individuală de către subiect. Definirea creativității trebuie să cuprindă atât aspectul aptitudinal (capacitatea subiectului de a găsi soluții noi), cât și pe cel motivațional, atitudinal - valoric, afectiv, psihosocial. Concret, creativitatea cuprinde o multitudine de procese, stări, aptitudini care coparticipă în mod optim la realizarea unor produse noi și valoroase pentru individ sau societate (aptitudini, atitudini creative, trebuința, nevoia de autorealizare și autoexprimare valorică a propriei personalități). Sub aspectul
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
Mackinnon, personalitatea creatoare s-ar caracteriza prin: preferarea fenomenelor complexe, o psihodinamică mai diferențiată și mai complexă decât a celorlalți indivizi, independență mare în elaborarea judecăților, conștiința de sine puternică, fiind mai proeminenți, opoziție față de orice oprimare, dominație, îngrădire, nonconformism psihosocial. Primul care a vorbit despre particularitățile personalității creative și le-a prezentat pe baza unui model este Guilford, care face distincția între trăsături, particularități relativ durabile și aptitudini-disponibilități individuale de a învăța anumite lucruri. În lucrarea sa „Psihologia creativității”, Erika
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
bipolar, afirmă Paul Popescu Neveanu, nu exclude organizarea comună a atitudinilor și aptitudinilor, a elementelor motivaționale și operaționale de diverse grade și sensuri valorice în sistemul personalității, al acțiunilor creative ale subiectului uman. Toate aceste componente se formează în câmpul psihosocial, în activitățile, relațiile individuale și interpersonale în care este antrenat subiectul. Astfel, este clar că la tânăr și la adult relațiile psihosociale activează anumite atitudini și tipuri de comportament, care pot, așa cum demonstrează psihologia socială, să favorizeze punerea în valoare
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
sensuri valorice în sistemul personalității, al acțiunilor creative ale subiectului uman. Toate aceste componente se formează în câmpul psihosocial, în activitățile, relațiile individuale și interpersonale în care este antrenat subiectul. Astfel, este clar că la tânăr și la adult relațiile psihosociale activează anumite atitudini și tipuri de comportament, care pot, așa cum demonstrează psihologia socială, să favorizeze punerea în valoare a capacităților, a aptitudinilor intelectuale de creativitate colectivă, îndeosebi a formelor de brainstorming sau sinectică. Argumentele invocate, în sprijinul tezei interacțiunii dintre
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
este extrem de largă. Statusul socioeconomic al familiei desemnează rangul pe care aceasta îl ocupă în societate, exprimat prin cuantumul veniturilor și prestigiul ei. Conceput în acest mod, statusul socioeconomic se suprapune și interacționează cu nivelul cultural al familiei și climatului psihosocial din interiorul ei. Nivelul superior al statusului socioeconomic nu va avea în mod inevitabil doar efecte pozitive, după cum cel inferior, doar efecte negative. Un nivel mai înalt de educație al părinților corelează un mod pozitiv cu atitudinea lor față de educație
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
educație al părinților corelează un mod pozitiv cu atitudinea lor față de educație. Nivelul cultural din familie, exprimat printr un set de reguli, prin aderarea lor la un set de valori, atitudini, credințe, va influența dezvoltarea personalității în ansamblul ei. Climatul psihosocial din familie reprezintă o altă variabilă a mediului familial. El exprimă structura internă a familiei, relațiile interfamiliale dintre membrii săi, compoziția familiei (unul sau mai mulți copii, de sexe diferite sau de același sex, ordinea nașterii copiilor, generațiile care conviețuiesc
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
interiori creativității (inteligența, motivația intrinsecă, interes cognitiv și științific, curiozitate epistemică, atitudini creative, gândire divergentă, tenacitate, perseverență, etc.); - Factori de climat general, socio-culturali, în dezvoltarea și afirmarea personalității elevilor (mediu social și cultural, contextul familial, economic, etc.); - Factori de ambianță psihosocială, de climat psihoeducațional (relații interpersonale, valori și modele socio-umane, relațiile dintre profesor și elev, stilul de conducere și tactul pedagogic, etc.). Aceștia sunt factorii stimulativi pentru dezvoltarea și afirmarea creativității, iar învățământul trebuie să recunoască existența unui potențial creativ general
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
ontogenetice se conturează treptat, conducând astfel la diferențierea și individualizarea personalităților creatoare, fiecare dispunând de o dominantă specifică în funcție de ponderea și modul în care se corelează factorii implicați în această constelație, de experiența acumulată și de contextul social și climatul psihosocial în care se manifestă. Privită prin această prismă a devenirii, creativitatea presupune anumite premise psihofiziologice care, subsumate și angrenate în procesul dezvoltării, vor conduce la conturarea și exprimarea ei, ca dimensiune proprie individului respectiv. „Toate condițiile virtuale existente în om
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
cercetători sunt de părere că pe măsura trecerii de la un stadiu la altul spontaneitatea și fantezia sunt inhibate și subordonate instanțelor raționale. De aici concluzia unei stagnări sau chiar regresii în exprimarea creativității copiilor. Asemenea fenomene sunt puse pe seama contextului psihosocial și al organizării procesului instructiv - educativ. Elevul trebuie să știe că i se cere să fie creativ, iar gândirea creativă și învățarea din proprie inițiativă trebuie încurajată prin laudă. Copiii vor fi stimulați să lucreze suplimentar, să emită idei noi
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
principiilor de tip creativ, care stimulează creativitatea privind (G. Dumitru, 1999): asigurarea în activitățile instructiv - educative a ponderii unor solicitări care angajează permanent demersuri de ordin constructiv, de elaborare creativă, situații problematice de tip divergent; - menținerea climatului favorabil și atmosfera psihosociale optime care să angajeze, să stimuleze independența și spontaneitatea creatoare a elevilor. Această ambianța relațională înseamnă: tratarea cu respect a întrebărilor sau problemelor formulate de elevi, a ideilor sau opiniilor acestora, caracterizate prin inventivitate, imaginație, originalitate și valoare; acordarea libertății
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
atitudinea receptivă a învățătorului față de ideile elevilor, stimularea la elevi a încrederii în forțele proprii; - învățătorul să acorde elevilor sprijin în situații de frustrație, eșec, nesiguranță, ambiguitate; - existența unor relații de cooperare între învățător și elevi; - determinarea factorilor de personalitate, psihosociali și educaționali care influențează actualizarea și obiectivarea creativității potențiale; - creșterea responsabilității și receptivității cadrului didactic față de elevii creativi; - încurajarea și valorificarea comportamentelor participative ale subiecților educației; - evaluarea realistă și valorificarea competentă a nivelului de creativitate al elevilor. Evident, un mare
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
motivele de cunoaștere, simțire și acțiune ale subiecților educației; - încurajare insuficientă a atitudinilor constructive, de încredere în forțele proprii ale individului sau grupului; - nevalorificarea adecvată a interacțiunilor comunicative, cognitive , afective și a relațiilor interpersonale dintre membrii grupului; - prezența unui climat psihosocial nefavorabil manifestării inițiativei, libertății de exprimare, relațiilor de cooperare și competiție. II.7 Profilul psihologic al școlarului mic Vârsta școlară este un stadiu nou, bazat pe achizițiile anterioare, pe experiența cognitivă a copilului, pe care o valorifică și restructurează, în funcție de
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
dispoziții emoționale și intelectuale asemănătoare, moduri similare de a răspunde la așteptări și cerințe. Comunicarea umană este definită și înțeleasă ca o relație interpersonală în care oamenii dau sens și valoare mesajului primit. Comunicarea este un mod funcțional de interacțiune psihosocială a persoanelor, realizat prin intermediul simbolurilor și al semnificațiilor social generalizate ale realității în vederea obținerii stabilității ori a unor modificări de comportament individual sau de grup. Fenomenul comunicării trebuie studiat ca relație interumană, ca o formă specifică de interacțiune. Orice activitate
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
interdependență în vederea atingerii scopului propus. Pe de altă parte, pe lângă relațiile legate strict de natura obligațiilor sau a activităților, viața în grup comportă totdeauna și aspecte emoționale și afective, precum și momente de tensiune și conflict. „Clasa de elevi constituie cadrul psihosocial al desfășurării activității de instruire și de educare și un mediu de comunicare și socializare.[...]. Elevii se diferențiază, de asemenea, după criteriul disponibilităților comunicative. Unii intră mai ușor în relație cu profesorul sau cu colegii, alțiimult mai greu. Cu cât
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
și al comunicării. <citation author=”Tudorică, R.”>„Comunicarea managerială educațională implică abilități precum răbdare, capacitate de ascultare, de argumentare, de clasificare, de ordonare, de evaluare, de accesibilizare a limbajului corespunzător nivelului de comprehensiune a partenerului de comunicare. Indiferent de caracteristicile psihosociale ale celor ce comunică, aceștia sunt parteneri (nu opozanți, subordonați etc., indiferent de statutul profesional) de comunicare.” În cadrul interacțiunii profesorelev, comunicarea didactică îndeplinește mai multe funcții: funcția informativă, de transmitere a mesajului educativ; funcția formativă, de stimulare/dezvoltare a tuturor
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
să se ajute singuri. Prin comportamentul său, profesorul poate confirma sau infirma așteptările celorlalți față de el, confirmarea ducând la o echilibrare a rolurilor, iar infirmarea generând un conflict de rol. Comunicarea profesor - elev este foarte importantă din punct de vedere psihosocial, având o puternică încărcătură afectivă ce facilitează apariția acelui climat psihosocial care poate amplifica sau diminua colaborarea dintre cei doi parteneri. Prin umanizarea și personalizarea interacțiunii educaționale, profesorul „devine acea persoană care creează condițiile ca elevul să se comporte într-
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
infirma așteptările celorlalți față de el, confirmarea ducând la o echilibrare a rolurilor, iar infirmarea generând un conflict de rol. Comunicarea profesor - elev este foarte importantă din punct de vedere psihosocial, având o puternică încărcătură afectivă ce facilitează apariția acelui climat psihosocial care poate amplifica sau diminua colaborarea dintre cei doi parteneri. Prin umanizarea și personalizarea interacțiunii educaționale, profesorul „devine acea persoană care creează condițiile ca elevul să se comporte într-un anumit fel, să-și pună probleme și sarcini de cunoaștere
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]