1,484,817 matches
-
cursă, Emil Constantinescu ar fi evoluat exact pe culoarul lui Mugur Isărescu, avîndu-i drept contracandidați pe toți ceilalți, inclusiv Stolojan. Or, în această situație nu cred că șansele sale ar fi fost mai mari decît ale lui Isărescu. Dimpotrivă, imaginea publică a premierului era la ora respectivă mai bună decît cea a președintelui. La fel de adevărat este însă faptul că prezența lui Emil Constantinescu în alegerile din anul 2000 ar fi fost poate în măsură să salveze PNȚCD de la colaps. Mugur Isărescu
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
rubrici simte că nu mai poate scrie. Cuvintele nu-l mai ajută, iar realitatea s-a prăvălit și ea într-o rână, somnolând plictisită. Astfel de intervale se instalează mai ales vara, când instituțiile statului trag obloanele, iar vedetele vieții publice se ascund pe la vilele de vacanță ori pe plajele mărilor exotice. Te umflă râsul, pe acest fundal, văzându-l pe Năstase făcând eforturi titanice să prezinte drept o mare victorie o vizită înghesuită spre miezul nopții la curtea noului țar
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
sună pompos ca dracu'!)-, simt că am și eu mica mea dreptate: prea își bat joc mărimile zilei de tot ce înseamnă normalitate, generozitate, inteligență și bun simț. Caut de mai multă vreme un personaj care să întruchipeze în viața publică românească măcar o parte din aceste calități. Calitățile există, cu siguranță. Există, dar sunt prost distribuite: de-aceea, vei vedea adeseori oameni inteligenți completamente lipsiți de caracter, și proști plini de bunăvoință; savanți cretinizați de invidie și inculți cu impulsuri
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
nu suntem neapărat fiare. Că există și altfel de relații umane decât cele dictate de mojicie și rapacitate. Discutând cu egală dezinvoltură și cu un indicibil șarm, cu un calm aproape inimaginabil în isterica lume românească, despre subiecte de interes public sau privat, Marie-Rose Mociornița poate constitui modelul de normalitate de care avem nevoie. Ultimii ani au impus pe ecrane două tipuri feminine: fie vampa cu creier de bibilică, dar cu "craci" devastatori și silicoane magnetice, fie muierocul cu glas tunător
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
Nu le-a lăsat nici o șansă celor din automobilul care venea din sens contrar. Nici ei și nici fetei sale nu și-a lăsat prea multe șanse. Dar cine are tendințe suicidare să și le rezolve acasă, nu pe drumurile publice. Carmen Păunescu a omorît trei oameni în acest accident. Ar fi mai groaznic decît accidentul însuși dacă Justiția nu ar pedepsi-o cu toată severitatea cerută de lege. Dar nu pentru că e soția lui Adrian Păunescu. Asta e altă problemă
Iubirea "și totuși iubirea" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12615_a_13940]
-
Robert McNamara, secretarul apărării în administrațiile Kennedy și Johnson; evident, nu putea fi doar o biografie: se inserează în interviu materiale filmate în al doilea război mondial și în războiul din Vietnam, convorbiri telefonice între McNamara și Johnson, fotografii, apariții publice ale secretarului, etc. Revelația filmului e faptul că protagonistul s-a opus războiului din Vietnam, care la acea vreme era numit în S.U.A "războiul lui McNamara"; rolul presei în această distorsionare e auto-evident în imagini. Violența exercitată de
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
vrea cu tot dinadinsul să-l depășească, din motive numai de el știute. Cu aceeași situație debuta și un alt film al lui Veber, Le Jaguar, cînd indianul, care face înconjurul lumii desculț și în pielea goală ca să sensibilizeze opinia publică mondială în beneficiul junglei amazoniene, se agață pur și simplu de bietul Patrick Bruel, un cartofor nenorocit vînat de creditori, pentru că îl consideră "Alesul". După cum, în Les Fugitifs, neîndemînaticul spărgător de bancă se cramponează de ostaticul său, care e un
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
Relația dintre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu a fost una cu totul specială, iar corespondența dintre ei îi poate pune cel mai bine în lumină natura, pentru că ea presupune o comunicare directă, intimă, departe de ochii curioși ai opiniei publice. Într-un fel publicarea corespondenței unui om, după moartea sa, reprezintă o imixtiune brutală în biografia celui în cauză, în măsură să-i modifice imaginile în ochii celor din jur. Un astfel de act poate fi uneori util din punct
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
Or, trebuie să dăm crezare acestei atitudini, fie și pentru simplul motiv că, în momentul în care a scris aceste scrisori, profesorul nu avea cum să-și imagineze că într-o zi ele vor ajunge să fie citite de marele public. Relaxarea sa politică este atît de mare încît, în scrisoarea din 24 martie 1981, îi destăinuie lui Ioan Petru Culianu intenția sa ca, în cazul cuceririi Premiului Nobel, să zboare la" București pentru a-și proclama identitatea de scriitor român
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
de finanțare. Mai spuneam, apoi, că mi se pare rușinos ca niște scriitori să "marșeze" la un astfel de abuz (dacă nu chiar o ilegalitate). Cu ce drept se instituie Adrian Năstase în binefăcător particular al artelor, dar pe bani publici? Dacă ar fi fost vorba de banii proprii, obținuți din ouăle de la Cornu, n-ar fi fost nici o problemă. Ca simplu particular, are dreptul să finanțeze orice - chiar și posterele eterne și fascinante ale lui Iliescu. Dar nu e normal
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
spre bucuria obștei scriitoricești - din miliardele lui Soros? Cam așa am înțeles eu - pentru că despre alți "miliardari români sau străini" implicați în sponsorizarea cărților n-am știre. Diferența e enormă: George Soros dădea din buzunarul propriu, pe când Năstase folosește bani publici pentru a se lustrui pe sine! Că Dumitru Chioaru s-o fi bucurat că mi-au apărut cărți sponsorizate de Soros (sau alți miliardari) e posibil. Numai că va fi fost o bucurie strict imaginară. Pentru că absolut nici una din cărțile
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
deja cuvântul-cheie "comercial"; el a fost rareori pronunțat în acele zile de seminar, însă toți i-am simțit prezența, mai degrabă amenințătoare decât reconfortantă. S-a vorbit insistent despre audiență, cu o singură posibilă concluzie de bun-simț: pentru un post public (așa cum e și România Muzical) este desigur important să atragi auditoriul, cu condiția ca el să dorească aceasta (cum bine zicea Lukas Hurnik din Cehia). Temele incitante nu au epuizat sarcinile muzicologului la radio: s-a discutat îndeosebi despre tipuri
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
desigur important să atragi auditoriul, cu condiția ca el să dorească aceasta (cum bine zicea Lukas Hurnik din Cehia). Temele incitante nu au epuizat sarcinile muzicologului la radio: s-a discutat îndeosebi despre tipuri de emisiuni muzicale la radio-uri publice din România, Elveția, Germania, Irlanda sau Cehia, despre interpretări muzicale comparate, difuzarea muzicii noi sau a jazzului, interdisciplinaritate, dialogul radiofonic etc. Unii au propulsat în prim plan problemele audienței și necesitatea schimbării posturilor de radio în funcție de ultimele "trend"-uri. Alții
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
Ortodoxă care le refuză serviciile religioase consacrate morților, fiindcă și-au luat singuri zilele. Din cîte știu însă, toate mediile de informare care susțin ipoteza formulată de rudele și de apropiații lui Mihai Erbașu au uitat să aducă în discuția publică acest amănunt.
Ipotezele cazului Erbașu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12668_a_13993]
-
mare cu politicul decât cu ceea ce în mod tradițional numim cultură?" O substituire de sensuri și un transfer de mentalități care, în orice caz, nu anunță nimic bun pentru cultură. Memoriu și contra-memoriu A avut un oarecare ecou în opinia publică memoriul celor 157 de intelectuali revoltați de sacrilegiul petrecut în cimitirul din Lancrăm, desfigurat prin ridicarea unei hale metalice (sală de sport) la câțiva pași de mormântul lui Lucian Blaga. Membrii redacției noastre s-au aflat, firește, printre semnatarii amintitului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]
-
pe care, cu patruzeci de ani în urmă, în chiar anul morții pictorului, Eugenia Iftodi le-a realizat împreună cu Țuculescu. Acum, după trei ani de la acel eveniment cu totul ieșit din comun, pictorița a făcut un pas decisiv către consacrarea publică și valorificarea culturală a acestui patrimoniu cu totul sigular: a donat lucrările Muzeului Național de Artă și a editat un catalog/album exhaustiv, evocator și analitic. Expoziția s-a deschis recent în sala Kretzulescu a Muzeului, iar lucrările în spațiul
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
Veche, Jurnalul Național și Plai cu boi, să se desfășoare și scandalul iscat după premierea de către ASPRO a eseului Despre îngeri. În virtutea faptului că această selecție de articole încearcă să surprindă exact "nerușinarea" - dispariția măsurii, a discreției și bunului simț public - prezentă cu mult tupeu în societatea românească postdecembristă (în presă, politică, spațiu public: comportament, mentalitate și discurs), am căutat să mă pierd și mai mult în captivanta lectură, cu regretul și frustrarea că la sfârșit va trebui să și scriu
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
după premierea de către ASPRO a eseului Despre îngeri. În virtutea faptului că această selecție de articole încearcă să surprindă exact "nerușinarea" - dispariția măsurii, a discreției și bunului simț public - prezentă cu mult tupeu în societatea românească postdecembristă (în presă, politică, spațiu public: comportament, mentalitate și discurs), am căutat să mă pierd și mai mult în captivanta lectură, cu regretul și frustrarea că la sfârșit va trebui să și scriu un comentariu condamnat să iasă infinit mai puțin inspirat. Deși o colecție de
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
de articole și mici eseuri, cele șase secțiuni care structurează cuprinsul cărții reușesc să confere o surprinzătoare coerență textelor scrise, cum altfel, ocazional. Avem, pentru început, o galerie de portrete (care va să zică o bună parte din personajele principale ale vodevilului obscenității publice), urmează Comedia presei, un tablou mai general, și apoi trei teme cuprinzătoare: comunismul, tranziția și integrarea în UE și NATO, fiecare cu seria aferentă de momente alcătuitoare. Simplificând și apelând la metaforă, se poate spune despre acest volum publicistic că
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
mai general, și apoi trei teme cuprinzătoare: comunismul, tranziția și integrarea în UE și NATO, fiecare cu seria aferentă de momente alcătuitoare. Simplificând și apelând la metaforă, se poate spune despre acest volum publicistic că este un fel de manifest public de corectare a comportamentului neglijent (inconștient sau cu tendință), un autentic proiect individual spre uzul colectiv, o pledoarie deschisă pentru decența care ne-ar face conviețuirea morală mai plăcută și viața (lăuntrică) mai ușoară. Practic, Andrei Pleșu scrie despre tot
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
cea mai bună tradiție central-europeană (a se citi antologicele Zoologie, Privitor ca la talk-show, Dedicația ca gen literar, Boborul, Către europa de peste gard, Români în Japonia, Dificultăți ale integrării culinare, Geopolitică și șpriț). Librarii spun (cu năduf admirativ) că Obscenitatea publică este cea mai căutată carte de pe piață în acest moment. Nimic uimitor, căci formula ei este irezistibilă: destul de spectaculoasă pentru a fi consumată în vacanță (ca literatură ce asigură umor nebun, anecdotică politică și culturală, portrete savuroase sau intrigante perspective
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
avut dreptul, ea alunecă, fatalmente, în postura celei care se solidarizează parcă cu toate insanitățile și umorile interlocutorului său, cu picanteriile cam grosolane care, gustate și îngăduite în operă, sunt nepermise, sau ar trebui să fie așa, într-un spațiu public cum consider că este și pagina unei reviste ce se respectă. Ca hipnotizată de "strălucirile" idolului său de moment, A. F. nu reușește practic să-i atragă în mod colegial atenția asupra hibelor, nu spre a-l cenzura, Doamne ferește!, ci
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
în SLAST, și anume Domnul Alex. Ștefănescu, vă consideră un adevărat Paganini al poeziei, ținând sub bărbie, în locul unei viori Stradivarius, un dicționar. Sunteți un poet predestinat?" Mostră de Răspuns: "M-am născut, atunci, în 1983, ca poet în spațiul public. Neîndoios poeții sînt predestinați, până în ultima și cea mai fină fibră a lor. Nu numai vocația, harul, e o predestinare, ci până și amănuntele sale. Dar, și aici, ca în oricare lucru lumesc, există liber arbitru. Poți renunța. Sau poate
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
din greu spre progres. Nu sunt un proslăvitor al trecutului, dar o țară care construiește un pod precum cel de la Cernavodă la doar cîțiva ani după ce își proclamă independența și care are forța economică de a ridica în Capitală edificii publice precum Universitatea sau clădirea CEC-ului sărind secolele în cîteva decenii nu e chiar un bantustan adus de comunism la nivel de țară europeană. Carol I, sub conducerea căruia România a sprintat spre modernizare, a fost bălăcărit în toate felurile
Metroul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12689_a_14014]
-
al posterității argheziene: traversează opera argheziană o criză prelungită a receptării, trece personalitatea proteicului scriitor printr-un con de umbră? Cu toată tristețea răspunsului, trebuie să spun: da. Arghezi, ca și Sadoveanu, se află într-o depresiune evidentă a interesului public � înțelegând prin aceasta atât criza receptării critice, cât și criza lecturii. Ar fi prea simplu să dăm o explicație prin criza generală a statutului literaturii, într-o vreme a presiunii de nestăvilit a Internetului, a televizorului și a divertismentului. Ar
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]