1,831 matches
-
au arătat în toată splendoarea lor. Am luat micul dejun împreună cu fetele, ca în dimineața precedent\ și apoi ne-am dus la colivie să vedem de păsări. Naoko și Reiko purtau pelerine galbene, cu glugă, iar eu am îmbrăcat un pulover peste care mi-am pus o canadiană subțire. Aerul era umed și rece. Aveam impresia că și păsările încercau să evite ploaia, deoarece se înghesuiseră toate în spatele coliviei. — Se face frig când plouă, nu-i așa? am întrebat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ca de obicei, la birou ca să-i scriu lui Naoko în timp ce-mi beam cafeaua și-l ascultam pe Miles Davis. Afară ploua mărunt, iar în cameră era răcoare ca într-un acvariu. Mirosul de naftalină persista încă în puloverul cel gros pe care mi-l scosesem din cutia cu lucrurile de iarnă. Pe geamul de sus a poposit o muscă mare și a r\mas acolo, nemișcată. Deoarece nu adia vântul, Soare Răsare atârna parcă neputincios, de catarg, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să ne întâlnim în Shinjuku. Plec acum. Am fixat locul și ora întâlnirii și am închis telefonul. Când am ajuns la DUG, Midori stătea în capătul barului cu o băutură în față. Purta o vest\ bărbătească albă, șifonată, peste un pulover subțire galben, blugi, iar la mână avea două brățări. — Ce bei? am întrebat-o. — Tom Collins. Am comandat whisky cu sifon și în clipa aceea am observat un geamantan mare la picioarele lui Midori. Am fost în excursie. Tocmai m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
puțin, deoarece pentru ea țigările sunt mai importante. Păsările și iepurii sunt bine. La revedere. * La trei zile după ce-am împlinit dou\zeci de ani, am primit un pachet de la Naoko. În el am găsit o scrisoare și un pulover pe gât, de culoarea strugurilor negri. La mulți ani! Îți doresc multă fericire la cea de a douăzecea aniversare a vieții tale. De la a mea a trecut aproape un an și sunt mai amărâtă ca oricând, dar îmi doresc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fericire la cea de a douăzecea aniversare a vieții tale. De la a mea a trecut aproape un an și sunt mai amărâtă ca oricând, dar îmi doresc din tot sufletul să fii tu fericit pentru amândoi. Vorbesc serios. Am tricotat puloverul împreună cu Reiko, pentru că dacă l-aș fi făcut singură, ar fi fost gata de Ziua Îndrăgostiților. Partea tricotată frumos este a lui Reiko, cea urâtă este a mea. Reiko se pricepe la orice și uneori mi-e ciudă pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să-l fac foarte bine. La revedere. Sănătate. Am găsit și un bilețel de la Reiko. Ce mai faci? Poate că Naoko înseamnă pentru tine fericirea pe pământ, dar pentru mine este doar o fată stângace. Am reușit, totuși, să terminăm puloverul, la timp. E drăguț, nu? Noi am ales culoarea și modelul. La mulți ani! Capitolul al zecelea Amintirile pe care mi le stârnește anul 1969 îmi apasă greu sufletul. Am impresia că o mocirlă vâscoasă și urâtă era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
întrebat cum mă descurc eu. I-am descris casa, grădina și i-am vorbit despre Pescăruș și proprietar. — Te simți bine? întrebă ea. — Nu e deloc rău. — Dar nu arăți grozav, spuse Midori. — E primăvară, ce să fac! — Și porți puloverul pe care ți l-a tricotat prietena aia a ta. Mi-am privit, uimit, puloverul de culoarea strugurilor negri. — Cum de-ai ghicit? — Pentru că ești cinstit. Se vede de la o poștă! exclamă Midori, resemnată. Dar nu-mi place cum arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Pescăruș și proprietar. — Te simți bine? întrebă ea. — Nu e deloc rău. — Dar nu arăți grozav, spuse Midori. — E primăvară, ce să fac! — Și porți puloverul pe care ți l-a tricotat prietena aia a ta. Mi-am privit, uimit, puloverul de culoarea strugurilor negri. — Cum de-ai ghicit? — Pentru că ești cinstit. Se vede de la o poștă! exclamă Midori, resemnată. Dar nu-mi place cum arăți. — Păi, încerc și eu să mă adun. N-ar trebui să uiți că viața e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
începuse și ea să se îngrijoreze. M-a întrebat dacă am idee unde ar putea fi. Tot ce știam eu era că are la ea pijamaua și periuța de dinți. Am văzut-o pe Midori în clasă miercuri. Purta un pulover verde închis și ochelarii aceia de soare fumurii. Stătea în ultimul rând și vorbea cu o fată cu ochelari pe care o mai văzusem o dată. M-am apropiat și i-am spus că aș vrea să stau de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aripilor de rechin, și altele, fără guler. Mi-am amintit că unele aveau pieptul plisat, altele aveau tiv sau fundiță. După bluze urmau niște flanel, o salopetă pe care n-o mai văzusem și o canadiană la fel de necunoscută, precum și câteva pulovere În stil britanic care, așa cum mi-am reamitit, erau de un galben pal, cu marginile dungate, imitând culorile unor colegii britanice. Pe alt umeraș am descoperit cinci sau șase cravate de mătase, pe altul, o cămașă de noapte subțirică, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Așa. Închizând ușa, Dora stinse lumina. Și acum e rândul tău să te descotorosești de restul hainelor. Libertate, egalitate și așa mai departe. Am așezat hainele pe un scaun. Dora era Îmbrăcată Într-un set În stil studențesc, inclusiv cu puloverul de culoarea vaniliei, cu marginile În dungi pe care l-am simțit În mână chiar vinerea trecută. În timp ce mă dezbrăcam, ea dispăru În dormitor. O auzeam trăgând sertarele, dar nu mă grăbeam deloc. Apartamentul era călduros - În sfârșit sosise primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
data asta, avea părul negru, aranjat cuminte, cu cârlionți care aminteau de niște căluți de mare. Fața Îi era palidă și pudrată, și pe unul din pomeți Își desenase un mouche. Ochii Îi străluceau ca gheața uscată, gri. Purta un pulover subțire peste o bluză subțire, o fustă strâmtă și ciorapi de mătase cu dungi late. La gât Își legase o eșarfă de efect și pantofii ei ca niște petale erau Împodobiți cu catarame mari, lucioase. Parcă ar fi combinat moda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Agnes e cu cinci ani mai mare ca mine și obișnuia să-și ascundă jurnalul sub pernă. Când a devenit suspicioasă, a schimbat ascunzătoarea. Cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu, reușeam să dau peste el - de obicei, sub puloverele din sertar sau sub saltea. Coperta jurnalului era stacojie, decorată cu un fluture albastru strălucitor, spectaculos, și era Încuiat cu o inimioară plată, roz, care atârna de un inel de metal, pe care trebuia să-l apeși printr-o despicătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și niște ace de siguranță, am fabricat o pereche de cosițe la fel de groase și maro, ca ale soră-mii. Apoi m-am Îmbrăcat Într-una din fustele ei și jacheta ei de la uniforma școlară, În timp ce ea și-a pus un pulover peste uniformă. Ne-am comparat În oglindă, am stins lumina și ne-am comparat din nou. La final, postându-ne În fața celor două uși glisante dinspre camera de zi, am șoptit prin sticla lăptoasă: „iată-mă“, „iată-mă“ - și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dezvăluia o siluetă culcată pe o parte, cu mâinile sub cap și picioarele desfăcute generos. În partea inferioară a afișului ni se prezentau doi bărbați. Unul din ei avea organul genital tatuat astfel Încât să pară că trăsese pe el un pulover. De-a lungul gambelor se Întindeau niște curtezane languroase - una purta o jerbă deasupra capului, cealaltă, o stea. Amândouă aveau mâinile ridicate de parcă ar fi susținut pelvisul bărbatului. Cealaltă imagine arăta un abdomen tatuat cu o inscripție alambicată, gotică: „Nur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Înainte ca cineva să apuce să facă vreun comentariu vizavi de asta, ușa dormitorului s-a deschis cu un scârțâit și iat-o pășind afară pe Armanoush Tchakhmakhchian un pic timidă, un pic amețită. Purta niște blugi spălăciți și un pulover marinăresc destul de lung și de lălâi ca să-i ascundă formele trupului. În timp ce-și făcea bagajele pentru zborul spre Turcia se gândise Îndelung ce haine să-și ia cu ea și sfârșise prin a le alege pe cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sfert de oră mai târziu, ușa șubredă de lemn de la Café Kundera se deschidea cu un scârțâit strident și Înăuntru pășeau Asya Kazanci, purtând o rochie hippie de culoare mov, Împreună cu musafira ei, Îmbrăcată Într-o pereche de blugi și pulover. Asya a găsit grupul obișnuit stând la locul obișnuit cu atitudinea sa obișnuită. — Bună tuturor! a ciripit Asya. Ea e Amy, o prietenă din America. — Bună, Amy! au salutat-o În cor. Bun venit la Istanbul! — E prima oară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și să se preschimbe În iarnă, suflând vânturi Înghețate și lapoviță În toate părțile. Astăzi, 19 martie, era o sâmbătă neobișnuit de Însorită, cu mult peste temperatura medie pentru această perioadă a anului. Asya și Armanoush și-au dat jos puloverele mergând pe drumul larg, bătut de vânturi de la Ortaköy la Piața Taksim. Asya purta o rochie lungă, cu imprimeuri, colorată manual În tonuri de bej și caramel. La fiecare pas pe care Îl făcea o mulțime de coliere și brățari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să nu-i vorbești despre asta. Ca și când aș fi știut ce putea să însemne asta: un om de stânga... Stânga, dreapta erau pentru mine noțiuni necunoscute în orientarea politică a cuiva. L-am găsit pe Cerna-Rădulescu în tipografie. Purta un pulover "roșu" și era foarte prins, mi-a spus să-l aștept vreo oră până termină ziarul de paginat și pe urmă stăm de vorbă. - Știi să faci corectură? m-a întrebat apoi la fel de grăbit. Ne-a plecat un corector, l-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un deceniu, în văzul public, dar în același timp cumva imuni la consecințele faptelor lor. Am asistat în repetate rânduri la denunțuri sau autodenunțuri publice ale investitorilor în fotbal. Când se dezbracă de sacoul de politician, de exemplu, și poartă puloverul de patron al Stelei, Gigi Becali își permite, periodic, să mărturisească, ba chiar și râzând, că a mai plătit câte un arbitru, că știe foarte bine cum șeful comisiei centrale de arbitri este milionar în euro datorită matrapazlâcurilor pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
trecem prin toată chestia asta doar ca să-i faci prietenei tale lipeala cu un tată de ocazie? i se plânse Simon Henriettei. Detesta să fie obligat să poarte costum într-o seară de sâmbătă când ar fi putut să poarte puloverul lui preferat Guernsey și blugii vechi despre care credea, nejustificat de altfel, că îl făceau să pară mai tânăr. Nimic nu-i plăcea mai mult decât o seară liniștită de clocit în fața televizorului. — N-o să fie un tată de ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cerceii mari, perfect asortați cu bluza de mătase și fusta, ce realizau un contrast rafinat cu blazerul de cașmir crem-deschis. Fran își dori să nu fi ascultat sfatul lui Laurence și să fi purtat ceva mai elegant decât blugii și puloverul despre care el spusese că-i veneau de minune. Camilla îi întâmpină în prag și îi întinse lui Fran un obraz fardat cu pudră scumpă. Părea destul de prietenoasă, dar întreaga ei ființă era concentrată asupra lui Laurence. Semăna, hotărî Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
petrece Jack Allen timpul și nici nu mă interesează. Probabil le găsește în Pagini Aurii, la D, de la Disponibile. — Mia-aau! o tachină Stevie. Bănuiesc că-i mai bine să nu împărtășești sentimentele lui Jack. Stevie smulse câteva din scamele de pe puloverul ei antic și de demult, însă era ca și cum ar fi cărat apă cu sita, pentru că părea să aibă la fel de de multe și după aceea. — La urma urmei, știi vorba din bătrâni, nu te căsători niciodată cu un ziarist. — Ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
simt bine, sincer. Atunci de ce-o fi șpaltul ăla îmbibat de lacrimi? Articolul lui Sean despre pisicuța tărcată rămasă în copac e înduioșător, dar nici chiar așa. Oh, Stevie... Stevie întinse brațele și Fran se cufundă în moliciunea vechiului pulover al lui Stevie. Mirosul lui bine cunoscut de tutun și balsam de rufe era nespus de liniștitor. — Du-te. Du-te acasă. Mai avem câteva zile bune până când intră ziarul la tipar și, dacă am scoate tot numărul de săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dar tind să simpatizez mai degrabă cu Ralph. El e cel al cărui creier e afectat. Brutalitatea cuvintelor pluti un timp în aer. — Stevie, vrea să-l ducă la un azil. Stevie cea dură și lipsită de sentimentalisme, al cărei pulover fusese îmbibat de râurile de lacrimi vărsate de alții pe umărul ei, dar niciodată de propriile ei lacrimi, se trânti pe scaun și începu să plângă cu suspine. Priveliștea era șocantă. — Nu l-a apreciat niciodată, darămite să-l iubească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]