1,494 matches
-
de cap pentru a nu fi tentat să iasă în public, ținea pietre în gură în timp ce vorbea și recita versuri în timp ce alerga pe malul mării, exersa ore în șir în fața oglinzii. Un timp a fost nevoit să suporte cu stoicism râsetele ascultătorilor cauzate de vorbirea lui deficitară. Vindecat prin propria voință de defectele de vorbire, omul politic și oratorul atenian a combătut aspru politica regilor macedoneni, a lui Filip al II-lea și a fiului său, Alexandru cel Mare. Discursurile sale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
multe femei. La curtea Vaticanului, se spune că aveau loc adevărate orgii. Era, spre exemplu, foarte gustat jocul erotic al sfeșnicelor. Erau dispuse în cerc sfeșnicele aprinse. Invitații, bărbații, amatori de senzații tari, aruncau castanele iar invitatele, prostituate, alergau, în râsetele celor din jur, să scoată castanele din preajma sfeșnicelor aprinse. Una dintre amantele stabile și de durată ale cardinalului Rodrigo, ulterior papa Alexandru al VI-lea, a fost Vanozza de Cattanei pe care a cunoscut-o când aceasta avea optsprezece ani
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
important. Modalitățile: modalități sintactico-semantice majore (de ordinul tezei: aserțiune și negație; de ordinul ipotezei: reale (Dacă știți să spargeți un ou, știți să faceți o prăjitură) sau ficționale ( Dacă focurile din noapte ar face semne desigur / frica ar fi un rîset și angoasa o iertare 9); de ordinul hipertezei: exclamație). Modalități obiective (a trebui, a fi nevoie...), intersubiective (imperativ, interogativ, a trebui, (tu/voi) a putea...), subiective (a vrea, a gîndi, a spera). Verbe de opinie (a crede /ști/bănui/nu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
se întoarcă din nou zi după zi. Acest trai de febre și de beții, de ațipiri învinse, de veșnice trăncăneli, de du-te vino, de intrări, de ieșiri, de urcări, de coborâri de scări, de oboseli amăgite cu alcool și râsete, îi fascinează pe acești mizerabili cu atracția și amețeala prăpăstiilor. Ceea ce o salvase pe Marthe de la o întoarcere înspăimântătoare, era mai întâi puținul timp pe care l-a petrecut în acea casă (= o casă închisă), era mai ales viața nebună
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dedesubt este tot un fel de groapă, în adolescență, în timpul liceului, am căzut cu liftul în cea mai înaltă clădire de atunci din Brăila, în prima tinerețe, în armată, ca să pot pleca în permisie, am săpat o groapă uriașă în râsetele răcanilor, destinată să fie w.c.-ul companiei TR, ca tânăr profesor într-o comună ialomițeană, am săpat groapa propriului w.c. și am confecționat toată construcția aferentă, de care eram mândru, dar care m-a transformat brutal într-un meșter Manole
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
evocare am promis c-o voi face. Să fi fost două noaptea. Venind de pe hol, unde, în dreptul rezervei mele, se aflau niște fotolii, o canapea și o masă ca loc de refugiu pentru cei care aveau insomnii, am auzit niște râsete, în explozii scurte, eliberând sunete din ce în ce mai acute, care amenințau să nu se mai sfârșească. Acolo, râdea o femeie. Am fost șocat. Niciodată nu râsese cineva în acel pavilion. Brusc, am vrut s-o cunosc pe acea fem eie care râdea
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
încheiere Monografia reprezintă o primă încercare de a rememora activitatea didactică desfășurată în școala noastră de la începuturile sale până în prezent.În toți acești ani s-au derulat mii de ore, nenumărate generații de elevi au însuflețit clădirea cu strigătele și râsetele lor. Școala aceasta are personalitatea ei, viața ei. Viața unei școli este ca alunecarea unei corăbii, numai că, în locul apelor albastre, ea trece printr-o „mare acoperită de adolescenți care învață mersul pe valuri, în picioare, mai rezemându-se cu
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
1975; Antologia umorului liric, 1977; Pygmanolion. Eseu de mitologie comparată, 1982; Drumuri și zări. Antologie a prozei românești de călătorie (în colaborare), 1982; Nu numai Caragiale, 1984; Alfabetul de tranziție, 1986; I.L. Caragiale față cu kitchul, 1988; Pentru contra, 1991; Râsete în Parlament, 1994; Caragiale e cu noi!, 1997; De ce, nene Iancule?, 1998; Honeste scribere, 2000; Caragiale recidivus, 2002; Potcoave de purici, 2003; Ștefan Cazimir, 2006. „Ca în orice țară pe cale de regenerare, sânt la noi două principii care stau în
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
surîzătoare: „Iubire, muzică de noapte la o grădină publică... De pe o bancă privesc mulțimea care se preumblă serioasă printre straturi de flori, argintate de globuri electrice... Prin tufișuri - fete, sau domnișoare în rochii subțiri, cu elevi de școală, sau militari... Rîsete, șoapte... Un tînăr îmi cere sfaturi pentru un amor nenorocit. Fanfara răsună peste grădină și peste oraș. Cîntece vechi, flori, amanți atît de tineri... mă cheamă cu mulți ani în urmă... Iubiri pe care le-am uitat mă ridică să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-i învinuia pe textieri și pe interpreți pentru degradare, ci publicul: „Că acuma în urmă cupletele au cam degenerat și că autorii se întrec cu unele glume cam piperate, vina nu este a lor ci este a publicului, care prin rîsete, prin aplauze și prin bisări încurajează această... nouă literatură și pleacă indiferent atunci cînd autorul cu puține scrupule literare vrea să facă puțină literatură bună și fină”.3) După război, mai mult de un lustru, dictatura acestui public (care-și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
simțul umorului se miră. „Păi, ce? Nu-i ziua ta? E ziua ta internațională, băi! Tocmai i-am văzut pe confrații tăi cu mustăcioară pana-corbului și pe surorile tale cu fuste largi. Defilează pe-afară. Fugi, poate-i prinzi.“ Râsete, hăhăieli. Ironie acidă, fără doar și poate. Ce poate fi mai umilitor decât să sugerezi, într-un mod atât de subtil, că amicul brunet ar fi rom? Noroc că amicul are și simțul umorului. Seara, în fața televizorului. Reportaje de la sărbătoarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
Pirichipoaica”, un fel de a v-ați ascunselea pe după copacii de pe deal și cu bătaie la o cioată; dacă cel care mijea bătea primul; după ce te găsea, stăteai tu să-i cauți ș.a.m.d. Era frumos, ce mai! Erau râsete și bună dispoziție; îmi amintesc că m-au lovit odată și am început să plâng și dintre toți numai Sicu a venit și m-a ogoit, în timp ce Mircea mă lua în râs. După ce familia Dimitrovici a plecat din Frasin, nu
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
ne vom aranja? Mașina mare, roșie, e în fața peronului. Îl aud pe prințul imperial spunându-i lui Georges: Vrei să conduci mașina în care vor sta Cecilia și prințesa Salm? După care îi recomandă să nu conducă nebunește, ceea ce stârnește râsete, pentru că se cunoaște maniera în care conduce. Apoi, în a doua mașină sunt trimise fetele tinere, domnișoarele Stumm și Trotter, împreună cu colonelul Oppen, iar doi prieteni ai prințului, locotenenții von Wedell și von Mizelaff, vor merge în mașina care ne-
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
-ți treacă prin minte și suflet șapte gânduri bune. Ați birui? Dacă nu v-am plictisit și dacă săptămâna viitoare n-o să mă doboare vreo viroză ca să-mi reteze din trufie, o să vă spun cum am înfrânt eu. Măcar un râset sper să vă smulg. rockin’ by myself Rush Dumitru UNGUREANU Un prieten plecat de câțiva ani în Anglia mi-a adus o casetă miniDV s-o editez pe DVD. Filmase petrecerea unor români care muncesc în suburbiile Londrei. Oameni în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
Gustav vă spune adio, adio!" Ea îl scapă în apă. Consternare și disperare generală. Un marinar sare însă după el, prinde băiețelul și, încă în apă fiind, îl înalță și strigă: "Gustav vă spune bună ziua, bună ziua, bună ziua!" Un val de rîsete jubilante, de eliberare înlocuiește tensiunea și spaima. Sînt cuprinse în el, în același timp, un anumit triumf asupra purtării mamei nesocotite și o bucurie plină de simpatie pentru salvarea unei vieți omenești. Prin astfel de date, exemplul acesta aparține totodată
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
morții lui Quintonce, care contrastează cu albul ghipsului ucigaș - Inimi cicatrizate -, negrul dantelelor-pastă a feminității din Alge, negrul de coșciug cu care începe Plastilina. Negrul atâtor morți pentru care Afrim are feeling. Un feeling combinat cu muzică de cabaret, cu râsete convulsive, cu cimitire în care anii sunt înmormântați, cu acordeoane și cu multă, fără de sfârșit, iubire. Teatrul Odeon E doar sfârșitul lumii de Jean-Luc Lagarce Traducerea: Eugenia Anca Rotescu Un spectacol de Radu Afrim Cu: Cristian Balint, Paula Niculiță, Mihai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
doar pe o parte a spectacolului, decât ieșind la un pop-corn în timp ce se derulează momentele care nu ți se par atractive. Ieșirea mea la un pop-corn din urmă cu două luni m-a ajutat doar să-mi dau seama că râsetele sau inflamările celorlalți spectatori, pe care le auzeam venind dinspre sală, mă făceau să regret că nu sunt, la rându-mi, acolo. Așa că, asumându-mi eroarea de a-mi închipui, naiv, că voi reuși să mă ocup de altceva aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
nepricepute. Așa cum margrafa de Bayreuth a avut de suferit din pricina guvernantei sale, abominabila Letti, și prințesa de Wied a fost umilită și maltratată de o irlandeză răutăcioasă care o băga într-un sac legat la gură și o expunea astfel râsetelor obișnuiților de la palat. Când a reîntâlnit-o, după patruzeci de ani, pe cea care i-a pricinuit această umilință, regina i-a spus fără ocolișuri, în fața mamei sale, prințesa de Wied, surprinsă de primirea rezervată pe care suverana i-o
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
o părăsește. Iar în această relație absurdă, viața îi devine, paradoxal, mai lentă, mai interiorizată și mai calmă. Acel calm înșelător care plutește în jurul trăirilor zbuciumate, pe care, altfel, n-am avea curajul să le exteriorizăm decât foarte rar, prin râsete sau plânsete în hohote. „Am ridicat din umeri și m-am dus în hol, i-am luat paltonul și pălăria din cuier. Stătea deja lângă mine; i-am ținut paltonul, am ridicat mănușile care căzuseră din pălărie și i le-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
o urmărește exclusiv pe Gretta, înregistrând periferic conversația celorlalți: „Era soția lui. Sprijinită de balustradă, asculta ceva. Gabriel, surprins de liniștea în care sta cufundată, își încordă urechea, ca să audă și el. Dar nu prea auzea mare lucru, în afară de zarva râsetelor și disputei de pe treptele din față, de câteva acorduri la pian și câteva note cântate de glasul unui bărbat. Stătea nemișcat în întunericul holului, străduindu-se a prinde melodia acelui glas și privind în sus, spre soția lui. Avea grație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
poate fi pajul, întregul public poate asigura fondul sonor al vâjâitului vântului, al foșnetului frunzelor, al zgomotului produs de tunete etc.), spectatorul apelează, în comunicarea sa cu actorii/membrii echipei de teatru și cu ceilalți spectatori, la mijloace specifice aplauze, râsete, oftat, mimică, gestică sugestive etc., ancorate, în principiu, într-o formă de relaționare frontală (un spectator între spectatori, în fața actorului/actorilor ca membru/ membri al/ai echipei de teatru). B. Comunicarea interpersonală (b1) Strategia locutorului este asociată multiplelor roluri pe
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sforăit ca de copil. Zdruncinăturile îi purtau capul într-o parte și în alta. Bătrânul visa legănându-se ca într-un balansoar. Se făcea că era acasă, copiii, mici fiind, alergau prin camere cu dezinvoltura vârstei juvenile, încăperile răsunau de râsete și veselie. Și în vis, ochii lui se îndreptau cu mai multă dragoste spre fată. El spera și în somn că ea va fi întotdeauna aproape. Își ridică mâna ce atârna greoi, o așeză ușor pe genunchi. Capul se întoarse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
duc la Viorica Cortez întocmai ca la pomul lăudat. Cu sacul. O zi bună poate să însemne pașaportul spre o lume pe care cei mai mulți dintre noi o bănuim și atât. Perlele Giuliettei din Povestirile lui Hoff mann care cădeau și râsetele pe înfundate cu Domingo la Metropolitan, rivalitatea cu Fiorenza Cossotto sau cu Régine Crespin, neînțelegerea cu Montserrat Caballé la Lisabona, prietenia cu Alfredo Kraus, concertele cu Birgit Nilsson la Roma, blank-ul de memorie al lui Tony Poncet la Rouen... Alain
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
interesat de conversație. Am aflat apoi că avusese o româncă în casă, de asta voia tot româncă. Am cunoscut-o apoi. Era o fată de 24 de ani, micuță, blondă, gălăgioasă. Îi făcea hatârul. Scotea moșul din toate cele. Printre râsete și vorbe goale mi-a spus că are doi copii acasă, la țară, și un soț care o bătea. O singură dată a oftat și-a zis: — Numai eu știu cum am câștigat bani și ce-am îndurat . Povestea că
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Simți nevoia fizică de-a fi îmbrățișată, de-a strânge mâna celor dragi, de-a ciocni un pahar, de-a aprinde artificii... La 12 noaptea am ieșit pe terasă, singură, cu o țigară, am privit artificiile altora și am ascultat râsetele lumii, veselia și țipetele de bucurie. Cerul era înflorit în toate culorile. Bubuiturile nu conteneau; Ana (bătrânica) ar fi vrut să vadă și ea. — Așteaptă, că-ți povestesc artificiile! i-am zis. Acum sunt verzi și sub balcon a trecut
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]