2,809 matches
-
dispară sub orizont, care despart valea Moldovei de a îndepărtatului Siret. În varietatea haotică de păduri, de dealuri și de văi, identificarăm Bălțăteștii noștri, care, abia văzuți și răsărind din infinitatea de arbori, păreau de aici, cu cele câteva raze răsfrânte de acoperișurile lor, niște așezări din povești. Brațul Adelei stătea prietenos sub al meu, încredințat parcă mie. Simțea și ea poate, ca și mine, nevoia de a ne întovărăși în fața singurătății infinite. Ca altă dată la Târgu-Neamțului, întocmirăm și acum
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
piatră, apoi de luciul apei, monedele de alamă scoaseră un sunet jalnic. Asemănător unui scheunat de câine. Mașa Își ciuli urechile Înroșite de ger și ascultă ecoul: sunetul semănă Într-adevăr cu un scheunat de câine. Priveau spre propriile imagini răsfrânte În adâncuri. Trei chipuri Îngrijorate și unul zâmbitor, al mamei, care voia, pesemne, să-i Încurajeze. Nicanor dădea a lehamite din mâini: tovarășii aveau să ajungă și aici. Bruma de agoniseală pe care reușise s-o strângă avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un verde mătăsos din care era făcută cerga lui Elya, cu care se Învelise. Dimineața era și ea Încântătoare. Soarele pătrunse În cameră pe când sorbea din cafeaua adusă de Shula. Măsuțele de sticlă cu picioare și suporți semicirculari din alamă răsfrângeau pete de lumină pe covorul persan, trezind la viață culorile și formele geometrice. — Sună ocupat, spuse ea. — Da, știu. — Oricum, se Întâmplă ceva cu telefoanele În tot New York-ul. Specialiștii se ocupă de problemă. Ieși În grădină și Sammler Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
2007. „Clepsidra fermecată”, Editura „ExPonto”,Constanța, 2012. </biography> Iubirea mea Ploi de toamnă, nesfârșite ploi Plecați de-aicea și luați cu voi Tristețea, disperarea despărțirilor Dând viață meritată doar iubirilor. Trec și se-ntrec grămadă anotimpurile Se strâng și se răsfrâng bogate amintirile de-atâtea ori în iernile șubrezitoare Îmi trimiteai gânduri ocrotitoare. Tu primăveri revigorante-mi dăruiai Și-n verile fierbinți și sufocante Tu apa vie și puterea îmi erai Perfecte străluciri de diamante. În viața mea nimeni nu m-a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
iele acoperă-mi rana din stele ce ard tăcere nescrisă poartă deschisă spre infinit de nourii pe înalt de ceruri vuiet de vânt destramă în fire iluzia optică aripi de înger planează deasupra în zbor de păsări gânduri fugare se răsfrâng în ploi de stele creionate în răsărituri senine ating durerea ce se sfărâmă în mii de fărâme pierdute în zare doar amintirea rămâne gravat pe colțul de suflet. Ileana POPESCU-BÂLDEA <biography> Absolventă a Facultății de Medicină București Debut literar, undeva
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dincolo de acea expresie, ca și cum ai citi ce ți-e scris În propria ta inimă. Ceea ce-i foarte important este că vei putea distinge lucruri intime, obiceiuri eare nu sînt expuse privirilor celorlalți... EL scrîșni puternic pe molarul din spate, Își răsfrînse buza de jos și Întredeschise ochii; privirile Îi fugeau pieziș Înspre picioare, la un unghi de vreo treizeci de grade și mînia, căci nu o singură dată și-o stăpînise pieptănînd-o și ungînd-o eu ulei ca să nu se zbîrlească, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în cerdacul casei, acum când primăvara se afla în toiul împlinirii ei, se opri în fața lui - a Timpului - cât să se oglindească în apele-i adânci și limpezi, căci el avea ochii de o deschidere nefirească în care te puteai răsfrânge cât pofteai; ea se privi doar câteva secunde, aranjându-și părul prins deasupra capului: se bucură că-și păstra tinerețea, neatinsă încă de adierea marii câmpii, uitând în clipa aceea că trecuse abia un an de când se măritase, că era firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
timp cât zăbovirăm acolo, încrederea în posibilitățile morale de civilitate, a căror erodare dirijată începuse sub ochii noștri de câțiva ani). Fata avea mișcările grațioase, purta o rochie de serviciu bleumarin, cu un șir de nasturi albi în față, gulerul răsfrânt până spre umeri, calota albă, amintind pe a infirmierelor, și șort asemeni alb, cu margini dantelate. Ne servi cu o ușoară solemnitate, ținând ca de un ritual, se vedea că se respecta și ținea să fie respectată. - Mulțumesc, rostii. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se vede după ochi, presupun că a fost elevă până de curând, dar mi-e jenă s-o întreb. - Ați da dovada unei deformații profesionale fără noimă, e ca și cum eu aș întreba-o dacă are cazier judiciar, observai zâmbind. Căldura răsfrântă de asfaltul trotuarului larg din partea asta a străzii moleșește trecătorii, care-și pierduseră voiciunea. Tinerețea anotimpului își lumina vitalitatea prin policromia vestimentației, cu deosebire a celei feminine; rochiile în diversitatea lor coloristică dând impresia unei abundențe comerciale, contrazisă însă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
merge la oraș. E un om deosebit... Cine știe?” Gândul i se opri. Sosi ziua plecării la oraș. El o așteptă în gară, era îmbrăcat într-un costum gri deschis, curat, cămașă albă, impecabilă, însă neglijent, cu gulerul cămășii parte răsfrânt în afară, parte sub gulerul sacoului. Era vesel, poate părea. „Doamne, își spuse, nu s-a schimbat deloc!, e acum în puterea vârstei, și parcă nu trecuse nici o zi peste el! Nu se poate.” Gândea așa pentru că nu știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
apoi se repede și se strecoară subt un podeț. L-au împresurat. Cuconul Vasile, de departe, trage al doilea foc asurzitor, bolovanii pornesc, se izbesc și se înfundă pe gura neagră a podețului, mulțimea se apropie fierbând. Dar deodată se răsfrânge în lături îngrozită, unii cad pe spate, alții se rostogolesc spre laturi... Cânele a zvâcnit ca un bulgăre de zăpadă de sub pod și, prin șanțul pe care l-a croit spaima înaintea lui, sfârâie ca o arătare. Dar ciomegele l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
albastru bradul, vestitor al vânturilor. Mai jos, în jghiab pietros, într-o roată de mesteceni, se strângea apa pârăului într-o baltă limpede. Cădea tremurând, lunecând pe mușchi de stâncă, se alina, se împrăștia, se liniștea într-o lumină care răsfrângea cerul și pletele luminoase ale mestecenilor, apoi iar strângea șuvițe și ieșea lunecând domol pe vale, cu murmur nesfârșit. Căprioara se opri între mesteceni, în iarbă naltă, într-o adiere de răcoare ce începea să alunge miresmele calde încă ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dulceața într-o mână și paharul în alta. Îmi beam liniștit apa - și cum ridicam capul, i-am întâlnit privirile fixe. Deodată m-a străbătut fiorul fierbinte. În umbra odăii, ochii i se luminaseră, firele de argint parcă i se răsfrângeau toate în pupilele mărite... Rămăsei privind-o așa, cu paharul uitat în mână. O văzui zâmbind cu teamă. După aceea zâmbetul i se deschise; parcă se lumina. Făcu o mișcare îndărăt, o mișcare lină și nesimțită. Și ochii, ochii mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mării; cu toate acestea, semnul sub care au stat e tristeța. Chiparoșii au umbrit tăceri ca de morminte; în platani râd turturele deasupra furcilor unde putrezeau, mâncate de viermi, căpățâni de osândiți. Marea freamătă delicat la poalele colinei, ca și cum ar răsfrânge din trecut și din inima ei stihuri olimpiene; dar în clădirile împăraților războiului, nimeni n-a ascultat decât tăcerea. Zidurile ce împresură Seraiul au fost clădite din lespezi de marmoră cu inscripții; mâni barbare le-au smuls din locuri sacre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce să te uiți, ce să adulmeci și ce să auzi. Mai întâi, falșii bolnavi. Unii se prefăceau atinși de epilepsie, își țineau capul cu amândouă mâinile și-l scuturau tare, lăsând să le atârne fălcile și să li se răsfrângă buzele, apoi se rostogoleau pe jos într-un mod atât de dibaci, încât nu-și provocau niciodată vreo zgârietură și nu răsturnau niciodată strachina așezată alături, în care-și primeau obolul. Alții pretindeau că sunt bolnavi de pietre la măruntaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nu îndrăzni să se miște, având tot mai clar senzația unei primejdii. Mai era cineva cu el în grajd, știa cu siguranță. Și totuși, câinele nu mârâise. Valerius întredeschise ochii. Era întuneric; razele lunii pătrundeau printr-o crăpătură a ușii, răsfrângându-se pe pietrele de jos. „Nu-l omorî.“ Din nou cuvintele acelea - poate erau o frântură de vis, dar poate că fuseseră rostite în șoaptă. Îi păru rău că nu avea curajul lui Julius Civilis, batavul care punea repede mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ai fi reușit să-i oprești, dar n-ai fost acolo. Antonius lăsă capul în jos și răspunse cu glas înfundat: Crezi că pe mine nu mă doare? Crezi că nu mi-e rușine? Știu că toate astea se vor răsfrânge asupra mea, că eu va trebui să duc povara și să suport urmările... Se ridică și începu să se învârtă de colo-colo prin cort. Nu se auzeau decât pașii lui și ploaia. — Catastrofa asta va intra în istorie, zise Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu un plici. Îi înrăutățești și mai mult starea de spirit. Kulfi îi făcu blândă cu ochiul fiulu său, dar gândurile ei erau departe. O maimuță, se gândi ea, iar ochii-i sclipiră ca niște mici lacuri în care se răsfrânge soarele. O maimuță. Oare cum va găti maimuța cea fascinantă? În ultima zi a lunii aprilie... Oare să o coacă în tandoor? Să o înăbușe și să o facă tocăniță? Să o umple sau să o prăjească? Să o ruleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
livezi. Amurg antic Havuzul din dosul palatului mort Mai aruncă, mai plouă, mai plânge - Și stropii căzând, în amurg, iau culori: De sineală, de aur, de sânge. Plutește un lanț de lebede albe, Iar visul din parc în lac se răsfrânge - Amurgul de lebede pune culori; De sineală, de aur, de sânge. Uitate, statuiele albe privesc, Albe visând c-un aer ce plânge - Și lasă amurgul pe ele culori: De sineală, de aur, de sânge. Pulvis Imensitate, veșnicie, Tu, haos, care
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
în lumina becului gălbui din spatele barmanului. Era și o oglindă acolo, printre sticlele colorate. Îi priveam chipul reflectat în apele oglinzii. Mă chinuiam s-o aduc de undeva, dintr-o fantă de timp. Și am prins-o, în pâlpâirea becului, răsfrântă în alte și alte ape, printre clondire. Era Conți, așa cum stătuse lângă mine cândva la „Melody“, așa cum glumeam cu ea atârnată de gât, așa cum dansasem toată noaptea cu ea, așa cum mă amuzasem cu ea și cu cei care se așezaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cum se spune prin romanțe. Nu dor amintirile. Nu geme viața netrăită. E voluptatea doar de a trece din ficțiune în ficțiune uitând, într-un târziu, unde te mai afli. E jocul imaginilor din oglinzi, înecându-se una în alta, răsfrângându-se una din alta, risipindu-se și adunându-se în cele din urmă într-o depărtare în care cel ce te privește de acolo, din afund de spațiu virtual, crede că ești tu. Nu-i apă a amintirii. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că mari deosebiri vor fi fiind și prin alte părți. Se poate filosofa, desigur, pe o astfel de temă. Se pot invoca ancestralul simț al naturii, libertatea interioară, străfunduri de subconștient etc. etc. Toate vor fi fiind, dar ele se răsfrâng în mii și mii de fațete care ne întunecă viața. (Chiar la câțiva pași de masa la care scriu, într-o mare Bibliotecă publică, după o ușă și un holișor este cabina pentru bărbați. Biblioteca este în reparații. Apa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lung de conspirații, scenarii, comploturi, trădări și deziceri, tabere care se bat și ne dispută, axe care se fac și se desfac și cu contribuția noastră. Drumul Lumii, marile destine planetare, constat acum, când am ajuns în pragul Luminării, își răsfrâng musai conspirațiile și prin viețile noastre. Conspirația mondială, după cum urlă unii, ne-a prins definitiv în ițele ei. Un fel valah de a-ți țipa neputințele și încăpățânarea, îndârjită în nebuloasa tradiției, de a nu-ți râni ograda, chiar dacă vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui Fumero, nici din pașii lui. Se oprise undeva În beznă, nemișcat. Răbdător. M-am retras din nou pe coridor și am ocolit galeria de Încăperi pînă la fațada principală a vilei. Printr-o fereastră mare, acoperită de gheață, se răsfrîngeau patru fascicule de lumină albastră, tulburi ca o apă stătătoare. M-am apropiat de fereastră și am putut vedea o mașină neagră, parcată În fața grilajului de la intrare. Am recunoscut automobilul locotenentului Palacios. Jarul unei țigări În Întuneric Îi trăda prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acoperiți de o cuirasa de fier , în vreme ce dreapta-i era încleștată pe o sabie . Cei ce mergeau înaintea monarhului , cei ce mergeau alături de el și cei care-l urmau erau la fel înarmați . Fierul acoperea câmpiile și drumurile ; soarele se răsfrângea în mii de sulițe de fier . Iar acest fier atât de tare , era purtat de un popor a cărui inimă era încă și mai tare . Strălucirea armelor umplea de spaimă ulțele cetății “. Dar această prezentare a lui Carol Magnul sub
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]