1,686 matches
-
nu puteam să trec liniștit prin închisoarea „Școlii Generale nr. 24“ din Floreasca (rebotezată „Liceul 32“) și, mai ales, să ies întreg din ea. Poate de vină a fost frecarea zilnică a pantalonilor aspri, groși, puțin cam strâmți; poate figurile pufoase, antipatice ale fetelor (nici șoimii patriei nu s-ar fi îndrăgostit de zâmbetele știrbe, cu urme și miros de dentist); poate aburii petrosinului plutind la fiecare început de trimestru prin clase. Era o lume curată, zglobie, îngrozitoare. Fetele purtau cordeluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
etaj, îl stropeam bine pe bârzoi c-un jet de spray: mânuiam fără ezitări „Fa“-ul verde, cu pulverizator. Când Felicia se întorcea cu pâinicile calde sau caietul de cursuri, duhnea toată camera a lămâiță; Coco sărea prin cușcă, umed, pufos, decalcifiat. Ridicam din umeri, tandru ca un hitlerist. Și pe Felicia am pierdut-o undeva prin cotloanele memoriei, despărțiți de rutina studenției comuniste și sfârșeala clipelor petrecute împreună: semestre, luni, poate chiar ani; cine mai știe și cine mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nobile și delicate, nu mai puteai să invoci argumentul prostului-gust. Vânzătoarele extrăgeau balerinii din cutiile îmbrăcate în catifea, despătureau fără zgomot hârtia cerată, eliberând talpa interioară de orice obstacol ce s-ar fi putut interpune între picior și întinderea ei pufoasă. La sfârșit, perechea era suspendată cu două degete, elegant, ca la o licitație. Maria își ridica premiul, senină și triumfătoare. Mie îmi venea să ies suprarealist din magazin, cu un singur pantof. Într-un târziu, am ajuns și „La Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
uitai la capotele nichelate, cu grile de crom, și nu curgea un fir de praf sau o picătură pe ele, puteai să scoți pieptănul și să-ți faci freza în vopseaua metalizată. Când se deschidea câte-o portieră, cu zgomot pufos și electronic, credeai că ies încă trei mașini dinăuntru. Lumea care cobora din mașini trecea de poarta principală a palatului și tot acolo dispărea, parcă aspirată printr-o trapă secretă. Nimeni nu bâjbâia; grupurile se mișcau repede și sigur. Bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
silite să stea grupat. Puteam reconstitui gestul (deși nu-l văzusem niciodată), emana o sexualitate violentă, parcă aș fi pus eu mâna acolo, trăgând cu toată puterea. Degetele mirosind a cremă de mâini (la fel ca ale mele), lungi și pufoase. Inelul cu-o piatră neagră, dreptunghiulară. Detaliile îmi ajungeau pentru a merge mai departe; când mă încerca vreo îndoială, nu trebuia decât să mi le-amintesc. Sau să le potrivesc, în ordinea care îmi convenea. După doi ani, Maria se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
justificată, o obișnuință. Ca prizonierii pe care îi scoți din lagăr și vor înapoi, nu te lasă să-i duci în altă parte. Înainte de 1989, nu primeam șapte feluri de lapte, toate la fel de diluate: prindeam pe sub mână doar laptele praf, pufos, alb. Învârteam lingura în punga cu folie de-aluminiu și-o scoteam încărcată cu o piramidă de pudră. Înfulecam de două-trei ori, pudra se lipea de cerul gurii, dulce și cleioasă, un gust de neuitat. Mai remarcai și-alte lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în rarele momente când nu rămânea nimeni acasă și timpul trecea altfel, moale și vătuit. Revista își făcea apariția miraculos, aruncată pe geam de poștaș. Pândeam fereastra cu orele. Așteptarea se prelungea uneori până intra Jeni (bona mea ciocolatie și pufoasă) ori se întorceau ai mei de la serviciu. Bărbatul cu tolba din piele maro căpăta proporții impresionante, mâinile lui gigantice se profilau în fâșia de soare, înainte de-a trage plasa pentru țânțari și-a împinge Pif-ul înăuntru. Se-auzea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai mici cu care poate pleca oricând la plimbare), culoarea tristă a grișului cu lapte și cacao, servieta tatălui (din piele maro, brăzdată de șanțuri în relief, cu capsele pișcăcioase, metalice și pusă mereu în același loc: sub cuier), mirosul pufos de cozonac sau consistența teribilei mâncări de bame (băloasă, infectă - doar mâncarea de prune o mai poate egala). Dacă scormoneai prin amintiri, dădeai de sticlele de „Cico“ și „Fru-Cola“ strânse pe balcon, auzeai răcnetele blocurilor la meciurile de fotbal Steaua-Dinamo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
violet pe gură). Apreciam caimacul (conținea calciu, mă dădăcise maică-mea că e bun). Nu renunțam la izmene, mai ales iarna (când te înțeapă prostata, nu mai faci pe eroul). Iubeam fulgii de praf, le admiram zborul prin casă, sclipirile pufoase în ceașca de ceai. Cât despre păienjeni, n-aveam nimic cu ei, mi se păreau niște insecte fragile și utile, de păstrat la casa omului: te ajutau să scapi de gândaci, furnici și musafiri. Când Maria mă implora să strivesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și doi ani. Pe lângă colecția impresionantă de chiloți și sutiene, care abia încăpea în două sertare ale comodei, puloverele păreau niște invadatori de neoprit, ființe multiplicate prin diviziune textilă și celulară, cu brațele încolăcite în jurul scaunelor și gâturile moi și pufoase ițindu-se dintre rafturi. Le pierdusem numărul. De fiecare dată când exploram magazinele, Maria ieșea cu un pulover. Era ca un viciu, o hoție asumată, un tic nervos. Pentru a-și satisface permanent mania, ticluise până și-un nou concept vestimentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doua scrisoare. Nu îndrăzneam să urc direct în fotoliu, mă sprijineam doar de partea de jos, dar nici nu mă născusem ieri: ce frumos trebuie să fi fost să conduci facultatea din automobilul mic de piele, moale și confortabil, aproape pufos, cu role în loc de picioare, deplasându-te fără zgomot printre birouri, spre teancurile de agende și hârtii oficiale! Scrisoarea 2. 7.03.1998 Direcția operativă, serviciul corespondență De la mii de kilometri, din locul unde la ea este ziuă, iar la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
chinuisem și eu, de pomană), peretele se desfăcea din balamale și rămânea la orizontală, suspendat la înălțimea potrivită. Sărea un mini-hotel acolo, cu așternuturi, perne, veioză-neon și suport de pahare. Nu trebuia decât să te cațeri. Patul era deja făcut, pufos, mirosind a bumbac și detergent de lămâie. Lipsea doar valetul, dar aveai la îndemână un buton roșu, cu clopoțelul desenat pe el, prin care puteai să-l chemi, ca-n filme. Asta nu înseamnă că și venea. „Aoleu, ce incomod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
desfăcute, foliile golite de aer, tabletele împinse afară, flacoanele agitate și-apoi ridicate la nivelul privirii, pentru o ultimă inspecție, înainte de-a fi eliberate. Le găseam ascunse în punguțe aspre de hârtie sau, dimpotrivă, puse la loc pe raftul pufos. Farmacistele aveau nume curioase, de rusoaice fugite departe de frigul siberian: Tania, Vera, Olga. În mâinile lor, capsulele și pastilele prindeau viață, se încălzeau brusc, colorau toată încăperea în combinații imposibile, de-o strălucire maladivă: galben-violet, roșu-negru, verde închis-gri pal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Amorașii pluteau pe calcane, roz și grăsunei, cu obrajii restaurați pe la 1893: scria data înăuntru, pe un plafon. Dincolo de ziduri, cadrilat de două imobile de-aceleași dimensiuni, se ridica triumfător hotelul. Am Schottenpoint ne aștepta cu două camere moi și pufoase. Făcusem rezervarea capitalist, pe fax; dădusem și-un număr de credit card, cum cerea în regulament (mi-l scosese Mihnea de pe Internet). Hotelul n-avea site, nu scotea broșuri, nu era trecut în cataloagele turistice. Pe majoritatea hărților, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de-astea, mai ales în ultimul timp - ne ignoram unul pe altul până dispăream din cameră, iar lumea trecea prin noi cu zeci de stări și obiecte: dușul, clăbucii gălbui ai săpunului, tricoul de schimb, medicamentele, lanterna, așternutul neatins, răcoarea pufoasă a pilotei. Îți venea s-o strângi la piept, s-o rulezi, să pleci mișelește cu ea în geamantan. Am adormit îmbrățișați sau cel puțin așa i s-a părut Mariei. Pe la unsprezece, bântuiam singur pe străzi. Maria dormea liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nimeni nu i-a văzut vreodată zîmbind, ca să nu mai vorbim despre vreo manifestare de entuziasm. De obicei, în ciuda aparențelor, șeful Morocănos este o persoană foarte cumsecade. Seamănă cu o trufă de ciocolată - dur și sec la suprafață, moale și pufos în interior. Este foarte sensibil, dar toată viața și-a ținut sentimentele sub control. Deși nu va recunoaște niciodată, are un simț al umorului foarte dezvoltat și îi face plăcere să fie înconjurat de oameni entuziaști. Nu îi plac persoanele
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
bunico, încă o poveste. ATRIBUTUL 1) DEFINIȚIE Partea secundară de propoziție care determină un substantiv sau un Înlocuitor al acestuia se numește atribut. 2) ATRIBUTUL POATE FI: a) adjectival exprimat prin adjectiv: S-a așternut o zăpadă moale, albă și pufoasa; b) substantival exprimat prin substantiv: Pe vârfurile munților se mai văd pete de zăpadă. 3) ATRIBUTUL RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE: care? ce fel de? (al, a, ai, ale) cui? câți? câte? 4) ATRIBUTUL POATE STA ATÂT ÎNAINTE CÂT ȘI DUPĂ SUBSTANTIVUL
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
Cotnari. Specia predominantă este de fag caucazian (Fagus taurica). Unele exemplare, de vârstă seculară au 20 m înălțime și 60 cm diametru. Prezența acestor arbori de climat submediteranean se explică prin intensele procese de foenizare. Alături de fag se întâlnește stejarul pufos frasinul (Fraxinus excelsior), (Tilia tomentosa), cireșul sălbatec (Todiraș, 1994). Mare diversitate a vegetației, alături de ceilalți factori de mediu, a determinat și o mare varietate de specii de animale. În general, principalelor zone de vegetație, le corespund anumite specii de animale
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
și bine reprezentată în timpul ciclului vegetativ. Cernoziomul alcalizat este întâlnit pe două areale, relativ reduse, sub trupul de pădure Țiglău din Dealul Mare (la vest de Platoul Stânca) și în Dealul Dumbrava sub un amestec de gorun, stejar brumăriu și pufos, la 200 240 m altitudine. Pseodorendzinele tipice sunt răspândite pe circa 200 ha insular, în zona Cotnari și pe versantul vestic al Culmii Holmului, la altitudini de 200-400 m pe versanții frământați cu expoziții diferite, moderat până la puternic, pe gresie
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
identificat pe terenuri degradate situate în zona depresiunii de contact Hârlău-Cotnari, pe valea pâraielor Pârcovaci, Tisa, Buhalnița, Scobinți, între 130 și 310 m altitudine. S-au format pe marne și argile (uneori salifere), sub amestecuri de gorun, stejar brumăriu și pufos, ulterior acestea fiind defrișate. Morfologic, solurile sunt superficiale până la mijlociu profunde. Textura variază de la un profil la altul, de la argiloasă la argilo prăfoasă, solul fiind bolovănos în stare uscată. Permeabilitatea pentru apă este redusă, cantitatea de humus fiind mică (Gh.
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
ape și am cules fire subțiri dențeles. Iar eu, ca o orhidee ce își deschide bobocul plăpând și somnoros, încep a-mi aduna trandafirii vieții ce au crengile lucii, rumene ca mărgeanul, frunzele verzi ca smaraldul, iar tulpina măiastră, petalele pufoase și albe, murdărite parcă de un praf galben ca de aur și să-mi construiesc, astfel, buchetul ce mai târziu își va desface mugurii cunoașterii și va înflori. Dar, ce ne pasă nouă, copiilor, când mama și tata, săracii, au
Sfera by Coţovanu Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93580]
-
nervurile principale și pe pețiolul frunzei pe ambele fețe. Se întâlnesc două tipuri de peri: orizontali, lungi și flexibili care în funcție de desime dau un aspect de pâslos (acoperind în totalitate organul respectiv, iar culoarea acestuia nu se mai poate distinge), pufos (când perii sunt lungi, dar desimea lor lasă să se vadă culoarea) și păienjenos (perii sunt lungi dar mai rari, dând aspectul unei pânze de păianjen); scurți sau erecți, care pot fi rigizi, aspri cu vârfuri recurbate sau fini, catifelați
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
frigului, majoritatea plantelor și animalelor au o activitate redusă. Iarna cu poruncile ei Iarna vine furioasă-n țară și-și aruncă mantia de nea peste câmpii, peste dealuri, peste codri și peste munți. Ea își toarce firul de fulgi albi pufoși care se joacă în roiuri, roiuri de fulgi care se fugăresc și se rotesc în cercuri și apoi frânți de oboseală se așează pe pământ ca o frumoasă plăpumioară să se odihnească până vor primi alte porunci. Și tot iarna
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
să mai trimită un pospai de zăpadă ca să o înfioare pe mândra Primăvară ce aleargă într-o caleașcă de iarbă și ghiocei. Iarna a îmbrăcat pe înserat Un cojoc alb și curat Și pământul la-nvelit Cu o plapumă albă și pufoasă Ca grâul sub ea să crească Iar eu chiuind de bucurie Repede m-am îmbrăcat Și-am pornit fără oprire Sus pe deal la derdeluș Să mă dau cu sania.” BUCURIILE IERNII Iată a sosit iarna cea geroasă, împodobită cu
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
loc, câte kilograme are În realitate. Care a fost ideea lui? 5. ISCUSINȚA BUNICUȚEI Țin minte că scumpa mea bunică era tare pricepută În ale bucătăriei. Avea ea anume rețete nescrise, că toate Îi ieșeau de minune. Cozonacii se revărsau pufoși peste forme, sarmalele erau o bunătate, cât despre plăcinte... să nu mai vorbim. Dar cea mai grozavă măiestrie bunicuța o dovedea când ne făcea chiftele prăjite: mari, rumene, de se topeau În gură, nu alta. Și avea bunica obiceiul să
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]