2,995 matches
-
lui Traian. Această răscoală este menționată de Eusebiu, în HE 4, 2, 4. Dacă varianta ar fi cea reală, ar însemna că AP a fost redactată undeva în Egipt. În favoarea acestei localizări există două argumente: mai întâi, tema judecății individuale (răsplată și pedeapsă) ar fi o temă specific egipteană; apoi, în cap. 10, 5, autorul condamnă deopotrivă idolatria și zoolatria, această ultimă formă de cult fiind specifică religiei egiptene. Bauckham nu admite totuși autenticitatea versetului în cauză. Într‑adevăr, acesta nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întâmplător primul cuvânt al capitolului 26 este manifestius, „mai lămurit”, „mai evident”; este vorba deci de o mărturie și mai puternică decât cele anterioare). În fond, Apocalipsa nu face decât să vorbească de sfârșitul vremurilor, de Judecată, de pedeapsă și răsplată, cu alte cuvinte, de toate temele în strânsă legătură cu anticristologia. Cum se explică atunci ezitarea din partea lui Irineu în a invoca această mărturie, precum și grija pe care o are pentru a‑și pregăti cititorii? În jurul Apocalipsei au existat, în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
peste zece regate care apar din divizarea imperiului actual, în profeția lui Ioan, cei zece regi „nu au luat încă împărăția” și se pregătesc să o primească direct din mâinile „Anticristului”. Acesta îi va învesti cu o oarecare putere, drept răsplată pentru sprijinul lor. Apocalipsa modifică atât psihologia personajelor, cât și înlănțuirea evenimentelor. Într‑o primă fază, Anticristul vine la putere, apoi găsește zece complici care îl ajută să‑și consolideze puterea; în fine, într‑o a treia fază, acești colaboratori
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care amenință, să se teamă de Dumnezeu, știind că și ei au un Stăpân în ceruri. Antiochos al IV‑lea Epiphanes, al doilea exemplu ales de Hipolit, s‑a impus curând ca modelul prin excelență al tiranului eshatologic. Ca dreaptă răsplată pentru toate nelegiuirile sale, el a suferit o moarte îngrozitoare: „El a fost lovit de biciul lui Dumnezeu, atât de tare, încât nu‑și mai putea suferi propria duhoare. În viață fiind, din ochii nelegiuitului ieșeau viermi foșgăitori. În zadar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
conduși de un rege cu nume apocaliptic, rex Apollion (v. 811; cf. Apoc. 9,11). Acesta cucerește Roma cum multa milia gentis, luând prizonieri senatorii, dar tratând „ca frați” (ut fratres gaudio pleni) pe creștini. Astfel, vechii persecutori își primesc răsplata. Supliciul lor durează cinci luni (cf. Apoc. 9,10). După cinci luni, o nouă lovitură de teatru: un alt „Cyrus” se ivește pe neașteptate, qui terreat hostes et liberet inde senatum (v. 824). Acest împărat se întoarce pe pământ din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
26). Tratatul se încheie cu o frumoasă și tulburătoare exortație. Secțiunea anticristologică se află în partea a doua a tratatului, dar trebuie neapărat pusă în legătură cu tema nemuririi sufletului. Într‑adevăr, ideea unei judecăți finale, urmată de o pedeapsă sau o răsplată veșnică, decurge strict din ideea nemuririi. Mai mult chiar, în afara acestei idei, existența umană în sine nu‑și găsește nici un sens. Pentru ce ne naștem? Pentru ce trăim? Pentru ce ne petrecem întreaga viață încercând să devenim cât mai virtuoși
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nici sfârșit. La acestea se adaugă o serie de opoziții: păcatul este trecător, virtutea este veșnică; păcatul are caracter discontinuu, virtutea, caracter continuu; păcatul dispare prin moarte, virtutea continuă să existe dincolo de moarte, abia atunci ea începe să‑și primească răsplata. De aici concluzia, care ne aduce foarte aproape de tema noastră: mors non extinguit hominem, sed ad praemium uirtutis admittit (7, 10). Va veni însă momentul când și stăpânirea morții va înceta: Inpletis temporibus quae deus morti statuit terminabitur ipsa mors
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o moarte nemuritoare. Concluzia: sufletul trebuie să învie la un moment dat, pentru a‑și primi destinul său postum. Iar această înviere se va solda cu o judecată. Capitolul 14 pune în mod direct întrebarea: când vor primi sufletele noastre răsplata nemuririi? În opinia lui Lactanțiu, într‑un moment foarte apropiat, în mai puțin de două sute de ani (cap. 25). Timpul este reprezentat în formă ciclică. Apologetul rămâne în cadrul metafizicii păgâne, identificând millenium‑ul posteshatologic cu o a doua „vârstă de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pătrunderea în paradis, recomandat fiind de facerile de bine din viață: Dragă văduviță, Albă la pieliță, Neagră la cosiță... Noi l-am cunoscut Și mi l-am văzut ’N sânul Domnului, ’N poarta raiului, Stând la judecată, Ca să-și ia răsplată Pentru buna faptă!...469 Colindele destinate unor „femei mâhnite” (denumită uneori: „Văduva nevastă/ C-un fiu mic în brațe./ Lucru ce-mi lucrează?/ Firu-mi firuiește,/ Fașă -mi împletește,/ Fașă la fiu mic...”470), mai noi - zic specialiștii - în inventarul colindelor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de a-l ajuta; dă răspunderea, ca datorie morală, față de cei aflați În suferință sau În nenorocire, fapt care Îi obligă pe ceilalți să-i ajute; eă reciprocitatea acțiunii morale, În sensul că binele făcut i se va Întoarce ca răsplată celui care l-a făcut; fă bucuria, resimțită de mine ca satisfacție sufletească și morală de a-l fi ajutat pe celălalt, acțiune care mă valorizează moral; gă meritul celui care se angajează, temporar sau permanent, de a ajuta și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persecuțiile acestora, cu toate că și-au pierdut o mare parte din viață și din venituri- iar nu de puține ori chiar cu riscul de a-și ruina sănătatea - punându-se În slujba omenirii. Mulți binefăcători ai umanității au primit o asemenea răsplată, ceea ce ne-a pregătit și pe noi să o Întâmpinăm cu demnitate. Dacă aruncăm o privire asupra istoriei principalelor descoperiri și invenții, vom vedea cum Încă de la Început ele au fost Întâmpinate cu ignoranță și ridiculizate, În timp ce autorii lor erau
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
umile versuri, Să spun cum mi-am câștigat viața Înaintată. Oricum și-ar plăti omul datoriile față de natură, El poate, totuși, să obțină longevitatea; Învață cum am trăit și ia aminte la ce te sfătuiesc, Mijloace potrivite spre-a dobândi răsplată rară și de preț. II Binefacerii divine Îi datorăm Nu numai viața, dar și acea mare binecuvântare - sănătatea; Totuși, omul trebuie mereu cu grijă să vegheze Asupră-și, pentru a ajuta bogăția Pe care natura i-a Încredințat-o, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
eponimă. Fugărit pentru omor, intră argat în gospodăria unui preot. Aici face dovada forței sale aproape supraomenești, doborând un taur turbat care era gata să o calce în copite pe preoteasă. Ca orice erou care a biruit monstrul, își primește răsplata și devine ibovnicul femeii cucerite astfel. Cei doi încearcă să fugă cu sania peste Dunăre, dar gheața se rupe și sfârșesc înecați. Dragostea, dezlănțuită până la sfidarea tuturor limitelor, îi încearcă și pe bărbați, și pe femei, care se lasă orbește
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
limită este judecata particulară de la trec erea în cealaltă lume. Avem tot timpul cât trăim pe lumea aceasta să ne mărturisim păcatele și să cerem de la Dumnezeu să ne ierte pentru că lumea cealaltă este o lume a dreptății unde primim răsplata pentru tot ce‐am făcut în acestă lume. Foarte important pentru fiecare creștin este și Psalmul 50: „ Miluiește‐ mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
tinerei femei calități rare, „în germene” un talent „care dacă se va dezvolta după cum făgăduiește... va fi una din podoabele cele mai frumoase ale literaturii noastre setoase de asemenea talente”. O parte din istorioarele de aici (La băi, Ziua tatei, Răsplata - o anecdotă plină de umor despre filotimia boierului Costache Negri) va acoperi parțial și sumarul cărții Din lumea celor mici. Încă din 1897 ziarul „Universul” îi încredințase rubrica specializată „Cronici feminine”, la care - mărturisește V. - în urma constatării că educația fetelor
VAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290421_a_291750]
-
sau de la care să plece, cu alte cuvinte vor avea principii. Sa vezi și să îți dai seama nu numai de creșterea fizică a copilului dar și de dezvoltarea lui psihica, înseamnă a înțelege viața în splendida ei desfășurare. Iată răsplata, iată succesul. Copiii au discernământ și e nedrept să spunem că nu au pricepere și că sunt incapabili în comparație cu noi. Experiența de fiecare zi ne învață că în multe situații se descurcă mai bine ca noi. Însă nu e drept
OPTIMIZAREA RELAŢIEI PĂRINTE-COPIL. In: Arta de a fi părinte by Rita Burduja () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1422]
-
mai degrabă decât a fi critic și ostil determină o bună imagine a părinților în accepția copiilor, ce le va facilita adulților accesul la sentimentele și gândurile copiilor, pe scurt la universul lor interior. Comportamentul părinților caracterizat prin căldură afectivă, răsplata acordată pentru merite este, așadar, cel recomandat. Acesta are consecințe favorabile în achiziționarea de către adolescent a unor itemi structurali ai personalității lui, a independenței de a avea o identitate, a capacității de autoevaluare etc. Cele mai eficiente sfaturi pentru o
RELAŢIILE ŞI COMUNICAREA DINTRE GENERAŢII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1389]
-
să-i scurtezi! Însă aude și băiatul, Doar îl știți pe Hăplișor: Pe furiș ia pantalonii, Merge drept la croitor! Croitorul, se-nțelege I-a scurtat, i-a potrivit, Hăplișor își zice: ”Tata O să fie mulțumit”. Așteptând să-i dea răsplată În cuier i-a atârnat, Când îi vede, Haplea-și zice: Frosinica i-a uitat. Se-apucă să-i facă singur Și-auziți-l: “Să poftească Croitorul cel mai meșter Mai frumos să-i potriveasă!” Mai târziu nevasta-și zice: Pantalonii i-
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
numai necazuri. În Gymnasionul lui Isocrate se formau, cu prioritate, oratori și dascăli de elocință. Aceștia se dedicau cetățenilor și cetății, apărând sau acuzând în diverse procese sau scriind și rostind discursuri funebre, encomioane, panegirice etc.; pentru toate acestea cereau răsplată, iar tarifele erau piperate. Maestrul însuși cerea o taxă de o mie de drahme pentru admiterea în Lykeon și sume mari pentru discursurile funebre pe care le scria (dar nu le putea rosti în public din cauza unui trac bizar, o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
plătit toate datoriile bănești. Altfel, Cephalos pare îngrozit de întâlnirea cu înfiorătoarea imagine a Hades-ului cuprinsă în mitul lui Er. La sfârșitul Republicii, Platon însuși va confirma că simpla pregătire paideutică pentru moarte nu-l scutește pe muritor de răsplăți și pedepse după moarte. Dar tocmai acesta este motivul pentru care omul trebuie să fie drept și să se educe continuu, de-a lungul întregii vieți. Despre formarea filosofului găsim la Platon numeroase și insistente precizări cu privire la superioritatea pe care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
autorul, eliberat de clișee fals cărturărești, câștigă în adecvare și știe să nareze simplu, sprinten și armonios. De la un timp, aici poate fi pusă în discuție și influența lui Ioan Slavici. Țărani care au mereu în gând munca, bunăstarea și răsplata după faptă, personaje a căror soartă e legată de credințe și vrăji întrupează ceea ce ține de realitatea și poezia rusticității. Vorbe înțelepte, proverbe și zicători colorează aceste pagini alerte, care au făcut din autorul lor unul din cei mai citiți
RANTA-BUTICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289134_a_290463]
-
este conjurat cu o pietate în care duhul ortodox răzbate limpede: „Îmi iartă, Doamne, grelele păcate/ Și-atât de mare ai milostivire / Spre mine, sluga ta cea vinovată, / Ca să trăiesc cu tine-n nemurire / Și fă-mă, Doamne, vrednic de răsplată...”. SCRIERI: Capitolo del Prencipe di Valacchia, în Stefano Guazzo, Dialoghi piacevoli, Veneția, 1586, 25-26; Rugăciunea domnului muntean (tr. și publ. Al. Ciorănescu), RFR, 1935, 9; reed. (Imn), LRV, I, 293-297, în Poezia românească de la începuturi până la 1830, îngr. Gabriela Gabor
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
regăsesc la P. motive cristice fundamentale: iubirea pentru aproape și identificarea cu acesta, comunicarea ce tinde să devină comuniune, sacrificiul necesar producerii iluminării, inclusiv al aceleia poetice. El este pătruns de posibilitatea salvării ființei omenești prin puterea credinței izbăvitoare, promisa răsplată finală revenind doar celor drepți și răbdători. Cu sufletul iluminat de iubirea divină, poetul ocolește „vămile pustiei”, nu crede în singurătatea îndoliată de pe via dolorosa sau în zodia destrămării, iar privirea nu i se încețoșează de umbra păcatului. Tonalitatea versurilor
PINTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
plăcut prozele scrise de P., ca în Conu Gheorghieș și conu Alecuță. Îi reușesc și poveștile în canonul basmului (Fetele craiului Ger), răscroind chisnovat miturile (Danaidele) sau cultivând un aer oriental prin care se străvede o morală spre luare-aminte (Feciorul, Răsplata). Însă ceea ce atrage în scrisul bârlădencei - ca, de altfel, și în teatrul ei - este șartul rostirii. Romanul Mărăcini (1937), în care investise oarecari nădejdi, a fost tratat cu severitate de comentatori. Într-adevăr, narațiunea, minată de intenții confuze, se rătăcește
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
denaturată, se căznește să-și împingă fiica, pe candida, frusta Anuța, crescută în curățenia vieții de la țară, să exercite „meseria” vinderii trupului, aducătoare de câștiguri bunișoare. Evident, țărăncuța e oripilată de mediul viciat unde a nimerit și fuge de acolo, răsplata acestei neprihăniri fiind căsătoria, ce se întrezărește, cu tânărul învățător pe care, cât trăise în sat, apucase să îl îndrăgească. În Anuța obsesiile mocnite și principiile exhibate fac un ciudat amalgam. SCRIERI: Păcatul, pref. I. Al. Brătescu-Voinești, București, [1924]; Anuța
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]