2,464 matches
-
mănânce de viu, ca să-i răzbune pe toți negroteii pe care îi strânsese el cu ușa. — Claire, hai să plecăm, bine? propuse el. Claire zise: — Da, hai. *** La întoarcere Claire, care era foarte agitată, îi povesti precipitată și dintr-o răsuflare ce reușise ea să facă și cu ce organizații - o litanie care suna nevinovat și care probabil că nu conținea nici cea mai măruntă informație utilă pentru Loew și Considine. Danny o lăsă să se descarce, dar fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de râs și îl aruncă în aer de mai multe ori. Stefan scoase un chicot. Celeste și tânărul cu servietă diplomat grăbiră pasul. Mal își aburcă fiul pe umeri și intră rapid înăuntru, apoi se strecură în toaleta bărbaților. Cu răsuflarea tăiată, îl puse pe Stefan jos și îi spuse: — Tăticul tău e căpitan. Vârî mâna în buzunar și scoase una din tresele primite de la Buzz. — Și tu ești căpitan. Ține minte. Ține minte asta dacă avocatul mamei tale începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai închis la culoare se aruncă la stomacul celui pătat și cum își îngroapă colții în el. Și atunci știu că asasinul, indiferent cine era el, fusese înnebunit de acest film. Ecranul se întunecă. Danny ameți ușor, fiindcă își ținuse răsuflarea, și se simți scrutat de ochii lui Claire. Apoi film deveni color și apărură niște bărbați goi, ce alergau unul după celălalt asemeni câinilor de mai înainte și se aruncau unul spre celălalt, cu gurile țuguiate. Prim-planuri pe poziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fie așa. Își întoarse privirile spre cușcă. Animalul observă ceva și se aruncă asupra gratiilor, scoțând sunete ascuțite, W-uri sângeroase. Cormier râse și spuse: — Tu ești ca o bombă, Juno! Danny își apropie fața de plasa de sârmă, simțind răsuflarea animalului. Spuse: — Vă mulțumesc, domnule Cormier. Ieși și porni cu mașina spre Joredco Dental Lab. *** Se așteptase să vadă o firmă cu neon și o gură de animal larg deschisă, cu numerele din adresă desenate ca niște colți. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Doi Apărători Îl ajunseseră pe Alexandru. Dar, de această dată, tânărul fu mult mai rapid decât până atunci. Scoase unul din buzdugane, se răsuci brusc și lovi pieptul acoperit cu platoșă al Apărătorului din dreapta, care căzu din șa aproape fără răsuflare. Lovi apoi În stânga, dar celălalt luptător pară cu garda sabiei. Forța loviturii fusese, totuși, suficient de mare ca să rupă sabia la o palmă mai sus de mâner. - Cinci... murmură Vasile al lui Scatoalcă, uimit. Ceilalți cinci Apărători Îl Încercuiră. Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
afla la mai puțin de zece pași de cercul spahiilor, dar toți stăteau cu spatele la el, urmărind și ei mișcările din curte. Brusc, acolo se Întâmplă ceva neînțeles, tătarul năvăli asupra căpitanului, ienicerii Îl opriră, dar arcașii traseră. Simion Își ținu răsuflarea. Nu era nici o Îndoială. Căpitanul fusese lovit. Nu căzuse Încă, dar avea săgeți În umăr, braț și picior. -Dumnezeule... murmură Simion, Înfiorat. Dumnezeule mare... ce-am făcut cu căpitanul?... Cui l-am lăsat, Doamne? Arcașul simți un tremur În tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-l ucidă era peste tot și nicăieri. Fiecare din ei putea vedea doar un fragment de mișcare, o umbră prinsă cu coada ochiului, un braț lovind, apoi nimic, doar un geamăt de moarte sau un fâlfâit de aripă, sau o răsuflare calmă de animal care ucide metodic, iute, fără să obosească. Un animal de pradă. Așa Îl văzu Midhat, care, deși aflat În afara luptei, era străbătut de un fior pe care nu Îl au decât cei aflați Înaintea unei morți implacabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de Înalta Poartă pe tronul Sucevei atunci când părintele său nu va mai fi. Iar aceasta va fi pecetea credinței lui Ștefan față de neînvinsul imperiu al Semilunii! Solul Împături sulul de pergament, așteptând răspunsul. Boierii adunați În Sfatul domnesc Își țineau răsuflarea. Lângă tronul pe care era așezat domnitorul, căpitanul Pietro privea nemișcat, cu mâna pe mânerul sabiei. El ținea În continuare locul căpitanului Oană, care sosise la Suceava, dar nu-și putuse relua, Încă, Îndatoririle de comandant al flancului de est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îngropaseră morții. Adunaseră grânele și le ascunseseră. Acum erau datori cu o victorie. Pe umerii lor apăsa prima șarjă din lupta grea și Îndelungată a eliberării. Auzeau tropotele spahiilor, gâfâitul cailor, clinchetele armelor lovite de oblâncul șeilor, și, deasupra lor, răsuflarea rară și adâncă a pădurii. Știau că pe flancuri așteptau răzeșii, cei care nu luptaseră la Valea Albă și aveau de dovedit că erau la fel de vrednici ca cei care se jertfiseră acolo. Știau că În spatele lor se află călărimile proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
văzu pe Erina apărându-se cu sabia de o lovitură de suliță și lipindu-și spatele de voievod. Văzu răzeșii căzând unul după altul. Așa fusese, poate, la Valea Albă. Mai erau o mie cinci sute de pași. Oană auzea răsuflarea grea a calului, tropotele Apărătorilor În urma lui și zgomotele bătăliei departe, spre dealurile Ilișeștilor. Înțelesese prea târziu. Nu era vorba de o bătălie adevărată. Era vorba de asasinarea domnitorului. Ștefănel se afla la patru sute de pași și se apropia uluitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apleca spre ea pentru a-i culege cuvântul rar și încet, sau a-i spune unul la fel. Deodată Lenora se sculă brusc; își frânse mâinile, dete capul pe spate, strânse dinții, își mușcă apoi pumnii și foarte palidă, fără răsuflare, căzu la loc pe scaun, pe când Lina îi uda fruntea ci, ptar. - Să te astâmperi, îți spui! ... Ce e prostia asta! Femeie cu minte. Te lași în voia nervilor! N-ai nici o voință. . . Ești cu copil bătrîn! N-ai avut
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
absorbise Cetatea și timpul. III In dimineața-aceea, scoțând nasul devreme pe fereastră ca să dea drumul zilei să intre în odaia ei adăpostită, Mini simți dintr-o dată, de la întîia privire rotită în jurul cerului, cât încăpea între coperișurile învecinate, simți de la prima răsuflare cu care gusta aerul, de la prima lui adulmecare, o asemănare și lesne își dădu seama anume care, atât era de fățișă. Dimineața aceea era la fel cu cea dintr-un august trecut, când făcuse cu Lina și Nory o vizită
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
înfruntată, se supărase de tachinările doctorului, se învinețise 67 înăbușit, cum îi. era felul, ba chiar se înrăise, se vedea bine că are venin în ochi și pe buze, dar nu spunea un cuvânt, numai fum pe nas scotea cu răsuflarea ei astmatică. Biata Lina . . . Rim față de public căutase să fie cât mai ironic și îl prindea așa de rău, încît Mini avusese o mișcare interioară care îl azvârlea peste fereastra deschisă: o mișcare calmă, fără violență sufletească, așa cum ai goni
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se supună și, de subt resemnarea ei, dorința șoptea încet o rugăciune timidă spre înseninare. Ploile de vară nu întristau niciodată orașul, zâmbitor prin toate vitrinele lui gătite ca niște femei cochete, cu trecători sprinteni, mulțumiți de belșugul irigației, pe când răsuflarea proaspătă a Cetăței, trecută peste grădini, îmbălsămată și aburită din căldura de sin a pământului copt, era delicioasă de respirat. Totuși, azi ploaia răsturna la fiecare zece minute o găleată nouă și nu puteai prevede dacă se va statornici sau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Nath și fotografia sunt două versiuni ale aceleași imagini. Băiatul nu este fiul lui. Și cu acest gând, ceva plesnește în el. Viața sa ordonată se ripisește ca literele pe o planșetă tipografică de pe vremuri, de la coadă la cap. Ultima răsuflare îi părăsește trupul cu un oftat adânc a dezamăgire. — Tată? rostește Pran Nath pe un ton plângăreț. Nu primește răspuns. Pagină separată Nici nu mai așteaptă ca trupul neînsuflețit al lui Pandit Razdan să se răcească, înainte de-al alunga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
slabă. Oare ce reprezintă? Îl răsucește în mâini, simțindu-i textura. Este o textură extraordinară, cum nu i-a mai fost dat să atingă vreodată. Consistența ei, concretețea ei îi atacă degetele cu o asemenea ascuțime, că aproape îi taie răsuflarea. De parcă în acest lucru mic, în această neînsemnată bucată de material ar putea exista lumi întregi, universuri de semnificații. Și ce este acel model? Modelul. Pare o pădure. Ori o trupă de fete dansând. Sau papagali. Da, mai degrabă arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
i se dă voie s-o ia în direcția aceea. Este împins pe alte câteva scări, care ajung într-un turn sub bolta cerului, unde este întâmpinat de un vânt rece și de o priveliște a dealurilor care-i taie răsuflarea. Pagină separată Khwaja-sara, hijra șef din Fatehpur, stă sub umbrar și privește peste parapetul trandafiriu al palatului, în jos, spre câmpurile uscate acum, iarna. Un chip ofilit, ridat, înfășurat într-un sari decorat cu fir de aur. Își face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se prăbușește la pământ, pe spate. Pran stă locului, privindu-i trupul care pare fără viață acum, genunchii albicioși și pântecele proeminent orientat spre cerul nopții. Își continuă drumul. După o vreme, realizează că nu este singur. Patru ochi. O răsuflare fierbinte. Și tigrii s-au săturat. Pleacă și ei. O vreme merg toți trei împreună spre granița cu India engleză. Pagină de dreapta, cu spate alb BĂIATUL CEL ALB ( centrat, în partea de sus a paginii) Pagină separată Lui Jiwan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lor. David nu mai suferă acum. A fost adus aici din apele înghețate. A luptat cu valurile și a devenit erou, pentru totdeauna. A scăpat de ciclul nașterii și al morții. O, mulțumesc, mulțumesc. Domnului Arbuthnot i se taie brusc răsuflarea, iar Bobby aude suspine înăbușite de cealaltă parte a mesei. Acest moment de tristețe este întrerupt de un pocnet. Partea de sus a mesei începe să salte, să se miște ca lovită de copitele unui animal sălbatic. Bobby o aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de clasa a doua pe P&O. Numai după ce a ajuns în India cu tânăra și isterica sa soție și a ascuns-o în acea dărăpănătură pe Falkland Road a încetat să mai gândească, s-a oprit să-și tragă răsuflarea și să analizeze provocarea care-l aștepta. De fapt, era pierdut. N-a știut ce să facă. Era la fel cum se întâmplase de multe ori la Assam. Voia ceva, o forță care să i se opună, să-l facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cum va fi după revoluție, când fiecare om simplu, muncitor, va avea acces la educație, iar de oameni va avea grijă statul. Scot câte o țigară din pachet și stau cu umerii strânși, înfrigurați, mișcându-și doar mâinile în buzunare. Răsuflările lor se amestecă cu fumul de țigară în dâre albe. Iarna este uluitoare pentru Jonathan. Suprafețele argintate ale frunzelor și albeața care acoperă câmpiile Norfolkului îi fac și mai dificilă concentrarea asupra utopiei lui Gertler. Carnetul de însemnări din buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ce are valoare și ce nu. Ești cel mai autentic englez pe care l-am cunoscut. E de bine, cred. Nu se poate abține să nu râdă, și râde, râde, îndoindu-se de mijloc, cu mâinile sprijinite de genunchi, cu răsuflarea întretăiată. Oamenii se adună în jurul lui, este nebunul care urlă pe stradă fără motiv. Când ridică privirea, vede în fața sa un gigant cu căciulă de astrahan. De la vârfurile cizmelor roșii, până la vesta de oaie care cu greu îl cuprinde, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu era real. Ca toți predecesorii mei, îmi ascundeam chipul în spatele sculpturilor splendide ale dragonilor și mă rugam ca gătelile și costumele mele să mă ajute să-mi joc bine rolul. — 4 307 dragoni numai în interiorul Sălii Armoniei Cerești! Cu răsuflarea tăiată, Fann Sora cea Mare se întoarce spre mine și mă întreabă: Poți să-ți imaginezi restul gloriei imperiale, Orhideea? Ia aminte la vorbele mele: o singură privire aruncată unei asemenea frumuseți te face să simți că viața ta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
așterne din nou tăcerea. Stăm în genunchi, iar eu îmi țin bărbia jos. Nimeni nu vorbește și nu se mișcă. Pentru că nu-mi pot da seama ce se întâmplă, mă hotărăsc să trag din nou cu ochiul. Mi se taie răsuflarea în clipa în care ochii mei întâlnesc privirea Marii Împărătese. Mă lasă genunchii și lovesc pământul cu fruntea. — Cineva încearcă să se grăbească, vorbește împăratul Hsien Feng cu o umbră de amuzament în voce. Marea Împărăteasă nu dă nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rang. Ru înseamnă „cum“, iar yi înseamnă „dorești“; ruyi înseamnă „tot ce dorești“. Împăratul Hsien Feng ia de pe tavă un ruyi și pășește spre noi. Acest ruyi e din lac auriu sculptat cu trei bujori împletiți. Îmi țin în continuare răsuflarea, dar nu-mi mai este teamă. Indiferent ce fel de ruyi voi primi, mama va fi mândră mâine. Va fi soacra Fiului Cerului, iar frații mei vor fi rude imperiale! Regret numai că tata n-a trăit să vadă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]