78,673 matches
-
acela chiar mai mult decât publicul pe ei. Au jucat din răsputeri. La sfârșitul serii, publicul a fost înfrânt. Toți bărbații aceia în frac și femeile erau oripilați. A fost o seară extraordinară. Un exemplu de luptă între piesă și public. În acel moment piesa a învins, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna.' Opera lui Pinter e împărțită de unii critici în etape, evoluând de la lirism spre politic, de la calitate dramatică la calitate polemică. În 1966 Pinter însuși declară că nu-l
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
Interesant este că el dăduse replica la acest viitor atac încă din 1966, când afirmase în interviul excepțional acordat lui Lawrence M Bensky (The Paris Review, 2004): îNu importă că piesa iese bine sau nu. Nu-i vorba de reacția publicului, ci de reacția mea. Am o oarecare ostilitate față de orice fel de public - nu-mi plac adunările. Se știe că publicul e de fiecare dată altul; e o greșeală să te uiți prea mult în gura lui. Ce e important
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
când afirmase în interviul excepțional acordat lui Lawrence M Bensky (The Paris Review, 2004): îNu importă că piesa iese bine sau nu. Nu-i vorba de reacția publicului, ci de reacția mea. Am o oarecare ostilitate față de orice fel de public - nu-mi plac adunările. Se știe că publicul e de fiecare dată altul; e o greșeală să te uiți prea mult în gura lui. Ce e important e ca spectacolul să exprime ce ai avut în minte când scriai piesa
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
M Bensky (The Paris Review, 2004): îNu importă că piesa iese bine sau nu. Nu-i vorba de reacția publicului, ci de reacția mea. Am o oarecare ostilitate față de orice fel de public - nu-mi plac adunările. Se știe că publicul e de fiecare dată altul; e o greșeală să te uiți prea mult în gura lui. Ce e important e ca spectacolul să exprime ce ai avut în minte când scriai piesa. Câteodată chiar așa iese.' Cât despre umor, Pinter
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
de tensiune maximă între el și lector, actor și spectator, ca în următoarea mărturie a dramaturgului din interivul cu Anne-Marie Cusac (2001): Una dintre cele mai însemnate seri teatrale pentru mine a fost premiera la The Homecoming din New York. Venise publicul. Era în 1967. Nu știu dacă s-au schimbat de atunci. Chiar erau la haină de nurcă și costum. Bani, nu glumă. Iar când a început piesa, le-a displăcut din primul moment. "Sfinte Sisoe, la ce naiba ne uităm noi
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
piesa, le-a displăcut din primul moment. "Sfinte Sisoe, la ce naiba ne uităm noi aici?" Eram acolo, ostilitatea față de piesă era evidentă. Se vedea cu ochiul liber. Partea extraordinară a fost că actorii au simțit și ei și au detestat publicul acela chiar mai mult decât publicul pe ei. Au jucat din răsputeri. La sfârșitul serii, publicul a fost înfrânt. Toți bărbații aceia în frac și femeile erau oripilați. A fost o seară extraordinară. Un exemplu de luptă între piesă și
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
moment. "Sfinte Sisoe, la ce naiba ne uităm noi aici?" Eram acolo, ostilitatea față de piesă era evidentă. Se vedea cu ochiul liber. Partea extraordinară a fost că actorii au simțit și ei și au detestat publicul acela chiar mai mult decât publicul pe ei. Au jucat din răsputeri. La sfârșitul serii, publicul a fost înfrânt. Toți bărbații aceia în frac și femeile erau oripilați. A fost o seară extraordinară. Un exemplu de luptă între piesă și public. În acel moment piesa a
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
acolo, ostilitatea față de piesă era evidentă. Se vedea cu ochiul liber. Partea extraordinară a fost că actorii au simțit și ei și au detestat publicul acela chiar mai mult decât publicul pe ei. Au jucat din răsputeri. La sfârșitul serii, publicul a fost înfrânt. Toți bărbații aceia în frac și femeile erau oripilați. A fost o seară extraordinară. Un exemplu de luptă între piesă și public. În acel moment piesa a învins, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna.' Opera lui Pinter e
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
acela chiar mai mult decât publicul pe ei. Au jucat din răsputeri. La sfârșitul serii, publicul a fost înfrânt. Toți bărbații aceia în frac și femeile erau oripilați. A fost o seară extraordinară. Un exemplu de luptă între piesă și public. În acel moment piesa a învins, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna.' Opera lui Pinter e împărțită de unii critici în etape, evoluând de la lirism spre politic, de la calitate dramatică la calitate polemică. În 1966 Pinter însuși declară că nu-l
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
Interesant este că el dăduse replica la acest viitor atac încă din 1966, când afirmase în interviul excepțional acordat lui Lawrence M Bensky (The Paris Review, 2004): îNu importă că piesa iese bine sau nu. Nu-i vorba de reacția publicului, ci de reacția mea. Am o oarecare ostilitate față de orice fel de public - nu-mi plac adunările. Se știe că publicul e de fiecare dată altul; e o greșeală să te uiți prea mult în gura lui. Ce e important
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
când afirmase în interviul excepțional acordat lui Lawrence M Bensky (The Paris Review, 2004): îNu importă că piesa iese bine sau nu. Nu-i vorba de reacția publicului, ci de reacția mea. Am o oarecare ostilitate față de orice fel de public - nu-mi plac adunările. Se știe că publicul e de fiecare dată altul; e o greșeală să te uiți prea mult în gura lui. Ce e important e ca spectacolul să exprime ce ai avut în minte când scriai piesa
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
M Bensky (The Paris Review, 2004): îNu importă că piesa iese bine sau nu. Nu-i vorba de reacția publicului, ci de reacția mea. Am o oarecare ostilitate față de orice fel de public - nu-mi plac adunările. Se știe că publicul e de fiecare dată altul; e o greșeală să te uiți prea mult în gura lui. Ce e important e ca spectacolul să exprime ce ai avut în minte când scriai piesa. Câteodată chiar așa iese.' Cât despre umor, Pinter
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
reintra, datorită Destinderii, cu atâția din colegii săi de generație și alături de supraviețuitorii generațiilor mai vârstnice, în viața culturală - ar putea spune chiar, în viață, pur și simplu - s-a întrebat cu ce să înceapă. Înainte de toate, dorea să transmită publicului de care fusese despărțit timp de două decenii atroce, bucuria de a fi, din nou, împreună, de a elimina spaima și ura, care pustiise sufletul societății în care trăia, de a regăsi certitudinile identității, până atunci interzise, în fine de
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
sau puțini, nu știu - cu disperare un mijloc, un proiect, o tactică bazată pe modestele posibilități materiale de care dispuneam, pentru a strecura printre zăbrelele Puterii speranțele, până atunci interzise, iluzia înfiripării unui dialog uman autentic, sfidând canoanele ideologice cu publicul pe care-l visam. Trebuia să existe, ne spuneam, un program, o formă estetică inedită, un mesaj amețitor ca parfumul unei flori tropicale care să adoarmă vigilența cerberilor... Așa am descoperit Inocența, spiritul lumii pure, dinainte de păcat, simbolul copilăriei eterne
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
cu gândul de a rămâne toată viața un avocat al sărmanilor, al ideilor care nu pot - sau nu sunt lăsate - să urce pe scenă. Se poate trăi la fel de bine - mai bine, chiar - și la galerie. Și cu toate astea reacția publicului și a criticii de pretutindeni a fost uimitoare, am fost primul surprins. Morala care s-ar putea desprinde din aventura acestei cărți ar putea fi următoarea: să nu ne temem de lucrurile la prima vedere absurde. În orice caz, nu
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
asemenea succes, că este vorba de a face o nouă ediție într-o limbă având o mai vastă audiență internațională decât româna folosită pentru această primă ediție, ceea ce face lectura și răspândirea sa dificile, dacă nu chiar imposibile, pentru un public mai larg... Ecouri în străinătate Este vorba de o realizare care m-a uimit atât din punctul de vedere al compoziției sale originale, cât și a perfectei sale concordanțe cu spiritul modern european." Odysseas Elytis, Premiul Nobel pentru Literatură, 1979
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
mai ales pentru Gîde a cărui literatura este, în mare parte, geamăt. * * * Jurnalul lui Gîde nu e o mărturie a trăirilor lui. Nu e viața, respirația lui, ci un fel de literatură de mîna a doua, destinată și organizată pentru public. (într-o parte, se întreabă cum poate cineva să scrie, chiar în jurnal, fără ordine. Dar "ordinea" jurnalului e cu totul diferită de cea a literaturii organizate. E o ordine interioară, netehnică. Jurnalul e nereușit dacă e conceput că "literatura
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
Spațiul extins acordat descrierii scurtului episod muzical măsoară fizic un timp interior mult mai îndelungat, cel al conștiințelor răscolite de întrebări, dureri ascunse, remușcări, amintiri... Insistența autoarei asupra vocabularului unității și al armoniei, referite concomitent la muzica interpretată și la publicul care o ascultă, vorbește de la sine: "durerile împietrite în marmora acordurilor vocale", "trupul acum uniform al asistenței", "camera convulsionată de același spasm", "Puterea sunetelor era acum uniformă", "toate vocile" ,"printre toți începu a trece panglica neîntreruptă a unei melodii", "Toți
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
proces."; " Tot în 1952 voi scrie o carte în versuri pentru copii despre ŤExpoziția permanentă I.V.Stalinť."; Petru Dumitriu: "Încă de peste un an de zile se discută în cercurile noastre scriitoricești, printre oamenii de cultură și iubitorii de literatură din publicul larg, despre un gol în tematica prozei noastre. Sectorul de bază al economiei noastre, industria grea, nu e reprezentat în proza noastră epică decât printr-o singură carte, Oțel și pâine de Ion Călugăru."; "De aceea, în vederea unui asemenea roman
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
cariera lui de inginer, în staff-ul unei firme pariziene mari. Despre intențiile lui de viitor. Pe urmă i-a spus, bătând cu palma pe manuscrisul așezat între ei, pe masă: Aștept să mai scrieți una, și apoi v-o public pe asta. Întâi pe asta și apoi pe aceea. Dar să fie scrisă. L-a întrebat, sau nu l-a întrebat de ce, nu mai știa, era un bărbat tânăr, trecut cu puțin peste 30 de ani, Alexandru Vona la vremea
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
conservării unui spațiu al contemplării luminoase. Și al unor stări de spirit ce se împart, într-o expresivă ambiguitate, între sentimentul precarității și al trăiniciei lucrurilor, al consistenței și evanescenței lor, al solitudinii și nevoii omenești de comunicare și comuniune. Publicul românesc francofon, încă îndeajuns de numeros, ar putea găsi la el acasă, în ambele cărți semnalate aci, locuri de întâlnire privilegiată cu poezia autentică.
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
de la România mare, angoasante i se par Ruxandrei Cesereanu scrisorile de amenințare adresate unei personalități a elitei culturale românești precum Ana Blandiana, ca și odiseea "amară" a mineriadelor, redată cu acuratețe prin intermediul invocării unor publicații cu un indiscutabil impact la public (Adevărul, Dimineața, România liberă, Azi, 22). În fapt, acestea confirmă fratricidul simbolic comis de "români" asupra "românilor". Discutabilă rămâne însă, în demonstrația Ruxandrei Cesereanu, descoperirea ori, mai corect spus, "inventarea" " dacă tot ne aflăm în planul relativizant al constructelor imaginare
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
pentru a servi teza principală a eseului este nu poetica " în fond, mai curând mucalită, decât violentă " a lui Caragiale, ci efectul de receptare de tipul "ca-n Caragiale", așa cum e acesta prizat în chip superficial și vulgarizator de un public cel mai adesea neavizat. Sau "efectul" (ori clișeul cultural) Eminescu, telescopat și speculat peste timp, printr-o mitologizare de astă dată cu sens negativ: Percepția acestei mânii de profet naționalist, pe care o simpatiza, de altfel, l-a făcut pe
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
Gabriel Liiceanu a marșat fără să ezite și a avizat proiectul. Te rog să nu-mi ceri alte nume, fiindcă nu le deconspir. Însă ele există, au succes afară, aparțin unor scriitori hărăziți și sînt sigur că vor aspira un public numeros și la noi. În condițiile astea n-are rost să te întreb dacă mai scrii. Poți să nu mă întrebi, dar eu tot îți răspund. Acum finalizez o carte cu subiect sportiv. Se cheamă Fanionul roșu și cred că
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
actrița română care a nimerit în breasla traducătorilor mai degrabă din neatenție sau dintr-un accident organizatoric. Am văzut-o jucînd roluri grele, compuse din sudori, frustrări, bombăneli, mustăceli excedate, trasee sisifice și chibzuințe nocturne. Am văzut-o ieșind în fața publicului fără repetiții generale și supunîn-du-l. Am văzut-o deslușind nedeslușibilul. Am văzut-o culegînd apoi aplauzele cu gesturi de căpșunar rutinat, care își știe valoarea și se încumetă să angajeze toate pariurile lumii. Exemple de roluri mari? Iată o înșiruire
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]