1,709 matches
-
și cumplită este voința zeilor ! Pentru o vină atât de neînsemnată, o mie de corăbii sunt țintuite la mal - I 2). Alegerea zeiței nu este însă atât de nedreaptă : răpirea Elenei constituie doar pretextul declanșării războiului troian la care a râvnit întotdeauna Agamemnon, așa încât e normal ca sacrificiul să i se ceară celui cu adevărat responsabil de declanșarea luptei. Regele inconștient află tardiv că visele se plătesc cu sânge : zeii au voit ca tocmai visul tinereții mele să-mi ceară cel
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
depășească părinții și propriile limite. Protagonistul lui Dumitru Solomon își percepe altfel sfârșitul decât eroul lui Platon. În Phaidon, Socrate așteaptă senin momentul marii treceri, căci rămâne convins că viața este doar o pregătire pentru moarte, că înțeleptul trebuie să râvnească necontenit la cunoașterea pură pe care o poate atinge doar după ce sufletul lui nepieritor se desparte de trup și pornește în călătoria pe celălalt tărâm. În ultimele sale clipe, personajul dramaturgului român ajunge să se îndoiască de crezul propovăduit întreaga
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
un bărbat ilustru al Antichității eline, din nou se pune problema confruntării dintre intelectual și putere și aceea a aplicabilității plăsmuirilor sale : ultima descoperire a omului de știință, scoica de citit gândurile, se poate dovedi o armă primejdioasă. Invenția este râvnită de toți - familia savantului, oficialitățile Siracuzei, în frunte cu tiranul Hieron II, ca și dușmanii romani conduși de Marcellus - și singura soluție pentru a evita folosirea ei în scopuri distructive este dispariția celui care născocit-o. Fie că alege o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ieșit din ritm, a rămas singură, iar în jurul ei nu mai e nimeni, nu mai e nimic (II, p. 46). Cât despre Oedip, cel care a tulburat rânduielile de la Delphi, el pune la îndoială veracitatea profeției declarând că nu a râvnit niciodată să ia locul tatălui său pe tron : Eu nu sunt făcut să fiu rege, zeii au comis o greșeală când m-au trimis să mă nasc în familia asta blestemată (II, p. 50). Înzestrat cu fire de artist, iar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să cadă și sânge să curgă negru ca smoala./ Gata ! Plecați ! Primiți vă bărbătește destinul ! (III, p. 96). În primul moment, Oedip nu are nicio reacție, căci e obosit, bolnav, incapabil să doarmă. Sătul să fie deținătorul tuturor tainelor, el râvnește numai să scape de toate figurile familiare : Nu-i mai suport ! Îi cunosc pe toți ! I-am văzut pe toți de o mie de ori (III, p. 97) ; Cunosc intimitățile tuturor, cunosc secretele [...] Mi-e scârbă de tot pământul (III
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-o pe sfoară așa cum ar trece firul de ață prin urechea acului. I-ar jura prostuței ambițioase (și ce ușor ar face-o să creadă!) că o ia pentru „noblețea inimii și suferințele ei“, în timp ce tot banii ei i-ar râvni. Eu nu-i sunt pe plac pentru că nu vreau s-o scald; poate că ar trebui. Dar ea ce face? Nu același lucru? Atunci de ce mă disprețuiește și joacă toată această comedie? Nu-i nimic, vedem noi! — Chiar ați iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
celebră curtezană frumoasă, s-a adunat deodată o mulțime de prieteni și amici, s-au găsit chiar și rubedenii, dar mai ales puzderie de domnișoare de familie bună, doritoare și însetate să se căsătorească legitim, și chiar că nu puteau râvni la o partidă mai reușită: aristocrat, milionar, idiot - toate calitățile de-a valma, un astfel de soț nu mai găsești nici căutând cu lumânarea, nici la comandă nu ți-l face nimeni!...“ Asta... asta chiar că n-o mai înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la aceste rânduri, cu siguranță soarele va răsări, «va răsuna pe cer» și o forță uriașă, incomensurabilă se va revărsa în toată împărăția lui. Fie! Voi muri privind de-a dreptul spre izvorul forței și al vieții și nu voi râvni la această viață! Dacă mi-ar fi stat în putere să nu mă nasc, cu siguranță nu mi-aș fi acceptat existența în asemenea condiții puse în bătaie de joc. Însă mai sunt încă stăpân pe moartea mea, deși îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
breji. Ce să zic, au amândoi un car de minte. Pe povestea asta eu una nu dau nici atâtica! — Bătrânul e hoț și bețiv, continuă Ganea cu venin, eu sunt calic, soțul surorii mele e cămătar - avea și la ce râvni Aglaia! Frumos, nimic de zis! — Acest soț al surorii tale, cămătarul, te... — Hrănește, nu-i așa? Te rog, nu te jena. — De ce te enervezi? întrebă Varia, simțind că a mers prea departe. Nu înțelegi nimic, parcă ai fi un școlar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vreți, vă analizez din fir-a-păr, vă fac să vă vedeți ca într-o oglindă, până într-atât de exact știu cum au stat lucrurile și de ce au luat o asemenea întorsătură! Tânăr fiind, aflându-vă în Elveția, ați ajuns să râvniți patria, năzuiați spre Rusia ca spre o țară necunoscută, dar care era pentru dumneavoastră pământul făgăduinței; ați citit multe cărți despre Rusia, cărți, poate, excelente, dar dăunătoare pentru dumneavoastră; ați apărut cu cel dintâi avânt al dorinței de activitate, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
timpului e să ne descarce de povara individuației. A fi e o întreprindere atât de grea, fiindcă urcăm spre a nu fi; un vid avântat spre o supremă degradare de existență. Timpul e un suiș spre neființă. Prin toate simțurile râvnesc după desfătările sfârșirii... Ce dor de tainice împliniri mă înclină spre ele? Imposibil să nu descoperi măreția morții, după ce-ai fost trădat de viață!... Cine-a văzut prin oameni și prin sine însuși, de scârbă ar trebui să-și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prudență sau rezervă. Un grăunte de nebunie este mobilul secret care le mână spre înălțare și distrugere cu atâta pompă. Cum s-ar explica altcum atâtea și atâtea valori, create numai din superstiție și plictiseală, atâtea sacrificii nesemnificative? Deși popoarele râvnesc numai după bunuri pământești, ele împușcă peste țintă în pasiunea lor terestră, de sânt uneori capabile, pentru o idee, să renunțe la satis facțiile imediate ale lumii. Omenirea nu încape într-o formulă. Atâtea veacuri a umblat prin creștinism după
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
euforbii/orbii, alicante/dantelate etc.), expresie Îndrăzneață și franca. Ideile roiesc. Firească dorința de a frapa este Însă Împinsă inutil prea departe. M-au acaparat, În consecință, mai mult deliciile intelectuale decurgând din exercițiul mintal, decat bucuriile sufletești spre care râvneam și pe care alerg Întotdeauna să le găsesc În poezie. Eram deprins, din alte vremuri, să le descopăr În poezia ta, atât cât am putut s-o cunosc. Nu e mai puțin adevărat că tu Însuți Îmi scrii: «acest alt
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Îmbătr hrană, care am În prim nu o am „Că urmări sublini cu un perete din sticlă, În 2001, 50 de ani, acum, când am ânit și am mai multe nevoi și de și de medicamente, si de tihna după râvnit Încă din anii de liceu. Dar, ul rând am nevoie de locuință, si ! și În decembrie '89, aștept ceva” Ar mai fi ceva de adăugat? Diletantismul, Înfricoșarea torilor mei. Căpitanul „Adrian” a Într-un raport: „Memoria lui Tăcu poate transporta
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
chipul încordat. Veteranul înțelege că nu mai e cazul să insiste. Oricum, i-a spus ce avea de mult pe suflet. La rândul său, Rufus respiră adânc, ca să-și potolească bătăile inimii. Acum știe cine îl sapă pe la spate și râvnește la poziția lui de doctor. — Duceți-vă să vă luați în primire posturile lângă poarta Libitinensis... De voie, de nevoie, i se adresează lui Ganymedes: — Vezi ce faci cu ăsta, că nu știe pe ce lume... — Ți-am zis eu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cap de furie. — Ce se întâmplă, Pomponia? o întreabă tulburat. Bătrâna cu părul cărunt se ridică greoi în picioare, pufnind mânioasă pe nări: — Uite și tu, Tiberius, dacă așa ceva e cu putință! Smulge măntăluța de pe copil: — La ce va mai râvni ca adult, dacă acum se târăște și-și face nevoile pe purpură? Le amenință cu degetul pe doici, care se țin, temătoare, la dis tanță. Încurajată de prezența tatălui, una dintre ele îndrăznește totuși să se justifice: — Da’ numai așa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pare dispus să-și sprijine feciorul? Totuși, ca prefect al Gărzii, trebuie să fie pe deplin con știent de cât de puțină putere rezidă în funcția decorativă și în titlul de consul. Sau poate că nevastă-sa e cea care râvnește după un rang consular pentru fiii ei? Doar provine din ramura patriciană a Corneliilor Lentulii, e soră vitregă cu Terentia, vădu va lui Maecenas, pentru care Augustus încă are o slăbiciune spe cială, deși cu greu mai poți bănui femeia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a hotărât ca și fiicele liberților să poată deveni preotese. O palmă teribilă pe obrazul patricienilor! În Senat a avut loc chiar și o tragere la sorți a candidatelor, în prezența părinților. Atât de mare a fost numărul celor ce râvneau la această onoare! Totuși, nici una dintre fete n-a fost numită preoteasă a Vestei. Și asta deoarece Asinius Gallus, demagog și oportunist ca întotdeauna, s-a apucat să declare cu patetism de la înălțimea rostrelor din for că neglijarea cultului strămoșesc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vinovat de osânda ei, sunt vinovat de osânda oricui se osândește, e drept ca eu să nu fi avut cele trei femei: e pedeapsa fiindcă le-am dorit. Pe prima o pierd fiindcă e În paradis, pe a doua pentru că râvnește În purgatoriu penisul pe care nu-l va avea niciodată, iar pe cea de-a treia pentru că e În infern. Perfect din punct de vedere teologic. Deja scris. Dar mai e povestea cu Cecilia, iar Cecilia e pe pământ. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
destul de triviale, cu rame Oxford, de duzină. Dar asta Îi dădea și o senzație de plăcere - de natură diferită -, plăcerea pe care o extrăgea din contemplarea unui lucru În timp ce se gîndea: Nu ești al meu, și nu trebuie să te rîvnesc! CÎnd se auzi o mișcare În camera de la etaj, se Întoarse sprinten lîngă domnul Mundy. Se deschisese o ușă În culoar și se auzeau voci: era domnul Leonard care-l conducea pe tînărul programat Înaintea lor. Lui Duncan Îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
inspirată de Biba1, și silueta ei à la Twiggy făcuseră vîlvă. Nu strica nici faptul că era deșteaptă, puternică și Încăpățînată. CÎnd aveai picioare ca ale ei, astea nu mai contau. Linda era genul de fată a cărei companie era rîvnită de toată lumea, genul care rîde mereu cu capul dat pe spate și care pare a nu băga de seamă atenția pe care o suscită oriunde ar merge. Michael era vedeta echipei de canotaj și, În această calitate, avea și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
schimbaseră și cum mai arătau zilele astea nu au cîntărit mai mult decît teama că ei vor fi dezamăgiți de mine sau suprinși. CÎteodată, mă uimesc pe mine Însămi, dar, de cînd l-am cunoscut pe Dan, rareori am mai rîvnit la acele nopți alimentate de cocaină și aventuri trecătoare, și chiar și atunci cînd s-a Întîmplat, știu că a fost doar pentru că iarba pare mai frumoasă În grădina vecinului; povestea vieții Emmei sună fantastic, deși sînt convinsă că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
petrolul, cărbunele, deși ele încă joacă un rol foarte important, dar, în perspectivă, inteligența, cunoașterea, proprietatea intelectuală, mai ales cea industrială, vor fi adevăratele resurse ale unei națiuni. Veți spune iar că sunt visător, și eu recunosc că sunt visător. Râvnesc să trăiesc o clipă în care oamenii politici din România vor încerca să fie contemporani cu procesele globalizării, pentru că, dacă rămânem tot timpul în urmă, și noi gândim încă în termenii statului teritorial și ne gândim încă să câștigăm teritorii
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
mă bântuie de mulți ani: visez la ziua în care, ziarist sau nu, voi trăi într-o țară în care vom fi egali în fața legii. Speranțele mele nu sunt legate nici de Băsescu, nici de Geoană, nici de alții care râvnesc puterea politică. Ei au o agendă a „binelui“ care se intersectează doar parțial cu agenda „binelui“ la care mă gândesc eu. Ați fost ministru al Justiției. Când vine ziua în care voi putea spune cu voce tare că în România
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
natal. Sunt mai aproape de cei care, asemenea lui John Culshaw, un producător de renume la vremea sa al casei Decca, văd în Karajan un personaj „ce a umplut locul vacant lăsat de Hitler în acea parte a psihologiei germane care râvnește după un lider“. Sau de cei care, precum regizorul Ingmar Bergman în memoriile sale, constată că „am fost înecați într-un val de frumusețe devastatoare, repugnantă“... Și atunci de ce scriu? Scriu fiindcă aniversarea centenarului prilejuiește o devărsare de articole în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]