1,548 matches
-
că aceeași regulă funcționează, pe durata meciului, și în tribune. Merg prin piață să contemplu cât mai multe „exemplare” din acestea pitorești. Sunt tineri și adulți între 20 și 40 de ani, dar englezii arată întotdeauna mai bătrâni. Doi suporteri, răpuși de alcool, dorm pe caldarâm, înfășurați în steagul Angliei. Cum e înghesuială, lumea pășește peste ei cu grijă. Înduioșătoare imagine. Libertatea și dreptul individului de a se tăvăli pe jos, de a urla, de a fi puțin animal. Mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu ajung locurile pentru toți dacă ne instalăm câte două persoane în compartiment, așa cum am fost obișnuiți. Discutăm sejurul de la Moscova, impresii, detalii care ne-au scăpat unora dintre noi. Când, în sfârșit, renunțăm la vorbă și încercăm să adormim, răpuși de oboseală, ne trezește o bătaie insistentă, nervoasă, în ușă. După destule ezitări, îi deschidem. O fată din stafful german își dă seama, mirată, că a încurcat adresa. Wow, I’m sorry, I’m sorry!... Aud pentru prima dată un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tu spune-le lor, baciului vrâncean și lui ungurean ca să mă îngroape aicea aproape, în strunga de oi, să fiu tot cu voi, în dosul stânii să-mi aud cânii, în șoapta teilor în jocul mieilor... Și când m-or răpune pe groapă mi-i pune flueraș de fag mult zice cu drag, flueraș de os multe zice duios flueraș de soc mult zice cu foc. Vântul a sufla și ele-or cânta, oile s-or strânge pe mine m-or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cere ciobanului să-și aleagă un câine, cel mai vrednic, ca tovarăș de luptă. În felul acesta, la începutul încăierării, erau doi la doi și, până să scape unul dintre adversari de câine, ciobanul nostru mioritic avea timp să-l răpună pe atacatorul său și să facă față, apoi, celuilalt adversar. Nunta cosmică, imaginată de cioban, metaforă superbă, avea să aibă loc numai „de-o fi să mor”. În fața destinului, românul spune „fie ce-o fi” și trece la acțiune. Dacă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
încheie cea mai glorioasă domnie din istoria românilor. Pe lângă faptul că Ștefan a avut curajul să-i înfrunte pe toți vecinii săi și a avut geniul militar să-i și înfrângă în campanii foarte grele, a murit pe patul lui, răpus de bătrânețe, plâns de o țară întreagă. I s-a spus „cel Mare și Sfânt”. Canonizarea sa după cinci secole a fost o reparație târzie, datorită complexelor de inferioritate, pe care le-au cultivat românii ca să fie, de obicei, pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
catalogată cu numărul I(6) în antologia lui Amzulescu, portretul lui Iovan se particularizează prin statutul subliniat ales al eroului: „Sus, pe Cerna-n sus,/ Mulți voinici s-au dus,/ Dar câți mi s-au dus/ Toți mi s-au răpus./ Dintr-atâți voinici,/ De cinci mii ori cinci,/ Iovan Iorgovan,/ Fecior de râmlean,/ Frumos se gătea,/ Bine se-narma/ Și singur pleca/ Pentru vânătoare,/ Pentru-nsurătoare”. Traseul inițiatic este ascendent, atât prin urcarea de la câmpie spre munte, adică în Centrul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și de funebru” se încarcă și de sugestia atemporalității acestei apariții terifiante, știut fiind că pământul a fost mai întâi locuit de uriași („jidovi”). Este Sâla vinovată de dispariția lor, sau pur și simplu și ei au încercat să o răpună pentru a echilibra Lumea și au pierdut? Și mai important este că fetișurile din care e făcută căruța aparțin unei ,jidăvoaice”, ceea ce augmentează agresivitatea de natură feminină. Într-o altă variantă a baladei, „Sâlnica voinicului” e făcută din trofee mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al creației, și se oprește să ceară sfatul Cernei („apă neagră”, cu un rol clar de delimitare între sacru și profan): „Sus, pe Cerna-n sus,/ Mulți voinici s-au dus/ Cernei nu i-au spus/ Și toți s-au răpus./ Și vad nu găsea/ Să treacă Cerna,/ El mi se oprea/ Seama ca să-i ia,/ (...) Pe Cerna striga,/ Pe Cerna chema/ S-auză ruga,/ Cerna-l auzea,/ Cerna s-arăta”. Plecarea eroului adaugă forță incursiunii în sens magic. „Roua și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cine-n lume s-o afla/ Să m-aduc-on leu legat,/ Leu legat, nevătămat,/ Îi dau fata gi soțâie/ Giumătace gi-împărăție,/ Toată, întreagă-a lui să fie” (Dobra - Hunedoara). Cu scenariul acesta ne situăm în vecinătatea basmelor, unde Făt-Frumos trebuie să răpună diferite fiare pentru a se însura. V. I. Propp identifică în acest motiv funcția cu numărul IX 1, „strigarea publică întrajutor”. Leul, ca și dulful, depășește granițele speciei și devine simbolul spațiului necosmizat, cu „statut de ființă stihială”. Prinderea și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
repartizat la Termocentrala din Borzești, lângă Onești din județul Bacău unde trăiesc și astăzi împreună cu cei doi fii Adrian și Răzvan și copiii lor Radu și Rareș. Între timp tatăl meu s-a stins din viață, deasemenea și soția mea, răpusă de timpuriu de o boală necruțătoare. Pentru a avea aproape pe cei care în viață m-au crescut și educat bine, am adus osemintele bunicului Bobutac Costache decedat la Mitoc în 1952 și a tatălui meu Nicolaie decedat la Iași
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
să nu plece la război ci să rămână în țară la partea sedentară, dar nici n-a vrut să audă în ruptul capului. Aista a fost Marele și vrednicul învățător de la Baea, Neculai Stoleriu. Și în primele lupte a căzut răpus de un glonte dușman ce i-a venit drept în frunte. S-a născut la 14 sept. în 1878 și a murit la 12 sept., îi mai trebuia 2 zile să aibă 38 de ani! Mi-a arătat ordinul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
până la Reșița, lui Valentin i s-a făcut rău și a trebuit să oprim mașina, să-l scoatem la aer curat. Era primul semn care l-am văzut noi la el că are probleme de sănătate, care l-a și răpus peste câțiva ani. În 1995 activitatea noastră ca pictori era destul de intensă, participam la mai multe expoziții prin țară, de exemplu la Pitești, la Bacău, la Iași, și de asemenea se făceau expoziții și la Casa de Cultură din Reșița
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
a identificat existența cu această știință, anatomia patologică, oferă un permanent exemplu de dăruire profesională și sufletească. Mai mulți dintre profesorii actuali, dintre cei care i-au fost elevi, prelungesc ceea ce a fost o existență ca o flacără. A murit răpusă de o suferință torturantă. Cărți, lucrări publicate de-a lungul vieții, care a fost deseori foarte grea pentru dânsa, un laborator remarcabil și o echipă în care s-a dezvoltat, dezvoltându-și colaboratorii... Toate acestea pot însemna mult pentru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Volum la tipărirea căruia m-a ajutat financiar și Fundația Culturală Primăvara lumii, inițiată de familia Ana și Alexandru Tacu-Zeletin, în amintirea fiului lor, Alexandru Mălin Tacu, răpus de forțele răului din securitatea română în 1968, când abia împlinise 17 ani. Autorul Academia bârlădeană nu doar o stare de spirit Întemeiată în 1915 de împătimiții și vizionarii în ale culturii G. Tutoveanu, Tudor Pamfile și Toma Chiricuță Societatea
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
perspectiva meciurilor viitoare. Rezultat final, CSM Terezianum Sibiu - Știința Bacău 0-3 (-8,-11,-14). Arbitri: Santa Cristian si Buhățel Dan (Cluj-Napoca), observator FRV - Gheorghe Vișan. Referitor la partida de la Sibiu, antrenorul secund al Științei ne-a declarat: 16 IANUARIE Au răpus Penicilina Dintotdeauna, meciurile cu Penicilina Iași au avut farmecul lor, pentru că echipa ieșeană a știut și știe să își fructifice un avantaj, neiertând niciodată, sau cum spunea antrenorul băcăuan Florin Grapă, ,,când te prinde nu te iartă”. Evoluția de la un
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
cam da de sminteală. Și doar nu sunt un hain68, crud la inimă; abia pot să văd tăind un pui de găină, dar mărturisesc că simt o bucurie nespusă când mi se prezintă lupul sau mistrețul și izbutesc să-l răpun, căci este ceva instinctiv în om, care-l stimulează la lupta cu fiarăle mari. De altfel, nu o dată am lăsat să treacă căprioara neatinsă, fermecat de frumusețea formelor ei, nu o dată m-am uitat cu pușca-n mână, spre marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
președintele celor nouă. Atunci un hohot de râs urmat de o mare gâlceavă se stârni între păpuși. Pogor plesni cu perina pe Naum; Naum se repezi la Bodnărescu. Bodnărescu la Creangă; dar acesta, fiind mai tare, mai voluminos, i-a răpus pe toți, le-a impus liniște și a început din nou să le istorisească drept mângăiere povestea lui Ion cel prost. Povestea lui Ion cel prost nu se poate spune decât la păpuși, și fiindcă, de la 1883, când s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
timp de vreo trei oare au stat ca o amenințare asupra capului meu, îmi reveni, ca după orice primejdie trecută, curajul la loc, ba încă îmi reveni mai mare, ca și când m-aș fi luptat cu fiarăle și le-aș fi răpus. Apoi, pentru a nu da de bănuială tovarășilor mei că mi-a fost frică, am luat eu prăjina înainte și am început să mă leg de Codreanu tocmai pe tema fricei. Da' bine, Codrene, nu ți-ai pus o pelcică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și ținea recordul între fumători, băutori și povestitori de anecdote. Cu pălăria pe ceafă, într-o atmosferă s-o tai cu cuțitul, cu halba de bere dinainte, el era nota veselă în cercul lui de haimanale; vorbea tare, gesticula larg, răpunea din gură toate femeile și regula și politica țării. Om simpatic, dealtfel, cu o spoială de cultură generală și cu un dar de vorbă bun pentru a încălzi mahalalele, el izbuti pe timpul când răposatul Dimitrie Pruncu era prefect de Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
roșu, simbolizând, poate, chinurile Mântuitorului sau lupta dintre pasiuni și virtuți. în multe mitologii, dragonul este un simbol proteic legat de luptă și schimbare. „Mahâbhârata”, de exemplu, transpune mitul unui sfârșit de lume, urmat de o renaștere. Monstrul Ašvatthâman , cel răpus de Pândava, reprezentând Binele, este, de fapt, un antizeu, cu atribute malefice: Antaka (Moartea), Krodha (Mânia), Kâma (Pofta). Hathor, Marea Mamă reprezentată cu cap de vacă ținând între coarne discul solar devine Sekhet, leoaica feroce, când Seth (demonul acvatic ai
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
reprezentată cu cap de vacă ținând între coarne discul solar devine Sekhet, leoaica feroce, când Seth (demonul acvatic ai cărui urmași iau forma crocodililor) îl ucide pe Osiris. în Biblie, mesajul e similar: Iisus a călcat capul șarpelui și a răpus balaurul. Ipostaza ofidiană care oripilează, balaurul din folclorul românesc, ce primește conotații meteorologice terifiante ( simbolismul furtunii), demonii din Tehom, Leviatanul, amplifică reacția adversă din mediul de receptare ortodox. Tot astfel, domnitorii români realizau o resurecție politică urmată de o renaștere
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
a lovit mica lor fericire. Desigur, Jan a plâns în singurătatea sa, nimeni nu l-a compătimit, nimeni nu i-a stat alături, nimeni nu s-a ocupat de sufletul lui. În vremea aceea, tuberculoza nu avea leac, ea a răpus mulți oameni, unii celebri, mulți alții doar oameni de rând. Tragedia și suferința umană a fost însă aceeași, doar că pentru oamenii de rând nu s-au organizat funerarii impunătoare, cu fanfare, cu discursuri și cu expuneri în foaierul marilor
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și oriunde în lume l-a însoțit pe aproape toată perioada mandatului încredințat. Din nefericire pentru noi toți, a fost și primul plecat în lumea celor drepți și asta pentru că dobândise o slăbiciune cardiacă la Revoluție, care ulterior l-a răpus. Acum se odihnește la Cimitirul Eroilor din Brăila și amintirea lui îmi frânge aripile și parcă îmi doboară așteptările, dacă mai pot ele exista astăzi, sau cel puțin nu cele la care aspirăm. Ceilalți ne-am risipit în toate colțurile
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
În falduri, macferlanul negru cu pelerină bogată și o alură gravă și funebră de poște maudit. Reproduc aci, cu stilul propriu epocii și generației noastre de formație În multe privinți artificioasă, epitaful ce singur și-a elaborat frumosul nostru bulibașă, răpus la 29 de ani de o Muză lascivă cu prea exigente ispite și chemări de dragoste: Nu plângeți... Nu fiți ipocriți! Pe tine te binecuvântez și preamăresc fermecătoare zeiță cernit-a morții! Pribeag, cu sufletul bolnav plin de revoltă, păcat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
traumatizată pe viață bătută și violată în detenție doar pentru că fusese secretara lui Nicolae Rădescu ? Dar Smarandei Brăescu, care a dus faima României pe două continente, înainte de război, ca aviatoare și parașutistă hăituită de Securitate până și-a dat duhul, răpusă de cancer în 1948 și îngropată pe ascuns, sub o identitate falsă? Dar lui Ion Profir, cel mai bun pilot român de bombardament, care s-a sinucis la Paris după război, fiindcă dezamăgirea cântărea insuportabil de greu? (Nu, el nu
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]