14,215 matches
-
poate rostogoli oricând pe o altă lespede de marmură, din alt serai... Nopțile se umplu de coșmaruri în care vizigota cu oasele frânte îi retează ea însăși grumazul, îi scoate ochii și pune în locul lor două perle mari, lăsându-și râsul să cadă în cascade peste trupul lui, de-acum fără viață. Zorii vin încăr cați de o căldură mută și sărată, ghemuită în piept. Mâna care fâlfâie e de-acum opiumul lui. Încercănat, Musa iubește ca eroii din povești, din
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
calde, și, da, o, da!, vanilie, în timp ce în moalele capului se proiectau, ca pe un imens tavan boltit, tapetat cu pânză albă, imaginile altei vieți - puii lui Dominique și felul în care îi creștea părul pe ceafă, pistruii ei și râsul copilului, bluza aceea cu mâneci bufante (albastră, oare? să fi fost albastră? nu, nu, era albă! albă era, da!), ei doi, într-un nesfârșit câmp de lavandă, tineri, atât de tineri și iar gustul de dovleac, de tartine simple, cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
băcanul. Fâstâcit. Ea îi oferise șerbet de lămâie. El se foise preț de multe minute lungi, prinzând, din când în când, copilul din zbor, ciufulindu-l și dându-i, apoi, din nou drumul în grădina cucerită de soare și de râsul lui în cascade. Îl urmă reau amândoi cum se pierde cu totul într-o tufă de lavandă când cuvintele își luaseră locul printre cireșe... Există un vas... se cheamă Thule. Caută mereu fur nizori. Plătesc bine. Și știu că tu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
muza nu subscrie. Asta ar însemna să am o voce a mea. Și nu ai. Nu. Adică ești... Banală. Comună. Lipsită de substanță, de credibilitate, de carne pe oasele mele de pixeli, de șolduri și gene și buze și un râs al meu, de unchi, veri de gradul trei, vecine și foste colege de generală, iubiți din liceu, amanți și foști amanți, soți potențiali și copii nenăscuți, câine cu pedigri (sau fără), preferințe vestimentare, decolteu negeneros în care imaginația ta se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
umezite de rouă și reci ca de gheață. Pleacă de-aici, râdea ea, cu picioarele astea reptiliene! Rusul se strecura însă fără cuvinte sub plapuma din puf de gâscă. „Pleacă de-aici“, murmurase în gând Dominique cea de-acum, fără râs și cu ochelari ordonat așezați pe noptieră, în linie cu muchia vișinie a cărții. Gleznele se opriseră, umede, în iarba încă acoperită de brumă. Pleoapele se strânseseră brusc peste ochii rușinați de goliciunea lor. Foamea chemase crâncen amintirea cinelor mestecate
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în biblioteca din Intrarea Vâlcului, rătăcit într o carte de Delia Hriavu. Erau multe tăceri între ei. Înaintau prin ele cu greutate, conștiincios, posomorât, fără să încerce să le umple. Nu aveau, ca în filme, parte de hohote involuntare de râs, de zâmbete de odată complice sau de accidente benigne care să detensio neze atmosfera și să limpezească aerul care-i despărțea ca un zid. Minutele se scurgeau tărăgănat; o caravană fără rost într-un deșert fără nume. Făceau schimburi rituale
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
am să te iau în brațe și acum și erai caldă cum ai să fii și acum și el stătea ghemuit între brațele tale cum stă și acum, cu degetele pe jumătate îndoite și genele grele de plâns și de râs și de plâns și de râs și am să mi fac și eu loc lângă voi pentru că nu, nu am plecat nicăieri, nu aș pleca, mirosiți a lavandă și a vanilie și poate puțin a mare și a fluviu și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și acum și erai caldă cum ai să fii și acum și el stătea ghemuit între brațele tale cum stă și acum, cu degetele pe jumătate îndoite și genele grele de plâns și de râs și de plâns și de râs și am să mi fac și eu loc lângă voi pentru că nu, nu am plecat nicăieri, nu aș pleca, mirosiți a lavandă și a vanilie și poate puțin a mare și a fluviu și a dulce și eu vin cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lor? ...Și atunci au pornit lupii la luptă. Și-au unit forțele și au hotărît să treacă împreună prin marea încercare. Au ales fără ezitare: aveau să lupte pînă la capăt. Așa au înfruntat forța de nestăvilit a urșilor, agerimea rîșilor, istețimea vulpilor. Așa au băgat spaima, pentru totdeauna, în căprioare și cerbi, în viezuri și bursuci, în iepuri și veverițe. Să nu credeți că au pierdut ușor războiul acesta. S-au bătut lupii cu invadatorii pămînturilor lor pînă cînd ultimul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
copaci. Curînd, Hana simți că se întîmplă ceva cu amicul ei. Chicotea Lupino, amuzat de stîngăciile puilor; alerga împreună cu ei, în întreceri la care-l provocau și pe care se străduia să nu le cîștige; glumea puiandrul; și rîdea cu rîsul lui molipsitor, atunci cînd puii se prefăceau că-i pricep gluma, dar se lăsau trădați de privirea ochilor neverosimil de mari, nedumeriți și întrebători. Era Lupino așa cum îl știa Hana dintotdeauna grijuliu și fericit să petreacă alături de copiii. Dar inima
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Vino, confrate, adăugă îndreptîndu-se țeapăn către celălalt mistreț, vino să ne pierdem în negura pădurii; ca mîine ne vom sfîrși, hămesiți, și nimănui nu-i va păsa de două suflete chinuite care au trăit pe-această lume... Stupoarea luă locul rîsului. Pînă să apuce Lupino să înțeleagă ce se petrecea, mistreții se făcuseră nevăzuți. La urma urmelor, pădurea era plină de trufandale cărate de ape. Nimeni și nimic... Absolut nici o grăunță de mîncare... mai distinse, pierdut, printre copaci. Așa ceva nu i
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să fii micuțul care cutreiera fără de țintă prin pădure, cu doi ani în urmă... Acum doi ani m-a găsit haita, e-adevărat! ...și care a fost primit în familia înțeleptului Arus... Tatăl meu adoptiv, el e! ...exact cînd Motidur, rîsul nemilos, pusese ochii pe el și se pregătea să-i facă de petrecanie. Era să ajung prada unui rîs? Acum aflu... Pînă aici, totul a fost simplu. Între colții rîsului, simplu zici? încercă să glumească Lupino, pentru a-și păcăli
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
găsit haita, e-adevărat! ...și care a fost primit în familia înțeleptului Arus... Tatăl meu adoptiv, el e! ...exact cînd Motidur, rîsul nemilos, pusese ochii pe el și se pregătea să-i facă de petrecanie. Era să ajung prada unui rîs? Acum aflu... Pînă aici, totul a fost simplu. Între colții rîsului, simplu zici? încercă să glumească Lupino, pentru a-și păcăli nerăbdarea. ...Dar, oricît am întrebat, nimeni n-a știut răspunde de unde-ai apărut și cum, cine te-a adus
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
înțeleptului Arus... Tatăl meu adoptiv, el e! ...exact cînd Motidur, rîsul nemilos, pusese ochii pe el și se pregătea să-i facă de petrecanie. Era să ajung prada unui rîs? Acum aflu... Pînă aici, totul a fost simplu. Între colții rîsului, simplu zici? încercă să glumească Lupino, pentru a-și păcăli nerăbdarea. ...Dar, oricît am întrebat, nimeni n-a știut răspunde de unde-ai apărut și cum, cine te-a adus aici și pentru ce motiv. Mă tem că toate astea au
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să vadă mai bine de dezvoltarea armonioasă a tinerei generații - replica el în fața bufetului din sediul raionului de partid, într-o pauză de ședință. - Să se concentreze mai mult asupra elementului-om decât asupra elementului bărbat!” Și izbucnea într-un râs pițigăiat, colorat cu scurte strigăte răgușite, oarecum deranjante, ce atrăgeau totdeauna atenția. Se înțelege, își începuse acțiunea adresându-se în primul rând omului, acest aluat care trebuie (ne învață „marii dascăli ai omenirii”: Marx, Engels, Lenin și Stalin) modelat conform
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de cine? De revenit asupra acestei expresii cam... mistice! - nota autorului). Nu! Pentru că tovarășu’ Căpuștean era prudent. Și nici har oratoric nu avea, cum și recunoștea uneori, cu un fel de modestie. Intervențiile sale erau sincopate, presărate cu hohote de râs, cu câte un „nu-i așa?!” de un scontat efect oratoric. Dar cine avea timp să observe toate acestea? Cine era să se împiedice de fleacuri? Important era ce face tovarășu’ Căpuștean! Și, slavă domnului! („vorba marxistului!”, - ar adăuga el
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
tu scriitor? Că le vezi ale dracului, ca la carte!” Așa l-a luat într o zi „secretarul unu al regiunii de partid”. „A se reține ideea!” - și-a spus în gând, acoperind datoria răspunsului cu un hohot răgușit. Un râs admirativ, traducând destul de fidel pe „Aveți perfectă dreptate! Ce bine le potriviți dumneavoastră pe toate!” Mai târziu va mai umbla la expresii, funcție de noua... funcție, mai înaltă, cu alte responsabilități. Așa că va spune subalternilor, privindu-i în ochi gânditor și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
poate să-și imagineze că istoria literară va admite în paginile ei pe scriitorul... Bouroș? De când cu schimbarea, citește regulat Buletinul Oficial (nu uită să amintească, de câte ori are ocazia, că, spre deosebire de el, Stendhal citea Codul civil...). Aici găsește atâtea de râs! Ce neașteptate schimbări de nume se produc?... Mihai Stuchilă devine Mihai Tuchilă, Ion Curbătut - Ion Capbătut! Și tot așa. Nesfârșită este realitatea din care poți să te inspiri pentru schițele și nuvelele tale!... Într-adevăr, lui Radu Mercea i se
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
invidiat. Atac, hehe, care nici nu va avea loc! Împăratul mustăci ca pentru sine. Reveni cu picioarele pe pământ și continuă perspicace: — Dar pe tine, pe tine parcă te știu de undeva... Și, zău, de câte ori te văd, mă ia cu râs. Și uniforma asta... stă pe tine ca pe gard, măi... Păi, preluă ca un ecou sfătuitorul de taină al împă ratului, cum să nu vă apuce râsul, Luminăția Voastră, cum să nu vă apuce... Desigur vă amintiți ce de glume
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
parcă te știu de undeva... Și, zău, de câte ori te văd, mă ia cu râs. Și uniforma asta... stă pe tine ca pe gard, măi... Păi, preluă ca un ecou sfătuitorul de taină al împă ratului, cum să nu vă apuce râsul, Luminăția Voastră, cum să nu vă apuce... Desigur vă amintiți ce de glume mai făceam pe vremea când eram bufonul curții... Pe timp de pace... Și cu câte ghidușii vă îndulceam traiul! — Ah, nu..., nu..., făcu Luminăția Sa un gest
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o conștiinciozitate care te punea pe gânduri. țUlterior, întrebat în legătură cu motivele unei asemenea atitudini, împăratul dăduse un răspuns evaziv, cică ar fi vrut să-l cunoască, să-l salute...). Sculați din leșin, cei din tabăra dușmană mai sughițau încă de râs. De altfel, nici măcar ăsta nu mai era un criteriu să te prinzi care din ce oștire era, căci până la urmă sughițau de-o parte și de alta, fiecare din motive personale. Se pare că împăratul oștirii dușmane îl căuta și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
scăpat printre porțelanuri. Actorul se înduplecă: Dacă vrei să bei..., în genunchi! Și face semn cu degetul în față. Redactorul-șef privește capul pleșuv și linge cu privirea paharul golit. Își ridică nițel pantalonii de deasupra genunchilor și, mai în râs, mai în serios, se ploconește. Actorului nu-i mai pasă. A adormit cu nasu-n buzunarul de la piept. Suflă adânc, lin, ca un prunc cu barbă. Redactorul-șef bea. Se șterge la gură și dispare după paravan. — Mă duc să dau
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
luminat, implica un profund dispreț față de regimul parlamentar. Astfel, el nu a dat nici o explicație cerută de anchetatori, "a înecat peștele" într-o conferință spirituală asupra Algeriei, a povestit anecdote picante, a făcut întreaga adunare să izbucnească în hohote de râs, a fost aplaudat și aprobat de toate partidele. Aceasta era deja diplomație, și încă cea mai dificilă, acordul partidelor fiind mai greu de obținut decât acordul oamenilor și popoarelor. La sugestia lui, decretul din 31 decembrie 1896 a fost acela
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în niciun personaj, o arunca înapoi în bibliotecă fără nici cea mai mică remușcare. Era de înțeles de ce-i plecase spectatorul înainte de finalul piesei. Nu era de condamnat, dar avusese atâta nevoie de prezența aceea... Își scutură buclele râzând. Un râs ușor forțat, care avea menirea de a alunga fantomele trecutului, care nu făceau altceva decât să deschidă răni cicatrizate deja. O încânta noua imagine pe care o vedea în oglindă. Ochii verzi, mari, căpătaseră o strălucire pe care o zărise
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să o alarmeze. Înțelegea, prea târziu de data asta, că nu trebuia să ignore semnele, mai ales cele vizibile. Alergă până în casă, închise ușa și se lăsă să alunece pe gresie cu spatele rezemat de ușă. Râdea în hohote. Un râs mecanic, iritant. Nu găsea nimic amuzant în întâmplare, dar simțea nevoia să râdă. Un râs nervos, ca o descătușare a sentimentelor care o covârșiseră. Nu era pentru prima oară când, fiind prea concentrată asupra unui lucru, nu era suficient de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]