4,114 matches
-
am ceva de lămurit cu personalul medical înainte de plecare. Se întoarse la clinică și se strecură înăuntru. Recepția părea o linie de start pentru o cursă cu cărucioare cu rotile. Weber se apropie de birou și întrebă de Barbara Gillespie. Pulsul i se accelerase, vag vinovat. Recepționera o chemă pe Barbara pe pager. Femeia apăru, tulburată la vederea lui. Ochii ei, semnalul acela verde de alarmă: pleacă imediat. Încercă un ton relaxat. —Aoleu, o somitate medicală. El se pomeni că simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aproape 2.30 a.m. La 3.15, tot se mai întreba cum de uitase că-i povestise lui Mark despre Jess. Încercă să reziste impulsului de a se scula și de a asculta înregistrările întrevederilor. La 4.00, își luă pulsul și se gândi că e posibil să se confrunte cu o problemă gravă. Când nu mai putu să stea în pat, se ridică, făcu un duș, se îmbrăcă, își făcu bagajele și plecă spre aeroportul Lincoln, cu câteva ore mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aplecă spre ea. —„Ce făceai când erai mic și te enerva sora ta?“ Ce contează? Vreau să zic, e ciudat, nu ți se pare? Că încearcă să afle atâtea chestii despre mine. Să-mi schimbe modul în care văd lucrurile. Pulsul ei se acceleră la auzul tonului lui conspirativ. Își aminti de rezistența lor ascunsă din adolescență, pentru a supraviețui celor mai rele certitudini ale părinților lor. Acum îi oferea o nouă alianță. Putea să i se alăture, oricât de nebunește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
picioare, celor cu picioarele tăiate li se aprindea partea din cortexul motor responsabilă cu mersul. Chiar și cortexul motor al oamenilor întregi semnaliza când își imaginau doar că merg. Văzându-se pe sine cum fugea de ceva, Weber simți cum pulsul i-o ia la goană, deși stătea nemișcat în cadă. Simțire și mișcare, imaginație și faptă: fantome care se scurgeau una în cealaltă. Pe moment nu reuși să se decidă ce era mai rău: să fii închis într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de porumb roșcat care avea să fie cules în câteva zile. Toamna, anotimpul care-l paraliza mereu pe Weber cu speranțele sale. Adierea rece, uscată și înviorătoare îl tulbură pe Weber așa cum nu i se mai întâmplase de ani întregi. Pulsul i se acceleră, ispitit de ziua aceea perfectă să creadă că avea să se întâmple ceva. Mark mergea pe lângă el, morocănos și resemnat. În pasul lui nu se mai ghicea nici urmă de accident. — Uneori mă gândesc că era, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de ierburi pe care Weber nu le putea numi. Peste douăzeci, două mii de ani, avea să regreseze iar la ierburi, fără vreo amintire despre acest scurt intermezzo uman. Pe aleea lui Mark era parcată altă mașină; intui a cui era. Pulsul lui Weber răbufni, într-o reacție de tip „luptă sau fugi“. Își cercetă fața în oglinda retrovizoare: arăta ca un pitic de grădină spălăcit. Ajunse la ușa din față fără vreun motiv plauzibil, personal sau profesional, dar Mark îi deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
psihoactive. Așa spuneau toate cărțile pe care le citise după accidentul lui Mark. O dezgusta. Îl voia pe adevăratul Karsh, nu pe filosoful ăsta tolerant, care se desfășura peste tot. Dar antipsihoticele... Făcea o chestie - își verifica întruna cu dreapta pulsul de la mâna stângă. Înainte o scotea din sărite. Acum o speria doar. Robert își ridică degetul arătător în aer, transformându-se în predicator. Mai bine-un strop decât deloc 1. —Ce-i asta? Nu mai ții minte? jubilă el. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
părtinitor ca Daniel. Nici unul dintre ei nu știa ce era mai bine pentru Mark. Dar simplul fapt că-i asculta contraargumentele era eliberator. O eventuală decizie greșită n-avea să se mai spargă doar în capul ei. Karsh își luă pulsul. —Știi, dacă o iei pe drumul ăsta, tot ar mai fi o problemă. —Și anume? — Să-l convingi pe Mark să-și dea acordul. —Să-l conving pe Mark să ia pastile? Problemă? Pufni îndurerată. —Să-l faci să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
căutându-le - presiune asupra arcadelor, o cărare care urca până în creștetul capului și care, dacă era apăsată cu putere, îți putea ascuți la maximum simțurile. Când nimerea liniile lui Robert, el se lăsa pe spate, striga „Wasabi!“ și-și lua pulsul. Nopțile se făcură prea reci ca să stea afară. Dar nu aveau unde să se ducă. Sfârșiră prin a umple de aburi mașina ei, parcată pe refugiile unor drumuri întunecoase de țară sau în colțurile cele mai izolate ale parcărilor părăsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e În picioare, În hol, un spectru catatonic smuls din somnul lui de pe bancheta ascunsă În spatele ghișeului de la panoul cu chei. — Ce s-a Întâmplat? A fost rănit cineva? Fata pare moartă - trebuie să fi fost moartă. I-a căutat pulsul acolo sus, În verandă, se aplecase să-i asculte inima. Nimic. Doar suflul sângelui care ieșea din rană. Chiar și acum pare moartă. Are ochii Închiși. E complet inertă. Dar pe gura ei, masca de oxigen s-a aburit. Răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cristal. Chiar este. Fata cu inelul de inox nou-nouț În buric. — Trăiește? strigă agentul principal, emoționat de parcă sentința l-ar fi privit pe el Însuși. În luminile palide ale ambulanței, doctorul e aplecat asupra fetei. Cu o mână Îi simte pulsul la vena de la gât. Poate că așa făcuse și Buonocore. Și Dumnezeu știe ce simțise În clipa aceea. Poate simțise tăcerea corpului pe care el Însuși Îl crease. Poate simțise chemarea sângelui. Asta Îi oprise mâna? De ce nu trăsese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spatulă de lemn, iar acum așteaptă ca sedativul să-și facă efectul. Fenomenul, care și-a schimbat balonzaidul cu un halat alb și și-a vîrÎt coama tapată sub o bonetă, apare și Îi face un consult sumar, Îi caută pulsul, indicîndu-i sorei schimbarea unor doze În tratament. Ieșim pe hol (din pudoare, În fond, noi sîntem sănătoși tun, eu fiind oricum pacientul altei secții), trăgînd cu coada ochiului spre oja sidefie care plimbă stetoscopul În sus și În jos pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-mi mângâie obrazul cu chiloții ăia obsceni am sărit în sus și am fugit din cameră în râsetele tuturor. "Jigodii ce sînteți, jigodii imbecile", repetam aproape cu voce tare de-a lungul culoarelor pustii. Mă simțeam 122 jignit, îmi simțeam pulsul în tâmple și tot interiorul pieptului fierbinte și vâscos. Atât ceream de la ei: să mă lase-n pace. Să mă lase în nebunia mea. Cu ce eram vinovat dacă aveam o nebunie diferită de-a lor? Mă strângeam cât mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
decât el. Acum Smărăndăchioaia găsi de cuviință, spre a se afla în vorbă, să îndemne pe Smărăndache să plaseze anecdota, pe care acela o spusese de atâtea ori, asupra sicriului lui Hagienuș. - Ce sicriu? Întrebă Conțescu. Lui Smărăndache, om cu pulsul societății, i se păru a surprinde pe fața geografului oarecare paloare panică (se înșela) și de aceea se roși până în vârful urechilor la ideea gafei de a vorbi despre coșciug în casa unui bolnav. Totuși, îndemnat de Conțescu, spuse că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rotunzi ca o planetă. - Ești bun, propunea Erminia fără să pară a lua în seriosteoriile lui Ioanide, să îndoi puțin cotul? Ioanide făcând cu docilitate ceea ce i se punea, Erminia lua o măsură cu sforicica de la încheietura umărului până la încheietura pulsului. " Erminia asta, își zicea Ioanide, clocește ceva!" Într-adevăr, într-o bună zi, Ioanide primea prin mijlocirea Elvirei un pachet în care găsea un trusou întreg de obiecte executate în lână cu andrelele: fular, mănuși, ciorapi, pulover, totul după jurnal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îi turbura somnul. Gonzalv, în devotamentul lui ieșit din nevoia de a afla și de a se ilustra, venea și noaptea, făcând de veghe cu rândul împreună cu cei ai casei. Bolnavul respira pe gură, sufocîndu-se, și era foarte stânjenit de pulsul accelerat. . - Nu-i nici o speranță, spuse și Gaittany. Nenorocitul trece dintr-una într-alta. Să știi că Gonzalv biruie. . - Pe ce te prinzi? zise Hagienuș. . - Nu fac prinsoare, râse Gaittany; epilogul e sigur. . - Dacă moare, propuse Gulimănescu către Hagienuș, ne
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și a familiei. 2. Evaluarea de etapă, la 3 luni pentru cazurile acute, la 6 luni pentru cazurile cronice și ori de câte ori este necesar dacă planul de îngrijiri la domiciliu, cuprinde precizări în acest sens. 3. Monitorizarea parametrilor fiziologici: temperatură, respirație, puls, tensiune arterială, diureză, scaun. 4. Toaleta pacientului cu probleme medicale și/sau imobilizat: - toaleta parțială; - toaleta totală, la pat; - toaleta totală, la baie, cu ajutorul dispozitivelor de susținere. 5. Manevre terapeutice: - administrarea medicamentelor per os, intravenos, intramuscular, subcutanat, intradermic, intravezical pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
și obiecte de bărbierit și aranjau patul. La orele șase, douăsprezece și optsprezece, aduceau masa într-un cărucior cu rotile. La orele nouă, cincisprezece și douăzeci și două o asistentă îi dădea o ceașcă de ceai, îi lua temperatura și pulsul cu niște gesturi ușor stîngace. La ora douăzeci și două și jumătate, lumina tuburilor de neon din tavan pălea și singura lumină din încăpere era aceea care pătrundea printre jaluzelele din coridor. Era o lumină perlată și mobilă care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gura căscată și acum era clar că în orbite nu mai avea ochi. Lîngă mînă, pe podea, se întindea o mică băltoacă de la furtunul de cauciuc. Doctorul Munro intră și se îndreptă vioi spre pat. îi ridică brațul, îi luă pulsul, îi săltă trupul mai sus pe saltea, apoi închise capacul recipientului suspendat. Se uită la Lanark, care stătea pe marginea patului într-o cămașă de noapte albă, și zise: N-ar trebui să te-nvelești? — Nu. Nu-i cazul. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui Thaw și se așeză lîngă pat - nu tocmai între două vîrste, cu o mustață neagră și un cap pătrățos, într-atît de vîrît între umeri încît părea că nu și-l poate mișca independent de corp. îi luă lui Thaw pulsul și temperatura, îl întrebă de cînd era în starea asta și mormăi cu gravitate. Domnișoara Maclaglan aduse o cratiță cu apă fierbinte, cu o cutioară metalică prinsă în interior. El scoase părțile de sticlă și metal din cutie, le asamblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era îngrijorat că ține doi oameni, nu unul. — O amețeală? întrebă Ritchie-Smollet moale. — Nu, nu, mă doare spatele și... nu mai pot gîndi. — Cînd m-am pregătit pentru misionariat, am făcut un curs de medicină. Lăsați-mă să vă iau pulsul. îi ținu încheietura cu o mînă, și bătu ritmul cu cealaltă, apoi zise: — Optzeci și doi. Poți să ajungi pînă la clădirea aceea? Ai nevoie de somn, dar mai întîi o să te examinez. Arătă spre catedrală. Rima o privi lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pieptănat cu grijă, și era îmbrăcat într-un costum albastru curat și o cravată roșie. — Te cunosc, zise el. Cînd eram tînăr, bîntuiai pe la Elite, cu șleahta lui Sludden. — Nu mult timp, spuse Lanark. Cum măsori timpul? Ai ceas? — Am puls. — Numeri bătăile inimii? — Le estimez. Toți am cultivat acest talent în magazine, atunci cînd sistemul vechi de măsurare s-a prăbușit. — Ai un magazin? — Mă refer la ateliere. Ateliere de mașini. Construiesc mașini, nu sînt vînzător. Lanark se așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
act o intruziune în viața lor intimă, că intelectualii vor spune că o reîntoarcere la scara solară de măsurare a timpului, atunci cînd nu avem soare, înseamnă să dai toate ceasurile înapoi, nu înainte, iar muncitorii, care măsoară timpul după puls, vor zice că toată chestiunea aceasta e irelevantă. Nu are importanță. Acest ceas mă ajută să fac promisiuni certe. Mîine, pînă la ora opt, fiecare casă, motocasă, birou și fabrică va primi un plic cu pungi de gunoi. Pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am ridicat cestiunea mai presus de considerațiuni de persoane sau de partizi; noi am pus înainte teoria foarte constituțională că șeful statului are dreptul după unii, datoria după alții, fiindcă fiecărui drept corespunde și o datorie, de a pipăi pururea pulsul națiunii pentru a se convinge dacă în realitate guvernul se mai bucură sau nu de încrederea acesteia. Am mai adăoga apoi că acțiunea capului statului crește în măsura în care crește disproporția între puterea de rezistență a corpului electoral și capacitatea de violentare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ce-i puseseră la cale coreligionarii politici. Ultimatul sosește apoi prin poștă d-lui ministru. În timpul acesta, unul dintre moderați, d. advocat Sipsom, care sosise la București în același tren de poștă ce adusese ultimatul, merge să pipăie d-aproape pulsul Excelenței Sale. Electricitatea în complicitate cu d. Panu preveniseră însă pe Excelența Sa de cele petrecute la Iași, și astfel d. Sipsom, mergând acasă la d. Conta, nu fu primit; Excelența Sa [î]i trimise răspuns cu aprodul de la ușă că nu primește
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]