8,590 matches
-
de „popor". Aproape la tot pasul el îți izbește auzul, trezind o emoție de neînțeles: „our people", „my people"... Ce mai înseamnă „poporul meu" pentru românul multiplicat în circa 22 milioane de individualități egoiste? Nimic. Cel mult un termen desuet, rătăcit în acest început de secol XXI, în care cuvântul de ordine, în spațiul românesc, este atotputernicul „Eu". A spune astăzi „poporul meu" înseamnă a-ți aplica singur, de bunăvoie, eticheta de naționalist. Care nu e o laudă. S-a dus
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6522_a_7847]
-
spus. Adevărul poate fi tradus cel mai bine prin câteva maxime (cred că pe unele le-am mai amintit) pe care le-am pus sub „sticla" biroului meu. Una ar fi un citat din Platon: „A nu lăsa privirea să rătăcească vizând multiple țeluri" (Legile, XII, 962 d.). De aceeași opinie este și Emerson: „Eroul este cel ce este permanent concentrat asupra unui singur țel (immovably centred)". Sau, și mai precis: „Cea mai mare înțelepciune (prudence) în viață este concentrarea; cel
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
și pe mine în eroare. Prima a fost Pasărea vopsită, în care Jerzy Kosinski își povestea copilăria de coșmar din timpul războiului. Deopotrivă cu cititorii și comentatorii din toate țările, am fost impresionată de chinurile îndurate de băiatul obligat să rătăcească de unul singur printre țărani polonezi nemiloși cu alogenul (poate evreu, poate țigan) care nu semăna cu ei. Abia peste vreo două decenii am aflat, odată cu toată lumea, că această peregrinare avusese loc doar în mintea scriitorului (și poate că nici măcar
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
-se voluntari pentru experimentele medicale realizate acolo, pacienți pe care acesta îi considera victimele unei societăți cu puseuri autoritariste. Scorsese merge mai departe pe urmele lui Kessey și Dennis Lehane pentru a aduce la lumină spectrele unei Americi scufundate, spectre rătăcind într-un univers gotic de catacombă. Totul pe Shutter Island are o istorie întunecată și tulburătoare și tensiunea crește cu fiecare moment petrecut acolo, pe măsură ce indiciile se acumulează întru descoperirea unui secret terifiant. Filmul are tot ce-i trebuie în
Mind Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6472_a_7797]
-
traiectorie predeterminată. Cititorul nu poate prevedea ce urmează și nici când se apropie de sfârșit, cu atât mai mult cu cât sfârșitul nu este întotdeauna sfârșit. „Relatarea" este, de cele mai multe ori, întreruptă brusc, parând un decupaj cinematografic, iar cititorul rămâne rătăcit într-un labirint, din care știe totuși că există cel puțin o ieșire. Și mai are o certitudine: precizia spectacolului orchestrat de Capote este fantastică.
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
cuminecătura devotamentului total. Dintre icoane se desprinde și chipul lui Ivan cel Groaznic, un chip cu contururi de tigvă, cu o gură știrbă în care află înfipt un dinte, o figură șireată de țăran rus, cu o privire de pustnic rătăcit cu gura molfăind blesteme sau alcătuind un zâmbet crud. Ca orice despot, Ivan vede peste tot trădători, rând pe rând nevinovații intră în mașina de tocat, iar când sunt acuzați pe nedrept boierii care luptaseră curajos pentru apărarea unui oraș
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
minți. Iubirea nu-i iubire Când, de schimbare dând, schimbată-ar fi, Ori s-ar preda,-n răspuns la părăsire: O, nu! Ea este-un semn ce-i neclintit, Furtuna-nfruntă,-i de nezdruncinat; Ea-i steaua navelor ce-au rătăcit; Nu-i știm valoarea, 'naltu-i doar ni-e dat. Iubirea nu-i bufonul Timpului, Obraji și buze chiar de-i cad sub coasă; Trec ore, săptămâni, ea alta nu-i, Pân' la sfârșitul lumii nu se lasă. Dacă greșesc și
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
Ghețarii de mucava/ se vor retrage dincolo de ecuator,/ dihănii împăiate vor evada din muzee/ și vânătorii plini de vânătăi/ vor trage cu serpentine multicolore/ în nălucile cu ari-pile-n lanțuri.// Ne vom întinde pe canapeaua de granit,/ îți voi lua palma rătăcită printre convulsiile mele/ și voi încerca să ghicesc/ numărul exact al aventurilor tale.// Într-un târziu, când te vei ridica în aer,/ uitându-mi părul împletit cu hemantus,/ nu te vei putea desprinde de radiația/ bradului de sârmă ghimpată.// În
Altă generație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6400_a_7725]
-
Dosarul de Securitate era pierdută într-o mulțime de rapoarte de urmărire la edituri, case de filme, mijloacele tehnice de ascultare și înregistrare a convorbirilor telefonice (400 de pagini), toate amestecate într-un conglomerat în care cititorul s-ar fi rătăcit și l-ar fi abandonat. Am citit de trei ori dosarul și abia la urmă am reușit să-i descopăr liniile de rezistență și să organizez acel amalgam inform de sute de pagini. În timpul lecturii m-am întrebat unde și
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
în alta, iese dintr-o lacrimă și se rostogolește într-un rîs imens care naște o agitație de bîlci, cu figuri bizare, cu gesturi și haine stridente, așa cum poate să fie strident, uneori, strigătul disperării... De cîte ori n-am rătăcit pe străzi și în mine cu ochii voaioristului la purtător, încercînd să intru cu gîndul și cu fantasmele mele în casele oamenilor, prin ferestre sau prin uși închise. Halucinațiile mele se puteau însoți oricînd sau niciodată cu fantasmele celor de
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
ofițer pișîndu-se pe jos și acum îl vedea cum plînge. Tînărului asiatic, Sam îi zise: - Domnule, sîntem ospitalieri pînă la Dumnezeu și-napoi. Dar, în general, nu servim aici militarii filipinezi. - Lucky e din Vietnam, spuse colonelul. - Vietnam. Te-ai rătăcit? - Nu, nu m-am rătăcit, îl asigură bărbatul. - Tipul ăsta, interveni colonelul, e deja pilot de vînătoare. E căpitan în Forțele Aviatice ale Vietnamului de Sud. Sam îl întrebă pe tînărul căpitan: - Păi, și e război acolo sau ce? Război
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
acum îl vedea cum plînge. Tînărului asiatic, Sam îi zise: - Domnule, sîntem ospitalieri pînă la Dumnezeu și-napoi. Dar, în general, nu servim aici militarii filipinezi. - Lucky e din Vietnam, spuse colonelul. - Vietnam. Te-ai rătăcit? - Nu, nu m-am rătăcit, îl asigură bărbatul. - Tipul ăsta, interveni colonelul, e deja pilot de vînătoare. E căpitan în Forțele Aviatice ale Vietnamului de Sud. Sam îl întrebă pe tînărul căpitan: - Păi, și e război acolo sau ce? Război? Bum-bum-bum? Schiță cu mîinile o
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
descrie o experiență mistică - tatăl își dăruiește inima în schimbul resuscitării fiicei lui - sau doar halucinația lui în timpul anesteziei, după o criză cardiacă (Tatăl). ai nici nu știm ce reprezintă chibriturile pe care este pusă să le aprindă pe rând fata rătăcită într-o noapte de iarnă (Paltonul negru), sau măcar dacă ele fac parte din visul ei, din visul mamei ei, din visul străinei de la celălalt capăt al orașului. Chiar și atunci când personajul principal este un bărbat, leit-motivul povestirilor rămâne suferința
Și despre noi sunt poveștile de groază by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6348_a_7673]
-
unei viziuni, viziunea unui ficționar, cu acel ingegno al inventatorului care găsește mijloacele tehnice de a da consistență acestei viziuni, de a crea iluzia. Nu întâmplător cei supuși acestei magii sunt copiii, copiii cinematografului, un fel de Hänsel și Gretel rătăciți în decorul andersenian al unor imense studiori pentru care cel creat de către Méliès n-a fost decât primum movens. Filmul lui Scorsese este destul de însiropat cu dulcegării, situații convenționale, clișee - și nu mă refer la cele utilizate cu bună știință
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
au lăsat adesea în voia unei emisii textuale ample, lipsite de rigorile unei zăgăzuiri, ale unui autocontrol ce s-ar fi dovedit benefic. Deriva, desubstanțierea îi pîndea. De la o fantazare abstractizantă la erupția unui ruralism pînă la urmă îmbisericit sau rătăcit în neguri tracice pînă la un umor pe bandă rulantă, cu roade nu o dată foarte modeste, s-a ajuns la un capitol al literelor noastre postbelice, jucînd rolul defel neglijabil al regenerării poeziei după marasmul realist-socialist, dar conținînd și slăbiciuni
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
limpede izvor, era un jilț înalt, frumos împodobit și încrustat cu aur, argint, fildeș, abanos și pietre prețioase; în jilț era așezată o femeie bătrână ... Înțelegerea, care le citea multor discipoli filozofie și teologie”. E întâlnit, de altfel, însuși Împăratul, rătăcit - conform binecunoscutului clișeu - la vânătoare; la rândul său, acesta e convins să pună valorile teologiei mai presus de cele lumești și chiar să răspândească această revelație. În căutarea locului petru sihăstrie, tânărul călător e însoțit de diferite virtuți personaje precum
Un roman medieval despre reforma creștinătății by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4758_a_6083]
-
tuturor, fără supărare, și fără indiscreție. Și care comunicau firesc prin acele încheieturi ale orașului care erau răspântiile. În stare să te mai ducă și astăzi, pe ici, pe colo, dintr-un cartier vechi în altul, fără teama că te rătăcești, fără grija că pierzi timpul. Între istorie personală și muncă de arhivă, între povești și literatură, Victoria Dragu Dimitriu reface un timp bucureștean, amestecat ca și arhitectura și felul târgoveților. Timpul pe care și Eliade, și Mateiu Caragiale, și Călinescu
Siluete la răscruci by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5040_a_6365]
-
și un foarte fin simț al observației portretul cronicarului de carte: „E un bărbat de treizeci și cinci de ani, dar arată de cincizeci. E chel, are vene varicoase și poartă ochelari sau ar purta dacă singura lui pereche nu s-ar rătăci sistematic. Dacă lucrurile îi merg normal, va suferi de malnutriție, dar dacă a avut de curând baftă, va suferi de mahmureală. În acest moment e unsprezece și jumătate dimineața și, conform programului său, ar fi trebuit să înceapă să lucreze
Verdictele lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5048_a_6373]
-
și topirea unuia în celălalt. Despre dispariția granițelor, despre alungarea limitelor, despre ce mai poate fi, încă, necunoscut, în tot ceea ce ți se pare atît de cunoscut. În acele foarte puține repetiții la care am stat mi-am permis să rătăcesc prin melancolii care aduc la suprafață exercițiul meu de admirație. De uluială continuă față de curiozitatea neostenită pe care Silviu Purcărete o are față de lume, de artiști, de muzică, de fanta de lumină pe care Luna o proiectează, uneori, pe pămînt
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
pentru lord Byron. Acesta, în culmea gloriei, locuia în celebrul palat Mocenigo de pe Canal Grande, servit de paisprezece persoane și posesor al unei herghelii la fel de numeroase. Lipsit de curaj, junele Arthur nu îndrăznește să-l abordeze imediat pe Byron și rătăcește prin Veneția pe urmele unui câine al străzii care nu-l duce însă la Palazzo Mocenigo, ci în brațele fetei unui cârnățar, de care se îndrăgostește, dar pe care o părăsește, poate și pentru motivul că italianca se arăta mult
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4774_a_6099]
-
servituți comuniste l-a plătit printr-o carență îngrijorătoare a oricărei inserții sociale, aproape un deceniu ducînd literalmente o viață clandestină, fără buletin de București și fără un salariu care să-i dea un minim sprijin moral. Un asemenea famelic rătăcind dintr-o gazdă în alta nu putea supraviețui decît mutîndu-și centrul de greutate în copca spiritului interior, așa explicîndu-se de ce Ion Papuc a intrat în pielea unui tînăr mistuind cărți și împingînd deliciul lecturii pînă la orgoliul de a ști
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
presară iarăși spaime sure. / Amară-i că puțin o-ntrece moartea: / dar ca s-arăt ce bine-n ea aflai/ voi spune ce mi-a scos în cale soartea” Eta Boeriu: „Spre-amiaza vieții noastre muritoare/ ajuns, într-o pădurentunecoasă/ mă rătăcii pierzând dreapta cărare./ Nu-i chip să spun, căci prea cumplit m-apasă/ și mă-nfioară gândul ei, ce cruntă/ mă-mprejmuia, ce-adâncă și stufoasă./ Nici moartea în durerea ei n-o-nfruntă/ dar până-a spune ce mi-a
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
de calibru, cum nu vezi la tot pasul, inteligent, precis, atent la tot ce face, atent la parteneră, deschis fiecărei tentații regizorale, un actor care prețuiește fiecare cuvînt, fiecare mișcare, fiecare tăcere, care nu-și lasă nici o secundă personajul să rătăcească în singurătăți, un actor cu o expresivitate care vorbește și atunci cînd coboară tăcerile, cu un corp care știe să preia vibrațiile cuvintelor, căutările și aventura lui Henry Law. Cele două interprete ale Elizabethei Law mi s-au părut, de
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
minim de mișcări, de pași, mizînd enorm pe ce se găsește și dincolo de mască și de măști, Horațiu Mălăele îi dă o bogăție fantastică de chipuri și de ipostaze lui Hlestakov al său, din Revizorul său de la Comedie. Ne-am rătăcit, de cîteva ori, împreună, în buzunarele cu povești din sufletul nostru. Timid și tandru, a agățat, deasupra patului băiatului meu un tablou, „Atelier”, șoptindu-i, altfel spus, cît de minunată este intimitatea unui artist. Cît de simplă și cît de
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
gest generos, cu diagnosticul sindrom neurastenic. Naratorul, chemat de ițele povestirii - practic de jurnalul cu iz testamentar și cu îndemnuri executorii, în postcomunism - să lămurească felul în care i s-a stins mătușa, la Tel Aviv (după ce fusese nevoită să rătăcească, pe vremuri, pe căi aiuritoare și cu destule compromisuri, ajungând în zona Donbass, apoi în Samarkand, și la doi pași de China), are momente de cumpănă. Doctorul curant, de asemenea rafinat și colaboraționist, pe vremuri, îi comunică opiniile sale de
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]