2,475 matches
-
cea moldovenească și-au suspendat activitatea. A fost mutată la Mănăstirea Sfântul Sava din Iași, fiindcă cei de după Gheorghe Duca nu au mai susținut tipărirea de cărți din inițiativa ierarhiei grecești. Totuși Patriarhul Dosithei a tipărit pentru Șerban Cantacuzino lucrarea: Rânduiala Sfinților Martiri Serghie și Vach, când în Moldova era Constantin Cantemir(1685-1693). Însemarea de la pagina 256 nu menționează că a fost tipărită la Cetățuia, ci numai în Iașii Moldovei de către Dimitrie Pădure, însă nu este de crezut că s-a
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
an, mulți dintre ei promițând că vor reveni cât mai curând. Aici, găsesc liniște pentru suflet, reconstituie în minte înfăptuirile istorice ale înaintașilor lor, admiră parcul curat cu gazon îngrijit și cu mulți trandafiri. Părinții de astăzi sunt păstrători ai rânduielilor și tradițiilor înaintașilor lor și fac tot ce le stă în putere pentru a duce mai departe tezaurul spiritual, cultural și istoric al acestei distinse mănăstiri. Cetățuia, cu temeliile ei adânc înfipte în trecutul poporului român este mândră și înfloritoare
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
căpitan de podari, care are sub ascultare: un ceauș (curier), 20 de teslari (dulgheri), 10 toporași (cioplitori), 10 petrari, 20 de salahori și 61 liude (lucrători necalificați). Toți „aceștia să fie scutiți de tot birul Visteriei, slujind pe rînd după rînduiala lor și la meremetul (repararea) podurilor să lucreze fără plată; iar cînd se va face pod de iznoavă (din nou) să li se plătească din venitul podului...Căpitanul să fie cu podarii cari ar fi de rînd, pe toată ziua
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ordinea: „Oamenii dintr-acel sat din Ciurbești să aibă a lucra,... într-o lună câte două dzile, peste toți anii călugărilor la trebele lor”. Tot Gheorghe Duca voievod, la 11 august 1670 (7178) de această dată, este nevoit să pună rânduială în averea mănăstirii, fiindcă „Un egumen ce-au fost mai denainte vreme acolo... au petrecut și altele mai toate de la sfânta mănăstire vândut-au și satul acesta” - Căpotești din ținutul Vasluiului „Danie de la ctitorul ei,... Miron Barnovsche vodă”. Acel sat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
tebuință”. Din acest așezământ am mai aflat că sfinția sa Irinupolios egumenul mănăstirii va trebui „să aibă sfinția sa purtarea de grijă și priveghere și pentru doftori, i gherah, i spițer și alți oameni din slujba spitalului ca să vază cum urmează la rânduiala slujbei lor și pentru purtarea de grijă a bolnavilor”. Iar „boiarii epitropi... să fie cu purtarea de grijă... atât pentru strânsul banilor venitului mănăstirii cât și pentru cheltuiala cea trebuincioasă...” La sfârșit îi obligă pe boierii epitropi „pe tot anul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de ziua, nu rămăsese nici unul care să nu fi trecut Iordanul." 23. Ahitofel, cînd a văzut că sfatul lui n-a fost urmat, a pus seaua pe măgar, și a plecat acasă în cetatea lui. Și-a pus casa în rînduială, și s-a spînzurat. Cînd a murit, l-au îngropat în mormîntul tatălui său. 24. David ajunsese la Mahanaim cînd a trecut Absalom Iordanul, însoțit de toți bărbații lui Israel. 25. Absalom a pus pe Amasa în fruntea oștirii, în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
bacșișul. Nu-și mai căptușește fundul cu hârtii de 25? S-o fi decis să se prezinte cu fundul gol în fața preacuratei. Iar eu rămân fără cafea. S-a speriat de demascări, putoarea? Mde, hoția are și ea riscurile și rânduiala ei, cere respect, seriozitate. Să mai crezi în cuvânt, în cinstea manglitorilor. Se duce lumea de râpă, asta e... Unde-o fi, lipitoarea?“ Profesorul nu-și lăsă din mână publicul. Cum vedea că a slăbit atenția, gata, un șut proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
O cheamè Ioana, e nepoata directorului și ar putea fi soția idealè pentru mine! În sfârșit! izbucnind el, sè cerem șampanie! eu temperându-l, Stai! Sunt la un pas de a pune ordine în viața mea, de a intra în rânduiala lumii! De a mè re-umaniza! Dar?! Nu știu, mè simt de parcè altcineva ar fi ales pentru mine, crezând cè asta e bine! Nu vezi?! Și nu e bine așa? el nu mai înțelege nimic, Nu vreau ca altcineva sè-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de Nicolae Mavrogheni, domnitorul țării Românești. „Biata țară! A ajuns pe mâna unui pescar analfabet din Paros. Un prost care abia silabisește limba românească și nu pricepe o boabă din nici o limbă, nici măcar din cea natală. Habar n-are de rânduielile Fanarului și nici de cele ale Porții. Cât despre armată, ei bine, și-a lăsat oastea la cheremul unui bosniac, Pasvan Oglu, pus pe jafuri, chefuri și căpătuială rapidă, și a sporit-o doar cu bandiți albanezi, cârjalii sau dezertori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de temut. Rivală? Un cuvânt de-a dreptul neghiob. Rivală la ce? Și obrajii lui Mariam împrumutară ceva din roșul viu al dublurii de mătase. Se știa pricepută, înțeleaptă, ocrotitoare. Știa cum se cresc copiii și cum se ține buna rânduială într-o gospodărie. Foră mai adânc, ceea ce nu i se mai întâmplase, și se întrebă dacă toate astea puteau stârni sau menține dragostea unui bărbat ca Manuc. Până acum răspunsese afirmativ. Toată lumea vorbea despre ea ca despre adorata lui soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ciocanele. Erau înverșunați și pe deplin motivați. Dumnezeu lăsase munca omului și nu mașinilor care, oricum, nu aveau nevoie de hrană și nici neveste sau copii de întreținut. Născocirea acelor mașinării capabile să depășească puterea de muncă a oamenilor încălca rânduielile stabilite de însuși creatorul lumii. Era o lucrare diavolească. Prin urmare, distrugerea mașinilor se impunea ca un act de dreptate. Aruncați, dintr-odată, la marginea societății, printre cerșetori, handicapați și scursori, șomerii nu mai vedeau o altă cale de îndreptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Femei, tineri, bătrâni. Am ordonat doar încorporarea anticipată a contingentului 1813. Și voi reveni pe Vistula cu trei sute de mii de soldați. Ah, rușii vor plăti! Vor plăti cu vârf și îndesat „succesul” de acum. Cu jalnicele lor drumuri, cu rânduieli de-astea iobăgiste nu vor rezista unui nou război. Și am să-l fac! Am să-l fac! Asta este deosebirea dintre ei și mine. Ei se tem. Grozav ce se mai tem de un nou război. Eu, însă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
puțin istovitoare. Numai după ce ultima rotulă a atins pământul, suveranul le face semn să se ridice și să se retragă, fără a le adresa nici un cuvânt. Nimeni nu se miră de Întorsătura evenimentelor, este prețul care trebuia plătit, stă În rânduiala lucrurilor din regat. După aceea, s-au apropiat ofițeri turci, grupuri de notabilități, ca și câțiva dihkan-i, nobili de țară din satele Învecinate; ei Îi sărută suveranului piciorul, mâna, umărul, fiecare după rangul său. Apoi Înaintează un poet, recită o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ușor la mediul în care se află. Sau o fi din cauză că știe că e vorba doar de o excursie, că se va întoarce după o lună în țara Soarelui-Răsare, unde totul e frecat până strălucește și e pus în bună rânduială? Japonia - o Elveție asiatică, țara politeței și a cinstei, țara în care numele femeii apare scris doar în colțul din dreapta jos al contractului de căsătorie, tărâmul unde bărbații merg la cursuri serale pentru a învăța cum să le spună soțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu toții, în mișcare. Păi..., noi, ăștia, nu prea călcăm prin biserici... Că nu avem timp, se scuzase jenat Fratele. N-avem prejudecăți, desigur, după cum nu suntem nici nihiliști. Rectific. Suntem ortodocși, nici vorbă, dar nu suntem foarte evlavioși, nu ținem rânduielile, nu ne numărăm printre ceea ce s-ar putea numi creștini practicanți. Doar Adrianus, dacă mai dă și el o raită, când și când, pe la sărbători și praznice, după prescuri și untdelemn din candelă, ca omul, la cantină, după ciugulit. Bine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că vine! Șșșt...! Dă-l-ăi încolo, nu e cazul să-l mai bârâim și noi, că și-așa e destul de stresat! Lasă-l în durerea lui! Uită-te și tu, cum îi tremură balamalele. Poate să se-ncurce și să strice rânduiala! Ferească-ne șaptezeci de soboare de eremiți! conchide Poetul. Îngerul își aplecase una dintre aripi, atingînd și înfiorând, cu pana lungă de la capăt, unda apei din cristelniță. Prin văzduh, o aromă intensă de busuioc și de mirt, împroaspătă nările Avocatului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Doar n-ați vrea să vă vând eu o moșie care nu-i a mea? Luca sări îndată împăciuitor și cu glas supus: ― Acu nu vă mai supărați, conașule, și iertați-ne, că noi suntem proști și nu știm bine rânduielile. Ne-om duce și la cuconița când va aduce-o Dumnezeu și om stărui și ne-om ruga, c-ar fi păcat să ne ia alții pământurile pe care le muncim tot noi din moși-strămoși. Că suntem nevoiași de te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
explodat. Acestea sînt totuși mici aberații individuale, abateri de la norma colectivă. Dacă întrebi însă pe cineva la țară de ce taie porcul așa cum îl taie, îți va răspunde ridicînd din umeri : „Așa se face la noi”. Sau, mai precis : „Așa-i rînduiala !”. Porcul nu se taie așa cum îl taie capul pe fiecare, ci așa cum este rînduiala. Iar rînduiala este nici mai mult, nici mai puțin decît ordinea cosmică, o viziune împărtășită despre lume și viață în care se integrează și omul, și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe cineva la țară de ce taie porcul așa cum îl taie, îți va răspunde ridicînd din umeri : „Așa se face la noi”. Sau, mai precis : „Așa-i rînduiala !”. Porcul nu se taie așa cum îl taie capul pe fiecare, ci așa cum este rînduiala. Iar rînduiala este nici mai mult, nici mai puțin decît ordinea cosmică, o viziune împărtășită despre lume și viață în care se integrează și omul, și porcul. O viziune care impune omului să ceară iertăciune porcului și să-l pomenească
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la țară de ce taie porcul așa cum îl taie, îți va răspunde ridicînd din umeri : „Așa se face la noi”. Sau, mai precis : „Așa-i rînduiala !”. Porcul nu se taie așa cum îl taie capul pe fiecare, ci așa cum este rînduiala. Iar rînduiala este nici mai mult, nici mai puțin decît ordinea cosmică, o viziune împărtășită despre lume și viață în care se integrează și omul, și porcul. O viziune care impune omului să ceară iertăciune porcului și să-l pomenească apoi (aproape
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai puțin decît ordinea cosmică, o viziune împărtășită despre lume și viață în care se integrează și omul, și porcul. O viziune care impune omului să ceară iertăciune porcului și să-l pomenească apoi (aproape) creștinește, pentru a nu strica rînduiala lumii. Există un rost în acțiunile colective desfășurate cu frenezie de români în perioada sărbătorilor de iarnă, adică un sens legitimat într-o și printr-o viziune despre lume. Porcul este o instituție, mai exact un element constitutiv al acelor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cît mai multor indivizi. Nu este deci nimic „barbar” în „instituția porcului”. Poate fi considerată astfel doar dintr-o perspectivă „autocolonialistă” : țările civilizate procedează astfel, așa că trebuie să învățăm și noi să facem la fel. Ceea ce nu înseamnă nici că rînduiala porcului este bună în sine sau că trebuie păstrată ca atare, ci doar că ea are un rost al ei ca „instituție”. Această poveste a porcului are însă și o morală mult mai largă și mai profundă. Schimbarea, precum aceea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
psihic - natura pentru a o supune, acum o recuperăm moral și homeopatic pentru a ne liniști conștiința : salvați animalele, replantați copacii, condamnați omul ! Culmea ipocriziei este atunci cînd „omul” este taman țăranul, omul societății domestice, care totdeauna a conviețuit după rînduială cu animalele și pădurile, iar salvatorul este activistul citadin înstrăinat de ordinea naturii ! Reversul acestei victimizări și/sau fetișizări este ura. Nemaiștiind să ne purtăm firesc cu însoțitoarele noastre, respectîndu-le viața dimpreună cu viața noastră, fie le iubim în exces
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
al sărbătorilor sătești. Cine se uită în calendarul ortodox al țăranului român fie vede, patetic, frumusețea sărbătorilor tradiționale, fie comentează, cinic, lenea strămoșească a țăranului român care, iată, avea mai multe sărbători decît zile lucrătoare. De fapt, era o bună rînduială, căci petrecerea este singurul popas în calea trecerii, iar sărbătoarea tot de la Dumnezeu vine și face parte din aceeași creație ! Altfel spus, nu lenea sau frivolitatea îl mîna pe țăran spre sărbătoare, ci o chibzuită regulă a jocului care, după cum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o poveste definitorie. În ultima vreme am strigat pe toate gardurile despre „moartea țăranului”. Formulă retorică exasperată și exasperantă, menită să atragă atenția asupra unei evidențe sociale : țăranii, cu economia lor domestică și relațiile lor sociale de tip comunitar, cu rînduiala și stilul lor de viață, sînt pe cale de dispariție - iar după 1 ianuarie 2007 au devenit aproape „ilegali” ! Majo ritatea și-au găsit deja alt rost, căci viața merge mai departe. Mai bun, mai rău ? Suspend judecata. Și, în orice
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]