1,717 matches
-
plăcea să mă știu. Mă enerva Cătă, care, mi se părea atunci, suportase cu prea multă Înțelepciune despărțirea de Cristina, mă scotea din sărite și Andreea, ea cocea În continuare planuri de răzbunare care mă includeau și pe mine. Râdeam răutăcios de ea, mi se părea că, În furia ei, pozează mai mult decât era Îngăduit În C.a. Părea cuprinsă de o adevărată paranoia, nu doar În ce privește vendeta anti-Pârvu, Începuse chiar să susțină că are impresia că suntem urmăriți, repera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
deopotrivă. Deși pe față își arătau mereu bucuria când o vedeau, tinerele domnișoare, chiar și unele doamne mai coapte, nu-și ascundeau gelozia când ea nu era de față pentru rochiile și pantofii ei mereu în ton cu moda, bârfa răutăcioasă fiind se pare singurul lucru care le mai putea echilibra psihic pentru următoarea întâlnire cu ea. La asta se mai adăuga și faptul că datorită excelentei sale situații materiale, Smaranda aduna în jurul ei numeroși curtezani, posesori a unor cărți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nu o întrebase nimic, cum de altfel nu-și pusese problema existenței unui alt bărbat. Dragostea lor perfectă și totală nu lăsa loc sentimentului meschin al geloziei. Se gândise la doamna Hagiaturian. Mama ei niciodată nu pierdea prilejul unor comentarii răutăcioase care mereu minimalizau tot ceea ce ținea de el. Dar freamătul și încordarea fetei așezată lângă el îl făcuseră să-și dea seama că era vorba despre cu totul altceva. Nedeslușit, amenințător. Nu o întrebase nimic totuși. Pur și simplu își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
companiei a 3-a. Locotenentul Rădulescu, comandantul plutonului 4. Mulțumesc domnule colonel, dar prezentările sunt de prisos. Cel puțin pentru locotenentul Rădulescu. Noi ne cunoaștem de mult. Nu-i așa, domnule locotenent? Surâde, ca apoi să izbucnească într-un râs răutăcios. Un vechi amic? întreabă în șoaptă căpitanul pe Marius, după ce strâng tăcuți mâna noului venit. Hm, mai degrabă o veche cunoștință. Parcă avizat, Iorgu, aflat până atunci la doi pași în spatele ofițerului de legătură rus angajat într-o conversație animată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
știu asta! Te încăpățânezi să taci și ai să regreți Din buzunarul mantalei, Schultz scoate un cuțit lung, cu lamă subțire și puțin curbată. Face un semn către șoferul său. Bruno, crestează-i ochii! Scharführer-ul se apropie lățind un rânjet răutăcios pe fața de buldog. Opriți-vă, este o barbarie! Cu tot corpul, asemenea unui lup, Schultz se întoarce încet spre von Streinitz. În privirea lui sticlește un licăr periculos. Privirea fanaticului impenetrabil la orice argumentație logică, capabil conform principiului "crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu nestrămutata vrednicie a lucrurilor strămoșești, vorbind o păsărească coruptă în locul frumoasei limbi a strămoșilor, măsurând oamenii și împrejurările cu capul lor strâmt și dezaprobând tot ce nu încape în cele 75 dramuri de creier cu care i-a-nzestrat răutăcioasa natură, acest tineret, zic, a deprins ariile teatrelor de mahala din Paris și, înarmat cu această vastă știință, vine la noi cu pretenția de a trece de-a doua zi între deputați, miniștri, profesori de universitate, membri la Societatea Academică
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
român din Ploiești, fiul unui grădinar (bulgar) care cultiva varză; de aceea îl și numiră Vărzarul. Ajungând din tinerețe a înainti în diregătoriile civile, se făcu și armaș mare, o dată cu Cicală, când s-a făcut vistier. Înzestrat cu un suflet răutăcios și neomenos, îndată ce-a ajuns la postul acesta a început a revărsa asupra tuturora veninul răutății sale; nici boier, nici preot nu scăpa nesupărat și nejăfuit de puterea lui. Astfel acești doi venetici, strâns uniți între dânșii și profitând
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
învățați sunt în stare a face să zâmbească și pe omul cel mai deprins cu curiozitățile lumii. {EminescuOpX 408} Căci într-adevăr e curios ca niște bieți oameni cari abuzează în mod periculos sănătății lor de surogatul pe care natura răutăcioasă le-au dat în loc de creieri, surogat abia suficient pentru a distinge un om de un car cu lemne, incapabil însă de-a înțelege semnificațiunea vorbelor chiar, ceea ce ni se dovedește atât de des prin articolele de fond ale foilor liberale
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Gosseyn văzu Vocea Unu apropiindu-se de el. Omul avea întipărit un zâmbet abia schițat pe fața pătrată. Era acel surâs pe care memoria comună despre experiența acumulată pe Pământ de Gosseyn Unu și Doi l-ar fi catalogat drept răutăcios. Când individul se opri si se uită în jos spre Gosseyn, ochii lui, văzuți de aproape, erau cenușii - închis la culoare. Și zâmbetul le dădea o privire care, pe Pământ ar fi fost considerată plină de viclenie și atotștiutoare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
rașchetat, creștea până la proporții nevrotice, îmi venea să-mi smulg creierul și să dau cu el de-a dura pe coridoare. Mi-ar fi plăcut să mă văd decapitat, cu sângele desenând arteziene, ca-n Kill Bill 1, gratuit și răutăcios; și mai departe, cu mintea splendid tranșată de creier, inaccesibilă puturoșilor cu care îmi pierdeam timpul, energia și demnitatea. În realitate, nu se petrecea nimic. Eram extrem de cuminți și de-obișnuiți. Fetele se strigau cu „Fato!“ sau „Fată!“, schimbau între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aș fi chemat și pe Mihnea să vadă, dacă n-aș fi știut că doarme pe rupte. Din respect față de primii noștri ani de facultate, n-am să spun ce scria acolo. Câți profesori nu înnebunisem cu întrebările noastre istețe, răutăcioase; în câte ocazii nu copiasem din palmă sau cu fițuica lipită pe sacoul celuilalt; de câte ori nu ieșisem din amfiteatre cu sticlele de bere bombate în hanorac (oricum n-ai fi putut să le bei: îți înghețau la piept în timpul cursului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ar fi avut ce să-i spună. Unele momente sclipeau cu mai multă intensitate din fragmentele de poveste din care erau desfăcute. Îmi simțeam sexul izbindu-se de pantalon doar când mă gândeam la ele. Durerea și satisfacția se-amestecau răutăcios, voluptatea pulsa în creier ca și cum chiar aș fi ajuns acolo, spectator invizibil, dar activ, al evenimentelor. O descopeream pe Maria așezată în patru labe pe covor, pătrunsă de sexul potrivit de mare al unui tânăr suplu, în tricou, în timp ce prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-l deconspire.“ „Observ că ești în temă...“ „Mă, du-te-n chiloți! Vezi că se răsucește bunică-tu-n mormânt. Apropo, de ce-l urmărea Securitatea pe tipul ăsta al tău? Era periculos?“ I-am ignorat înjurătura, mai mult nostimă, decât răutăcioasă. Când se punea pe treabă, nu-l opreai pe Mihnea: îți inventa o măgărie din orice. „Așa s-ar zice, dacă citești Scrisoarea V. Bubuia avioane pe cer.“ „Bubuia virtual. Ți-l imaginezi tu lucrând circuite și detonând dispozitive cibernetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de vreo douăzeci și șapte de ani, cu părul cârlionțat și aproape negru, cu ochi cenușii, mici, dar arzători. Nasul îi era lat și turtit, fața cu obrajii proeminenți; buzele lui subțiri schițau necontenit un surâs insolent, ironic și chiar răutăcios; însă fruntea îi era înaltă și bine făcută, înfrumusețând partea de jos a feței, conturată într-un mod cam lipsit de distincție. Pe chipul lui, deosebit de bătătoare la ochi era paloarea ca de mort, care conferea întregii fizionomii a acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zăcut la Pskov toată luna, am avut febră!... Și-acuma veți căpăta deodată un milion și ceva, și asta pe puțin, o, Doamne! exclamă funcționarul, plesnind din palme. Ia spuneți, rogu-vă, ce folos are din asta! spuse iritat și răutăcios Rogojin, arătând iarăși cu capul spre funcționar. Păi nu ți-aș da nici o copeică, chiar dacă ai umbla cu picioarele-n sus în fața mea. — Și-o să umblu, o să umblu. — Na-ți-o bună! Păi oricum nu-ți dau, nu-ți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spusese că pornise la drum fără să dea nimănui de veste, era așteptat de câțiva inși, care strigau și-și fluturau căciulile. — Ia te uită, și Zaliojev e aici! mormăi Rogojin, privindu-i cu un zâmbet triumfător și chiar parcă răutăcios. Brusc, se răsuci spre prinț și spuse: prințe, nici eu nu știu de ce te-am îndrăgit. Poate pentru că te-am întâlnit într-un asemenea moment. Dar și pe ăsta l-am întâlnit, adăugă el arătând spre Lebedev, însă vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu lua degeaba leafă de la societatea pe acțiuni. Rămase perplex când prințul îi ceru portretul și îi povesti în ce fel se aflase de portret în salonul generălesei. — E-e-eh! Trebuia să vă dați drumul la gură! strigă el cu ciudă răutăcioasă. Doar nu știți nimic... Idiotul! mormăi el ca pentru sine. — Sunt vinovat, dar am făcut-o fără să vreau; pur și simplu așa a venit vorba. Am zis că Aglaia e aproape la fel de frumoasă ca Nastasia Filippovna. Ganea îl rugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că, așteptându-mi rândul, mi-am și pregătit anecdota... — Și e de ajuns să te uiți la chipul Excelenței Sale ca să-ți dai seama cu ce mare satisfacție literară și-a prelucrat anecdota, îndrăzni să comenteze Ferdâșcenko, încă stânjenit. Apoi zâmbi răutăcios. Nastasia Filippovna îi aruncă generalului o privire fugară, zâmbind și ea pentru sine. Însă se vedea că tristețea și irascibilitatea ei se amplificau din ce în ce mai mult. Afanasi Ivanovici se simți de două ori mai speriat decât până atunci, auzind că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
clipă la alta. Rogojin se așeză pe scaunul arătat, dar nu stătu jos mult timp; curând se ridică și rămase în picioare. Încetul cu încetul, începu să-i vadă și să-i recunoască pe musafiri. Zărindu-l pe Ganea, râse răutăcios și șopti ca pentru sine: „Ți-am făcut-o!“ Pe general și pe Afanasi Ivanovici îi privi fără sfială și chiar fără vreo curiozitate specială. Dar când, lângă Nastasia Filippovna, îl văzu pe prinț, nu mai putu mult timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
strâmbă într-un zâmbet batjocoritor.) He-he! — Crezi că vreau să te înșel? îl întrebă prințul. — Nu, te cred, numai că nu pricep nimic. Cu siguranță, mila ta e, probabil, mai mare decât dragostea mea! Pe fața lui se aprinse ceva răutăcios, care dorea neapărat să fie exprimat în cuvinte. — Asta-i, dragostea ta nu poate fi deosebită de ură, zise prințul zâmbind, și, dacă o să-ți treacă, nu-i mare lucru să se întâmple o nenorocire și mai amarnică. Frate Parfion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
corn de cerb, cu lama fixă, lungă de vreo trei verșoci și jumătate și potrivit de lată. Văzând că prințul acordă o atenție specială faptului că acest cuțit i-a fost smuls a doua oară din mână, Rogojin, cu ciudă răutăcioasă, îl înșfăcă, îl puse în carte, iar cartea o trânti pe altă masă. — Ce faci cu el, tai foile? întrebă prințul, însă cumva distrat, parcă fiind încă sub presiunea unei puternice îngândurări. — Da, foile... Păi nu-i un cuțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe sincerul ei prieten. Kolea avu chiar lipsa de delicatețe de a-și rosti cu voce tare bănuiala, ca s-o scoată cu totul din sărite pe Lizaveta Prokofievna, cu care tot timpul și din când în când se ciorovăia răutăcios, în pofida prieteniei care îi lega. — Stai amice, nu te grăbi, nu-ți umbri triumful! îi răspunse Lizaveta Prokofievna, așezându-se în fotoliul oferit de prinț. Lebedev, Ptițân, generalul Ivolghin se grăbiră să le ofere scaune domnișoarelor. Generalul se ocupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Și să știi că nici de însănătoșirea propriului meu fiu, dacă l-aș avea, nu m-aș bucura mai mult decât de a ta; și, dacă nu mă crezi, ție să-ți fie rușine, nu mie. Cât despre băiețandrul ăsta răutăcios, își permite cu mine glume și mai urâte. Mi se pare că-l protejezi; așa că te previn: într-o bună dimineață, crede-mă, o să mă lipsesc pe viitor de a avea plăcerea și onoarea să-l mai cunosc. — Păi eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Mut și trist, ca un smintit. Amintindu-și apoi aceste clipe, cuprins de o nemaipomenită tulburare, prințul fu chinuit mult timp de o întrebare: cum poți însoți un asemenea sentiment veritabil, sublim cu o ironie atât de fățișă și de răutăcioasă? Că era vorba de ironie- nu se îndoia de asta: înțelesese doar acest lucru și avea toate motivele: în timpul recitării, Aglaia își permisese să înlocuiască literele A.M.D. cu N.F.B. Că nu era o greșeală și că auzise bine - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
această tărășenie, potrivind-o anume la această oră, în această seară, ca să fie de față chiar acești martori și n-o fi aranjat-o oare întru rușinea și nu întru triumful lui? Dar se simțea prea întristat din pricina „monstruoasei și răutăcioasei lui suspiciuni“. Se pare că ar fi murit dacă cineva ar fi aflat că are așa ceva în minte și, în clipa când intrară noii musafiri, era sincer în dorința sa de a se considera mai prejos decât cei din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]