1,744 matches
-
sunt altare, Și ceața serii stă pe culmi Cu-aripi ce fâlfâie-n înalt Născând fantome ca-ntr-un vis Când luna lunecă pe cer În spațiile substelare. Ce dragi îmi sunt, o Caucaz, Și sălbaticile tale copile Și vrednicii războinici, fiii tăi, Și asupra țancurilor tale Azurul înălțimei străvezie Și glasul pururi înoit Al groaznicei furtuni Care mugește-n piscuri Ori sparge tunete-n prăpăstii, Genunea pe genune chemând, Ca glasul străjilor pe metereze În nopțile de spaimă. Acolo dragoste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
i se dea liberă trecere spre Moscova. În răspunsul Maiestății sale se arată că, exact atunci au sosit vești din care rezulta că, „foarte de curând, cete înarmate ostășește au ieșit din Moldova și au invadat pe neașteptate, în chip războinic, stăpânirile Serenității Sale, pământurile Podoliei și au năvălit violent în vreo câteva cetăți în număr de patru sau cinci, pe care luându-le, au omorât pe toți cei găsiți acolo și pe unii i-au decapitat și chiar cetățile și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că „în vremea regelui Albert, a pierit Șleahta în Polonia.” Demoralizarea a fost factorul principal, care a caracterizat psihologia polonilor participați la campania din 1497. Încă dinainte de începutul acesteia, mari nobili și prelați ai regatului s-au opus unei întreprinderi războinice împotriva unui principe, a cărui faimă umpluse Europa. În decurs de 30 de ani, din 1467, când are loc campania lui Matei Corvin și până în 1497, când se încheie campania condusă de regele polon, Moldova a făcut față unor încercări
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
semn că domnul nu mai vroia să plătească haraciu Porții, anulând, astfel, pacea încheiată cu Poarta mai înainte ? Acțiunile domnului au fost considerate ca „o contribuție românească la efortul european de cruciadă” ca un mod de „a grăbi declanșarea acțiunilor războinice” ale europenilor. Este greu de crezut că domnul, de dragul Creștinătății, ar fi comis imprudența de a declanșa ostilitățile cu Poarta. A procedat așa Vlad Țepeș, în 1462, și, deși avea promisiunea regelui Ungariei că-i va veni în ajutor, rezultatul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că “supușii <lui Ștefan> sunt toți bărbați viteji, ageri și nu făcuți să stea pe perne, ci la război pe câmpul de luptă”. Reichestorffer arăta că “neamul acesta al moldovenilor este aspru și foarte primitiv, totuși în treburile ostășești și războinice ei sunt deosebit de bine pregătiți”. Regele Poloniei, Sigismund, scria papei: “cred că Sanctitatea voastră nu ignoră faptul că în vecinătatea mea se află românii, un popor foarte războinic și bine antrenat în disciplina militară”. Despre calitățile războinice ale românilor Antonio
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
al moldovenilor este aspru și foarte primitiv, totuși în treburile ostășești și războinice ei sunt deosebit de bine pregătiți”. Regele Poloniei, Sigismund, scria papei: “cred că Sanctitatea voastră nu ignoră faptul că în vecinătatea mea se află românii, un popor foarte războinic și bine antrenat în disciplina militară”. Despre calitățile războinice ale românilor Antonio Maria Graziani scria în 1564: “Ei urmează mai mult îndeletnicirea războiului decât a păcii”, hărțuindu-se mereu cu tătarii, respingând năvălirile acestora sau năvălind ei în ținuturile controlate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
treburile ostășești și războinice ei sunt deosebit de bine pregătiți”. Regele Poloniei, Sigismund, scria papei: “cred că Sanctitatea voastră nu ignoră faptul că în vecinătatea mea se află românii, un popor foarte războinic și bine antrenat în disciplina militară”. Despre calitățile războinice ale românilor Antonio Maria Graziani scria în 1564: “Ei urmează mai mult îndeletnicirea războiului decât a păcii”, hărțuindu-se mereu cu tătarii, respingând năvălirile acestora sau năvălind ei în ținuturile controlate de tătari. “Oamenii sunt de felul lor șireți, cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
este făcută “pentru (dreapta și credincioasa) lor slujbă către noi și ca să fie în straje împotriva tătarilor, așa precum au fost până acum, fiind din ceata boierului nostru Gangur”. Pentru Ioan Bogdan, documentul respectiv reprezintă “prima mențiune documentară despre cetele războinice ale boierilor moldoveni”. Așadar, Moldova secolului al XV-lea avea o oaste tipic feudală, formată din cetele boierești. Documentul din 1484 a fost considerat, însă, ca fiind fals. Dar, chiar dacă îl socotim autentic, documentul nu sprijină interpretarea făcută de Ioan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dreptcredincioși, cînd au aflat că au căzut vitejii cei buni și neînfricați, și boierii cei mari și oștenii cei buni și tineri și oastea cea mare și vitează și aleasă, împreună cu husarii viteji”(p. 46). Este vorba de o elită războinică, dar nu de o alcătuire ostășească deosebită. Ceea ce se înțelege, dacă considerăm izolat ultimul pasaj din Letopiseț, în care sunt pomeniți vitejii. După lupta de la Râmnic, din 1481, după ce se arată că domnul a făcut ospăț mare întregii lui oștiri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
respectarea legii, așa cum era ea, legea românească, ne explică rostul informației transmisă tot de Reichesdorffer în legătură cu cele 500 de gospodării de tătari care locuiau în Moldova, tătarii fiind “legați prin credința lor de voievod și siliți a porni în expediții războinice cu trupele lor instruite chiar și împotriva tătarilor din afară.” Veniturile domniei. Barbu Câmpina și toți istoricii de după el sunt de acord cu faptul că puterea domnească este direct proporțională cu veniturile domnului. Ferdinand Lot considera că veniturile unui monarh
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Grabar, marele specialist în arta bizantină a atras atenția asupra semnificației pe care o are această scenă: împăratul Constantin “pleacă pentru bătălia care va aduce biruința credinței creștine: arhanghelul se întoarce, pentru a-i arăta semnul apărut pe cer: sfinții războinici îl urmează și apără oastea sa“. La începutul erei creștine și în Evul Mediu, oamenii au crezut în simboluri și în semne, unul dintre semne reprezentându-l crucea. Acesta i s-a arătat împăratului în ajunul confruntării cu Maxențiu de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
reguli magice. Predicatele cu verbe la timpul durativ al prezentului indicativ completează imaginea intensă a înghițirii arhetipale și o prezintă în desfășurare într-un plan sacru. Un buzdugan solar își alege în cadrul probei vitejești Mizilca, fecioara ce trebuie să pară războinic: „Un buzdugan ș-alegea,/ D-o mie cincizeci de-oca,/ Toarta patruzeci venea./ În mână că mi-l lua,/ De genunchi mi-l trântea,/ De rugină-l scutura,/ Ca laptele îl făcea,/ Ca soarele strălucea./ La brâu că mi-l
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
văd și eu ochii tăi,/ Să știu din ce mâini să piei!”. Obloanele ca indiciu al armurii pe care o poartă Samodiva se regăsesc în toate variantele, în timp ce vălurile nupțiale sugerate de țohoane adaugă în acest text conotația unei fecioare războinice, motiv cu răspândire universală. Alteori pedeapsa este cerută să fie îndeplinită nu la drumul mare, deci pe calea de acces spre infernal, ci în spațiul familiar Sâlei, la curțile ei. Înfrângerea ei acolo anulează forțele malefice chiar din inima lor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-nvățat/ Munții la vânat./ Punte și-au d-aflat,/ Urmă de cerb mare./ Atât au urmărit,/ Pân’ s-au rătăcit/ Și s-au neftinat/ Nouă cerbi de munte” (Urisiu de Sus - Mureș). Tatăl este aici, ca în basmele cu fecioara războinic, ipostaza maestrului inițiator, bătrânețea lui se traduce în cunoaștere și capacitatea de a modela abilitățile neofiților, dovadă că nu își învață fiii ocupații profane care i-ar face să parcurgă drumurile orizontale din contingent, ci îi îndreaptă spre spațiul privilegiat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lor însă este limitată, balada preluând doar acele elemente care au putut fi adaptate formei sale artistice. O călătorie inițiatică propriu-zisă întreprinde mezina lui Mizil-crai. În basme, structura epică ar face parte, conform clasificării lui Lazăr Șăineanu, din „ciclul fecioarei războinice”, tipul a cu basmul tip un ochi râde și altul plânge, cu diferența că ajutorul năzdrăvan vine de la o cățea, și nu de la cal. Travestită în flăcău, mezina împăratului depășește probele de vitejie și încercările de demascare a sexului ei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
balade. Coloana de susținere a cerului, transfigurată în arbore, e din argint, metal asociat „schemei sau lanțului simbolic lună - apă - principiu feminin” . Datele sunt de o coerență acută, căci mărul se află într-un peisaj acvatic păzit de trei ipostaze războinice ale principiului feminin. „Pomul vieții” pare aici să țină de fertilitatea feminină și o transplantare a lui în social de către flăcău adaugă cel din urmă element necesar regenerării. Cele trei faze ale rodului său corespund ciclicității vieții, dar și celor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un statut superior copilului, ce-l face demn de nași uranieni. Revelația inițiatică se constituie tocmai din hierofania divi¬nității supreme, venită să înzestreze inițiatul nu numai în planul cunoașterii, ci și în plan material, adeseori, cu simboluri ale naturii războinice, învingătoare. Pușca de la Sfântul Petru nu rămâne niciodată fără muniție și ucide zmeii fără greș și fără efort din partea flăcăului, semn al implicării divinului în confrun¬tarea arhetipală. Ca figură opusă lui Dumnezeu, diavolul implică o coborâre în infern. Ambivalența
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
face cu ea ce vei vrea, că în el îi stă puterea întreagă”. Pasărea îi dă feciorului toate informațiile necesare pentru a-i asigura biruința, iar metamorfoza temporară îl face să ia contact cu energiile pure ale faunei. Secretul puterii războinice reprezintă cheia incursiunii inițiatice și momentul dezvăluirii lui reprezintă epifania așteptată de erou. De aici încolo tensiunea rituală scade, iar acțiunea își urmează cursul anticipat. Sfatul salvator vine altădată de la vultur sau orice alt animal salvat de erou, care este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
transpunere poetică adecvată: perfectul simplu transmite o încordare prelungită, superioară redării prin perfect compus. Accentul pe vocala a mărește durata confruntării tergiversate de echivalența energiilor, răsfrântă unitar asupra adver¬sarilor, după cum sugerează forma reflexivă a verbului. Determinarea temporală a acțiunii războinice dă o coordonată precisă percepției dilatate a momentului. Reluarea versului Zi de vară până-n seară desfășoară în fața ochilor receptorilor o succesiune hiperbolică de perioade combative. Un alt tip de evoluție repetitivă apare în colinda Voinic căutat prin munți IV, (117
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Crimeea, Oceacovul și Basarabia, sub condiția ca Prusia și Franța să garanteze Porții otomane posesiunile din sudul Dunării. Țările Române figurează ca monedă de schimb și în tratatele de pace de la Șiștov și Iași (1792) care au încheiat alte încleștări războinice dintre ruși, turci și austrieci desfășurate tot pe teritoriul Țărilor Române. În aceste împrejurări de concurență acerbă cu Austria și Prusia în adjudecarea întinselor teritorii stăpânite de Poarta otomană, Rusia face un pas important spre Apus, ocupând teritoriul dintre Bug
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și bălți și heleșteie într-atâta, încât omul nu poate dori nimic mai mult de la natură pentru nevoile vieții”. Interesante sunt impresiile sale despre locuitori: „Apoi neamul acesta al moldovenilor este aspru și foarte primitiv, totuși în treburile ostășești și războinice ei sunt deosebit de bine pregătiți în felul lor”. Despre spiritul tolerant al românilor (moldovenilor), solul regal scria: „În această țară locuiesc împreună, sub cârmuirea voievodului, diferite secte și religii și neamuri, ca de pildă, ruteni, poloni, sârbi, armeni, bulgari și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Filibotes! În secolul al XIX-lea spaniolii numeau "filibusteri" pe patrioții cubanezi care luptau pentru independența Insulei! Timp de două secole, bucaneros și filibusterii au reprezentat o categorie "ori-ginală" a pirateriei. La început nu aveau nimic în comun cu acțiunile războinice și cruzimile. Primii bucaneri englezi și francezi vindeau marinarilor carne afumată, piei, fructe și erau angrenați în acțiuni de contrabandă. Expulzați în 1630 din insula San Cristobal, s-au refugiat în insula Tortuga, devenită centrul activităților "ile-gale" din Caraibe. Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pus și Che și Alberto poposiți la Machu Picchu. Gândind și visând la ce a fost odată, trăirile sufletești aveau să mi se aștearnă mai târziu pe o coala de hârtie: Machu Picchu La Machu Picchu în noapte se-adună războinici incași, duc sfaturi de taină în șoapte, stau strajă pe ziduri arcași. Ard focuri în temple, pe-altare dau preoți jertfire de vieți și inima-n piatră tresare mușcată de aprigi săgeți. Ni-s zeii potrivnici de-o vreme, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pleoape. Din cer luna plină jelește cu lacrimi de-argint o cetate și neamul supus mișelește cu plumbii țintiți pe la spate. Mă plimb printre falnici ruine, aud parcă sunet de pași și simt cum se scurg lângă mine prin cețuri, războinici incași"! (din volumul "Abecedar de istorii și... istorioare, Editura Junimea, Iași, 2009). "Călătorim pentru a călători"! Pentru Che călătoria aceasta a fost mult mai mult, a fost o școală, o lecție profundă de viață, o prelegere magistrală de istorie, economie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ani, pregătit să unească și să îmbrățișeze inimile pentru păstrarea ființei naționale românești", făcându-se precizarea, atât de necesară, că "nicăieri în publicistica sa, în opera politică, așa cum a fost pe drept definită, nu se află nici un fel de chemare războinică. Figurează doar strigătele bărbate de avertizare, de apel la rațiune, de toleranță". Tocmai de aceea, Doina poate fi considerată "opera gazetarului politic Eminescu". Urmărind etapele creației poemei, în contextul istoric al propriei trăiri evenimențiale în epocă, autorii studiului vin la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]