5,766 matches
-
Dumnezeu și s-a făcut voia lui, i-a lămurit biata femeie pe toți, respirând tot mai greu, în timp ce căuta să privească în ochii fiecăruia în parte ca pentru a le citi gândurile. Obosită, și-a plecat din nou capul, răsucindu-l spre umărul stâng și a respirat adânc, de câteva ori, până a reintrat în ritmul său normal. Nimeni nu a întrerupt-o. Au privit-o cu atenție, încercând să-i înțeleagă vorbele, să le pătrundă sensul. Fiecare a interpretat
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
lasă moștenire copiilor și casa ei, primită de la o mătușă, avocatul a prezentat actul de donație al acestei mătuși, act legal întocmit pe numele Dumitrache Eleonora... Aproape în permanență, cât se vorbea despre împărțeală și cote părți, doamna Eleonora își răsucea parcă și mai mult capul rezemat de umăr și exclama înfundat, atrăgând privirile celor din apropiere. Nu se înțelegea prea mult. Frânturi de cuvinte de genul „mda, să crezi tu” sau „aha, ce știți voi” și „Doamne, cum strică lăcomia
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
stofă așa cum apar costumele la cântărețele de muzică populară de astăzi, apoi îi aducea la bordei să-i spele în putina cu apă. Mama îi mai trimetea uneori lână să o toarcă cât stătea cu mine la vie, sau să răsucească ce a tors. Lâna așa pregătită o vopseau în mai multe culori și țeseau iarna diferite obiecte casnice, cuverturi, preșuri sau chiar covoare de pus pe pereți. Acest ciclu cu paza lotului cu viță de vie se repeta anual. Acum
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
Dobrogea. Aici era pământ mult, gras dar nu avea cine să-l muncească. Toate satele erau pline cu tătari dar cum acestora nu le plăcea să lucrezepământul, nu erau interesați de agricultură. Stăteau cât este ziulica de lungă cu picioarele răsucite sub fund în fața caselor joase, cu ferestrele aproape de pământ și cu acoperișul din țărână[9]aruncatăpeste bețe de floarea soarelui și fumau din narghilea. Tătăroaicele cu șalvarii lor pe ele de le atingea turul de pământ, așezau pe niște măsuțe
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
să-mi zbor creierii cu un glonț... după ce-o trimiteam și pe ea lângă el. Acum sufăr, dar nu-i nimeni vinovat, eu mi-am făcut-o cu mâna mea”. O altă împunsătură ca de lance i s-a răsucit între coaste și, fără să doarmă, a auzit cum îi vorbea Leana, că s-a retras speriat. - Andrei, nu te mai minți!... s-a auzit glasul Leanei, venit din direcția icoanei Sfântului Dumitru. A tresărit. Nu putea să se-nșele
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
să-mi zbor creierii cu un glonț... după ce-o trimiteam și pe ea lângă el. Acum sufăr, dar nu-i nimeni vinovat, eu mi-am făcut-o cu mâna mea”. O altă împunsătură ca de lance i s-a răsucit între coaste și, fără să doarmă, a auzit cum îi vorbea Leana, că s-a retras speriat. - Andrei, nu te mai minți!... s-a auzit glasul Leanei, venit din direcția icoanei Sfântului Dumitru. A tresărit. Nu putea să se-nșele
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
unde stau aparențele toate” Luca și radarul „ar trebui multe vieți ca să faci una ca lumea liniștea nu e deloc un lucru simplu viața se complică pe măsură ce se îmbogățește visele pulsiunile mecanismele de apărare încuietori în care cheia nu se răsucește cu ușurință eva l-a învățat pe adam lucrul bun mere crude în servietă de aceea îți spun după luca șapte cu patruzeci și șapte păcatele ei cele multe sunt iertate căci a iubit mult dar cui i se iartă
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
fiu nevoit să duc grijile familiei, poate că aș fi ajuns departe... Mitru i se adresase pe un ton neutru, impersonal de parcă s-ar fi adresat întregii familiii. Era o încercare de reconciliere nădăjduind împăcarea, iertarea, înțelegerea. Ceva însă se răsucise în firea lui Albert, mecanismul de autoapărare căpătase primordialitate fiind gata oricând să atace: - Dacă ai fi avut tată, ai fi știut să te porți ca un tată.... - Mi-a fost frică. - De noi!?; de cine, de ce? - Pe voi am
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
și Albert se cutremură fiindcă își dădu seama că, de fapt, putea fi în stare de fapte mult mai grave. Cum de-a ajuns să decadă într-atât? Își aminti că în anumite momente ar fi fost în stare să răsucească un cuțit în măruntaiele lui Duruma. O, Doamne, să fie de vină mediul în care a crescut? Totuși, până acum, nu s-ar fi putut spune că acesta își pusese amprenta asupra lui! * - Arina, de ce nu mă lași în pace
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > NEW LOOK Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2053 din 14 august 2016 Toate Articolele Autorului NEW LOOK Din nou ici și colo alegeri iarăși pe colo pe ici alte mărunte cutremure doar potaia lumii se răsucește cu un vag mârâit de nemulțumire pe cealaltă parte privind cu ochii împăienjeniți cum soarele de veacuri alunecă implacabil pe cer și-și scarpină cu o nervoasă înverșunare blana încâlcită de praf și scaieți până când vântul apucă și duce spre
NEW LOOK de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365199_a_366528]
-
corpului de pe un picior pe altul, accentuând mișcarea așa fel încât trupul să exprime dorință. Privindu-se în oglindă, își căuta acel zâmbet provocator și promițător totodată; își pregătea cascade de râs, așa fel încât sânii să-i tresalte; își răsucea câte o șuviță de păr între degete arborând un aer cât mai degajat... Încetul cu încetul a ajuns să dețină un întreg arsenal de mijloace tehnice și estetice pentru a-și desăvârși planul. Ținta nu mai putea avea scăpare ! Va
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
va scăpa nici o ocazie pentru a-l provoca. Peste timp, uitând totul, manifestându-și cu sinceritate afecțiunea față de acesta, Albert îl va repezi: - Mai ții minte mă, când m-ai bătut ca pe un câine turbat? Dacă i-ar fi răsucit cuțitul într-o rană poate l-ar fi durut mai puțin. Avea să uite vreodată; avea să-l ierte vreodată? Într-un târziu, avea să afle cât de dureroasă era iertarea acestuia, când i-a simțit îmbrățișarea. Era o îmbrățișare
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
fi mirat deloc, dacă ar fi văzut dintr-o dată, că picioarele îi cresc direct din pământ... Totuși, îi plăcea mult mai mult să-și piardă privirile în înaltul cerului, să vadă cum din necuprinsul lui, apar și dispar incredibile făpturi răsucite-n vălătuci de nori, care uneori păreau că se apropie curioși de pământ...Și cu capul lăsat pe spate, privea cum păsările săgetau văzduhul, până când ochii începeau să-i lăcrimeze de atâta lumină. Înaintau pe un drum ce nu avea
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
ar fi spus: - Dacă nu ne dai ceva ca lumea, te zgâriem de nu te vezi, hodorogule! Într-o zi nu mai știu ce poznă îmi făcuseră și l-am prins pe unul din ei de coadă dar s-a răsucit spre mine și mi-a zis amenințător: - Ascultă martalogule, să știi că pe mine nu mă iar oricine de coadă. Ai înțeles? Așa am ajuns să le iau frica și mi-am adus aminte de pățania unui fost militar american
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
brațele să adulmece Adierea răcoroasă a dimineții montane În timp ce te-ntinzi leneșă pănă la norii de fildeș. Lasa-ți părul cu miros de lămâiță Să danseze ca o crinolină de fluture Pe cerul de cleștar brodând speranță... Îndrăznește! Țiuie timpul răsucit sub tălpile-ți feciorelnice Pădurile se-adună sa-ți cânte Din foi subțiri de mesteacăn și-alun Brândușe violete te-așteaptă pe cărări de munte Să ți se-aștearnă coroană Vino! Istovită de soare, mă-ntind pe câmpul de smarald
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
unor evenimente importante sociale și politice la scară națională însă și ce simt sau trăiesc majoritatea conaționalilor, oamenii de rând, în speță autoarea. De aceea jurnalul este concis și are calitatea să nu plictisească. O geometrie flexibilă în stare să răsucească acțiunea romanului leagănă și împletește întâmplările sociale cu unele legate de viața personajului principal care parcurge o perioadă dificilă. O despărțire pronosticată lasă urme de neșters și obsedează cu acele inevitabile mărunțișuri care îi fac viața un coșmar din ce în ce mai greu
HELENE ŞI-A SCHIMBAT IDENTITATEA! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364938_a_366267]
-
ceea ce au prezis, lumea dă năvală la ei și-i umple de bani. Dar, spre deosebire de vrăjitoare, unii dintre ei s-ar putea să primească chiar și Premiul Nobel, cică - "pentru economie", o "invenție" aiuristică și pentru care fondatorul său se răsucește în mormânt de fiecare dată când este atribuit, pentru bunul motiv că el a lăsat doar cinci domenii care să fie premiate: medicină, chimie, fizică, literatură și pace. De altfel, economia nu este nici știință - a se vedea crizele financiare
CITATE, CUGETĂRI ŞI AFORISME de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366412_a_367741]
-
Cuvântul mă umple de fericire, de iubire sau de tristețe. Cuvântul rămâne o alternativă de-a scăpa de vise. Visul. Pasul îmi pare greu. Simt pietre că duc în spate. Lumina mă răscumpără nopții și tăcerea vrea tribut morții. Singurătate răsucită la infinit spre cer, cu rugă ai plecat și cu mine precum un trofeu ciudat dus în neștire umbrelor. Peste toată lumea liniștea se vede curcubeu, peste drum o linie continuă îți face semn să taci, ajungi în dreptul ei și...treci
SUFLET CĂLĂTOR, ÎNGROAPĂ-MĂ ÎN CER de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366711_a_368040]
-
am vrut să iau de mână singurătatea, să iubesc mârșav cuiul destinului înfipt cu dispreț în mine. Aceeași lacrimă sărută zilnic macabra zi încercând să fie domesticită libertate știută de toți și doar strigată de mine. Totul e sugrumat și răsucit de personaje interminabile în măreția pașilor făcuți în fugă, din resturile rămase în urma lor...am cules prefăcătoria vieții cu gust și-am rămas goală. Scăldată în amorțitele lacrimi, am atins pământul, am izbit gura de el, am furat umanul doar
CURRICULUM VITAE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366738_a_368067]
-
lor Scriu de iubire Testamente pe cer De AZED ANGHEL ZAMFIR DAN Afecțiune Durerea mea E un baston Ce-mi sprijină mersul În dialog cu păsările nopții Cândva Am fost operat de idei Și în locul rămas Fără pată Bostonul Se răsucește Ca o idee de AZED ANGHEL ZAMFIR DAN Referință Bibliografică: moștenitor al semințelor / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1615, Anul V, 03 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MOŞTENITOR AL SEMINŢELOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365628_a_366957]
-
seară este o carte a întrebărilor și a mirărilor, a clipei și a veșniciei, a dorului nesfârșit de Dumnezeu: „Lumină, ai curaj să-ți înfrunți liniștea? Dar trecerea? Să răspunzi provocării cercurilor strivite? Nicidecum! Peste dunele lunii, ciocârlii în răspăr răsucesc fuioare de triluri neauzite...” Reflexele gândurilor nasc alte reflexe: „Și răsăritul soarelui se face că nechează! De-atâta vis, nici visul nu crede că mă voi preface în noapte, într-o noapte a începuturilor uitate să rămână eternă lumină...” Mărturisirile
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
-mă într-o nouă și nesperată ipostază a inimii, temător și îndumnezeit ateu...” De dincolo de cuvântul scris se aud voci profetice pe care artistul le încorporează în esența omenească: „Pentru tine plâng, Poezie, mireasă a neavutului dor, cu genunchii inimii răsuciți ca o salcie bătrână, fără de seamăn, cu patima ochiului străfulgerată, atât de dulce, atât de tainic! Așadar, acest cântec de iarbă și lacrimă de codobatură azi, ți-l închin, desfătare, în pântecul minții mele ascuns, măr neaflat.” Fiecare vocabulă vibrează
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
locuiește în Japonia și verișorii se văd din ce în ce mai rar. Afară a început să ningă cu fulgi mari, copiii se bucură gândindu-se că a doua zi vor ieși cu săniile la joacă. Ninsoarea devine din ce în ce mai densă, fulgii de nea se răsucesc în fuioare fantastice, prind viață și se zbenguie în raza de lumină a becului din fața blocului... S-a făcut frig, iar la geam, apar primele flori de gheață. Alexia și-a lipit năsucul de geam, devenind "nesuferit" de curioasă, punând
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
cu mocirlă, unde mai orăcăia din când, în când, câte o broască răgușită. Restul broaștelor stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană, se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile curpenilor se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niște tărtăcuțe bune de pus la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat să se coacă
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
vrăjitoarele morții bat în cuie spinii și ciulinii stepelor, iar tu, binecuvântat de blesteme și atârnând în ștreangul libertăților posibile, cu ghilotina deasupra capului și cu picioarele în cazanul de smoala, declari: focul îmi va pârjoli goliciunea, în timp ce funia va răsuci capul meu dincolo de trup, cineva o să dea drumul ghilotinei pentru a-mi decapita unul din capete și a ma transforma în femeie spintecându-mi sexualitatea, mai tarziu o mână de oase va naște în adâncuri mormoloci umani pentru nouă eră
ERA SPATIALA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366267_a_367596]