3,432 matches
-
Cu toată această garanție pe care o afișa aceste clădiri, oamenii speriați, Înfricoșați de cele ce aveau să urmeze, refuzau să urce În apartamentele lor. În acest scop, unii de frica morții Își amenajaseră În mijlocul străzii improvizate culcușuri riscând o răceală cu toate complicațiile posibile. Atena,având proaspete În memorie tragedia unor oameni ce erau scoși de sub dărâmături În părțile componente, zdrobite, amestecate cu beton și cărămizi,refuză să urce la locuința lor, precizând. „Băiete urcă tu, fă o investigație, apoi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să-și petreacă noaptea. Încăperea era slab luminată, cu o pardoseală de ciment umedă În care nu se putea observa, dacă are așternut pentru dormit cel puțin câteva paie de grâu ori ceva similar pentru a evita contactul direct cu răceala pardoselii...! Se ghemui totuși Într’un colț al Încăperii străduindu-se să adoarmă, să uite tot. Abea la ziuă realiză de fapt, acea Încăpere era rezervată borfașilor arestați În timpul nopții care deja era plină. Cu oasele Înțepenite de răceala cimentului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu răceala pardoselii...! Se ghemui totuși Într’un colț al Încăperii străduindu-se să adoarmă, să uite tot. Abea la ziuă realiză de fapt, acea Încăpere era rezervată borfașilor arestați În timpul nopții care deja era plină. Cu oasele Înțepenite de răceala cimentului, iar ochii umflați de somnul chinuit Tony Pavone avea să facă o stupidă constatare: câțiva păduchi găsise adăpost la el, bucurându-se de avantajul curățeniei. A doua zi dimineața, nu i se dădu drumul acasă. Fu scos din dormitorul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
brigadier nu-i oferi nimic În plus. Aceleași haine militare zdrențuite, unsuroase, pline de un grosolan jeg, fără nasturi fiind nevoit să-l strângă În jurul corpului cu sârmă găsită prin șantier, aproape desculț cu picioarele ude primejdios Înghețate, riscând o răceală cu urmări neplăcute. Poate, altfel ar fi suportat supliciul dacă nu-i era foame. O foame teribilă, o foame cum niciodata nu-și o putuse imagina, o foame ce-i mistuia Întreaga putere de concentrare de-a fi lucid pentru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de schi suflecați, lăsați la genunchi. Fața ascuțită îi era înconjurată de un castron de budincă în stil Ioana d’Arc. — Ea e Barbara, prietena mea de la serviciu, a zis Sheba. Doamna Taylor a dat din cap spre mine cu răceală. Avea ochii mari și holbați. Bună, a murmurat. Ne-am cărat gențile pe scări până în holul principal. Călătoria a fost absolut îngrozitoare? a întrebat doamna Taylor. Sheba a ridicat din umeri. — Nu, nu, n-a fost rău. Se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Am rămas unde eram. — Nu, cred că trebuie să stau. Pentru orice eventualitate. Doamna Taylor s-a uitat la mine cu o expresie de surpriză și iritare. Nu era obișnuită să nu fie ascultată. — Pentru ce eventualitate? a întrebat cu răceală. — Pentru eventualitatea că e nevoie de mine. — Oh! A rânjit supărată: — Barbara, mi-e greu să cred că... Sfârșitul propoziției i-a fost întrerupt de niște țipete ascuțite venite de sus. Era Polly. Amândouă ne-am repezit pe scări, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
citire, scriere, aritmetică. Foxy Lady, scris și Foxey Lady, titlul unei melodii celebre a lui Jimi Hendrix din 1967, care a impus sintagma ca simbol al femeii seducătoare. Cuvîntul „foxey“ înseamnă în engleza veche „de rang înalt“ sau „urît mirositor“. Răceală (în fr. în orig.). Bine țintită (în fr. în orig.). Helen Keller, născută în 1880 în SUA, simbol al persoanelor cu handicap care și-au depășit condiția. Nevăzătoare și hipoacuzică, Helen Keller a devenit faimoasă la începutul secolului XX pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la suprafață, dar îi împiedica orice mișcare, orice tentativă de înot. Femeia s-a lovit cu capul de-un bolovan în formă de colț, care marca cotul râului. Preț de-o clipă, a leșinat, dar apa a trezit-o imediat. Răceala râului a început să i se insinueze în trup. Jina s-a chinuit să ridice capul, să-l caute pe Zach odată ce râul a intrat din nou în linie dreaptă, iar curentul s-a liniștit. De-acum soțul ei ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în trup. Jina s-a chinuit să ridice capul, să-l caute pe Zach odată ce râul a intrat din nou în linie dreaptă, iar curentul s-a liniștit. De-acum soțul ei ar fi trebuit să se trezească. Măcar din cauza răcelii apei. Zach era un bun înotător. Chiar și fără vestă de salvare, ar fi fost în stare să plutească, să-și țină capul deasupra apei. Imediat cum ajungea la apă stătătoate, Jina avea să-l găsească. Problema era că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tot mai aproape de pământ. Îmi căutam banca dând cu mâneca hainei în stânga și-n dreapta să pot îndepărta neaua care o acoperea. Era locul meu și mă întorsesem acolo pentru a mă regăsi. Așezat pe acea scândură înghețată, îi lăsam răceala să-mi intre în corp și speram să mă pot îmbolnăvi ca să pot rămâne singur în pat. Atmosfera din clasă mi se părea tot mai apăsătoare. Parcă nu mai eram eu. Devenisem un actor care căuta să-și spună rolul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
undeva sub arborele de cauciuc cu frunze Îngălbenite. În plus, am fost singurul lor client cît m-am Învîrtit pe acolo. Fata cea ursuză stătea dincolo de tejghea, aplecată reviste săptămînale, iar proprietarul, cu o față buhăită de parcă deasupra prinsese o răceală zdravănă, abia se mișca de colo-acolo, ștergînd mesele. Și ori de cîte ori termina cîte o masă, arunca o privire celor pe care le ștersese Înainte și ofta din rărunchi. Dacă ar fi să mai adaug ceva, presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
jucărie. — Jucărie? — Priviți! Țeava e Înfundată. După ce mi-a spus ea, m-am uitat și eu mai bine și am constatat că așa și era. Culoarea, forma, greutatea erau normale și era greu de deosebit de un pistol adevărat. În special răceala din jurul trăgaciului, bine uns de altfel. Îți dădea o senzație anormală. Nici n-aveai nevoie de unul adevărat ca să creezi efectul psihic scontat. Am auzit că celălalt s-a speriat grozav cînd l-a scos fratele meu. — Mă mir... Individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
regiunea lui natală, din care am înțeles că era vorba de o întrecere cu niște ciomege sau bâte. Nu mi se părea tocmai ce trebuia pentru a deschide atmosfera convorbirii... N. N. Kuznetov ne-a primit în biroul său cu relativă răceală și o marcată politețe. A început să arate că, din însărcinarea Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S. și a Guvernului sovietic, remite o notă față de o acțiune greu de conceput în raporturile sovieto-române: depunerea unei coroane de flori la monumentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ochii mari ațintiți, cu urechea atentă la cel mai ușor zgomot al împrejurimilor. Tremura, gemea încet când o cuprindeam în brațe și se lipea strâns de mine. Totuși de multe ori obrazul îi era alb ca varul și înfiorat de răceală. O întrebam încet: —Ce ai, Chivo?... Și ea de-abia putea să-mi răspundă: Ah! de-ar afla taica... de-ar afla taica... ar fi amar de mine! Tare mă tem de mânia lui... Și frica ei o încercam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de-a dreptul pe unde am venit noi... Eu fac pe drum - și am o leacă de înconjur... Carul porni cu boii blânzi, și cu omul toropit, prin fumul burniței. Boierul, tăcut, își întoarse calul și apucă prin pădure, prin răceala pătrunzătoare, prin oftările domoale ale adâncului. Mergea în pas, gânditor, și-și simțea mădularele amorțite. Ș-avea și-n el ca o nemulțămire nedeslușită. Și parcă și de el însuși și de roibul care-l purta de jumătate de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apucându-se cu mânile de tâmple... Ce să fac? Unde să mă duc?... Are să afle Sanis ș-o omoară. Îmi trebuie un ajutor, îmi trebuie un sfat!... Ș-așa cum era, numai în papuci și-n polcuța subțire, năvăli afară în răceala iernii. Gemând și gâfâind bătu la ușa moașei Etel, apoi în maghernița roșie, de scânduri, a Reizei. Pe amândouă femeile le trăgea după dânsa, tânguindu-se cu glas întrerupt, chinuit. Și ele o întrebau speriate, o urmau cu grabă; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
într-un colț cu cele trebuitoare pentru rugăciune, și-și murmura în neștire silabele tremurate, bătându-se încet cu pumnul în dreptul inimii... Și Haia zăcea în perine, albă ca varul, cu ochii căzuți în orbite și pierduți în negura sfârșitului. Răceala morții o cucerea clipă cu clipă. Cântecul amintirii, 1909 Haia Sanis a fost publicată prima dată în Viața românească, nr. 5 din mai 1908. Din spusele fiicei scriitorului, se pare că Haia Sanis ar fi existat în realitate, casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i dragostea, asta-i dragostea...“ gândea el cu bucurie - și-i tremura ceva în toată ființa. În neștire se așeză la locul lui, în preajma vitelor, pe maldărul de fân, și sta iar cu ochii la stele; și nici nu simțea răceala nopții care trecea ușor peste fruntea-i fierbinte. La câteva zile după aceasta veniră ropote de ploaie cu întreruperi; pe urmă ca niște pâcle se așezară lungile ploi de toamnă. Zările erau închise de un fel de ziduri cenușii. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o luă pe sub piciorul țancului. Bătrânul, rămas singur, asculta cu luare-aminte. Părea însă apăsat și abătut, ca și șihla neclintită. Îi zvâcnea inima în piept rar și tare, parcă-i ciocănea coastele, ș-avea în toate mădularele o trudă, o răceală, o neliniște. Ajuns în țiitoare, Boghean se rezemă de o tisă bătrână. Lipa și Cața, după ce ascultară un răstimp sunetele adâncurilor, porniră amândoi odată și intrară în tufișurile de afine. În codrul încremenit, singurul semn de viață era numai țâhnitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
patru metri în timp ce tubul tău de oxigen se re... ceva. Exersasem în ape mai puțin adânci, dar de data asta avea să fie pe bune. În barcă însă, în drum spre destinație, lucrurile au luat-o razna: Aidan făcuse o răceală și, deși se prefăcea că e sănătos tun, instructorul a observat și i-a interzis să se scufunde. —N-o să-ți poți regla presiunea din urechi. Îmi pare rău, amice, nu poți să mergi. Aidan era atât de dezamăgit încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care deranjau întrucâtva demna lui ținută, rămase în picioare, țeapăn în lunga-i jubba de mătase cu mâneci fluturânde, purtând eșarfa, taylassan, elegant înfășurată în jurul umerilor, și abia schițând umbra unui zâmbet ocrotitor care-i mărturisea bucuria. Însă această aparentă răceală nu o descuraja deloc pe Salma. Ea știuse întotdeauna că un bărbat de calitate nu-și putea etala sentimentele fără a da o impresie de ușurătate, care nu șade bine condiției sale. — La ce te gândeai? Dacă întrebarea ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sărbătoare, moartea. Un spectacol. Tatăl meu nu și-a făcut apariția decât la amiază, explicând în chip confuz că abia aflase trista veste. Toți se holbau la el într-un mod ciudat, toți se credeau obligați să-l salute cu răceală sau chiar să nu-l bage în seamă. Mă simțeam îndurerat. Aș fi vrut ca el să nu se afle acolo, să nu fie tatăl meu. Rușinat de gândurile mele, am venit spre el, mi-am pus capul pe umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iar oamenii lui îl înconjuraseră. Antonius și Errius stăteau în fața lui, lângă Valerius, care avea buzele tumefiate și bărbia plină de sânge, dar continua să-i arunce lui Vitellius priviri amenințătoare. Vitellius nu se uită la el. Îi zâmbi cu răceală lui Antonius. — Spune-mi și mie, legatule, cu ce putere îmi impui tu să nu-l pedepsesc cu moartea pe cel care a vrut să mă ucidă. Din câte știu, ai venit aici ca ambasador, cu puțini oameni. Puterea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în ajutorul nostru, ca să ne eliberați de macedoneni și de alți invadatori care se îndreptau spre noi. Iar acum suntem una dintre provinciile voastre. Îi aruncă lui Antonius o privire plină de reproș. — Să ne întoarcem în bibliotecă, zise cu răceală. Antonius își întoarse privirea de la norul de praf ce se ridica din bazinele de antrenament și-l urmă pe maestru. În bibliotecă se auzea slab muzica flautelor și a anciilor. Antonius se apropie de masă și luă sacul lui Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Uită-te la el! — Te surprinde tăria lui de spirit, puterea de a îndura durerea sau demnitatea lui? întrebă Cornelius Fuscus întorcându-se spre Tampius. Erai și tu în templu, pe malul Danubius-ului, când Antonius a împlinit ritualul. Zâmbi cu răceală: — Invidia nu trebuie să pătrundă în sufletele noastre, Tampius, așa ne învață zeul nostru. Sub privirile atente ale soldaților, Antonius salută căpeteniile flaviene, privindu-i pe fiecare în parte, ca și cum ar fi vrut să le ghicească gândurile. Se opri lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]