2,974 matches
-
În sala de consiliu, sultanul făcu semn suitei să aștepte afară. La rândul lui, Ștefănel Îl privi pe Amir, care Înțelese că va fi o Întrevedere Între patru ochi, dar rămase În apropierea ușii. La scurt timp, un grup de războinici mongoli intrară pe coridor, rămânând În așteptare. Numărul lor era egal cu cel al gărzilor sultanului. Apoi ușa se deschise și Amir intră, fiindcă era nevoie de un translator din mongolă În turcă. - Am motive de Îngrijorare, spuse sultanul, așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
plănuit uciderea lui. Era meseria Cuceritorilor. Totul avea un sens. Dar prezența lui Ștefan Oană În palatul Ak Sarai era, de departe, lucrul cel mai copleșitor. Amir se desprinse din fața ferestrei, unde privise marea, portul și fațada palatului, păzită de războinicii Bordjighin. Reveni În fața lui Ștefănel și Îl privi ciudat. Era răvășit. Îngenunche, scoase pumnalul de la centură și Îl puse În fața lui, apoi aplecă fruntea până Îl atinse. Rămase acolo câteva clipe, În tăcerea mustind de neliniști și de Întrebări. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cheiului. - Spune, Anda... zise Ștefănel. Spune tot. Ascult. Amir rămase În genunchi fără să Îndrăznească să-și privească fratele de sânge. - Cu ani În urmă... am primit o misiune din partea Celor Patru. Am plecat la Veneția, cu un grup de războinici. Trebuia să trag o singură săgeată și apoi să mă Întorc. Atât. O săgeată Într-o umbră care ar fi apărut pe fereastra unui palat. Palatul Frassetti. Privirea lui Ștefănel deveni aspră, trăsăturile i se Încordară ușor. Dar continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Sultanul nu mai ceru nici o traducere. Asista, uluit, la mărturisirile celebrului luptător mongol, simțind că cei doi aproape că uitaseră de prezența lui. Era, Într-adevăr, un final de an incredibil. - Am Încercat să intru În palat, Împreună cu alți trei războinici. Misiunea trebuia Îndeplinită. N-am reușit. Tovarășii mei au fost uciși de un luptător despre care nu știam nimic. Mânuia spada așa cum n-am văzut niciodată. Niciodată până azi, când i-ai ucis pe Cei Patru. Am scos iataganul, crezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de un arcaș la fel de bun ca mine. N-a căzut nici unul dintre noi. A trebuit, din nou, să fug. La Lipnic a fost măcel. Hoarda de Aur a fost zdrobită de armata lui Ștefan. Conducătorii luați prizonieri. Doar eu și războinicii mei am scăpat. Apoi nu l-am mai văzut... Nu știu nimic nici despre căpitanul Oană și nici despre Alexandru... Acum știi tot. Ai pumnalul meu. Ai voia lui Tengri. Sfârșește totul. Ochii mei vor păstra, acolo sus, chipul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se Întâmplă... Cine e... - Și Încă ceva. Din ordinul aceluiași conducător, toate misiunile Cuceritorilor au fost anulate. - Vrei să spui... - Exact. Unul din oamenii care l-au răpit pe Cosmin avea semnul șarpelui și săgeții. Cea mai mare parte a războinicilor erau sub comanda lui. Acum, misiunea lui e anulată. - Ar fi cu putință... - Da. Ar fi cu putință. Să sperăm și să ne rugăm. Și, imediat ce aflăm ceva precis, vom fi În șei. - Îți mulțumesc, Pietro... Mi-ai luminat ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
decât că Începerea interogatoriului fusese amânată din motive necunoscute și că reluaseră drumul prin munți. De câteva ori reușise să privească În jurul lui și văzuse grupuri de spahii gonind spre nord. Dacă Înțelesese bine semnele pădurii, ei mergeau spre sud. Războinicii se Îndreptau deci spre nord. Trecuseră și prin apropierea unor sate, dar locuitorii nu păreau a participa la vreo mobilizare, privind cu indiferență atât goana lor, cât și regrupările celorlalți. De fapt, gândise Oană, locuitorii priveau cu indiferență nu mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spate. - Ogodai! Încercă să strige Oană, dar vocea Îi era ca sugrumată. Tătarul nu Îi dădu nici o atenție. Se duse la fereastră, pe care o deschise și făcu un semn. Din câte Își dădu seama căpitanul, casa fu Înconjurată de războinici, iar În față avu loc o scurtă luptă. Apoi războinicii pătrunseră la parter, unde se auzi zgomot de săbii și de mobilă răsturnată. În scurt timp, Însă, liniștea reveni. Abia atunci Ogodai se Întoarse spre căpitan, cu un rânjet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca sugrumată. Tătarul nu Îi dădu nici o atenție. Se duse la fereastră, pe care o deschise și făcu un semn. Din câte Își dădu seama căpitanul, casa fu Înconjurată de războinici, iar În față avu loc o scurtă luptă. Apoi războinicii pătrunseră la parter, unde se auzi zgomot de săbii și de mobilă răsturnată. În scurt timp, Însă, liniștea reveni. Abia atunci Ogodai se Întoarse spre căpitan, cu un rânjet de bucurie. - Nu e chiar atât de ușor... Vei muri, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Vei muri, dar În chinuri. Iar fiul tău nu va putea face nimic, fiindcă nu va ști unde ești, iar drumul din Istanbul până În Balcani durează cel puțin trei săptămâni. Cineva urcă scările În grabă. Pe ușă intră unul din războinicii lui Ogodai. - Nici unul nu mai e În viață, spuse gâfâind războinicul. - E bine, răspunse Ogodai. Nimeni nu va ști nici unde suntem. - Luați prizonierul. Duceți-l În sala de tortură. Pregătiți focul. Oană fu luat de mâini și târât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
face nimic, fiindcă nu va ști unde ești, iar drumul din Istanbul până În Balcani durează cel puțin trei săptămâni. Cineva urcă scările În grabă. Pe ușă intră unul din războinicii lui Ogodai. - Nici unul nu mai e În viață, spuse gâfâind războinicul. - E bine, răspunse Ogodai. Nimeni nu va ști nici unde suntem. - Luați prizonierul. Duceți-l În sala de tortură. Pregătiți focul. Oană fu luat de mâini și târât pe coridor. Simți durerea din umăr, dar și o senzație nouă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
durerea acționa asupra spiritului trebuia să fie cât mai coborât. Așa Învățase demult, În antrenamentele Apărătorilor din munții Alpi, și era convins că spiritul e singura lui șansă. „Secretul victimei”, cum numea Angelo exercițiile de rezistență la lovituri. Cei doi războinici care Îl târâseră pe dalele reci de piatră Îl așezară Într-un scaun metalic și Îi Închiseră Încheieturile mâinilor și gleznelor În cercuri de fier. În sală era foarte cald. Pe pereți și pe câteva mese se aflau instrumente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alexandru, cuprins de amețeală. - Acțiunea a fost organizată de Ordinul Cuceritorilor, cu doi aliați: Hanatul Crimeii și un trădător din interior, vornicul Isaia. Cuceritoriii l-au trimis pe comandantul spahiilor, Ali beg. Crimeea, pe Ogodai, comandant de tumen, fratele unui războinic pe care tatăl tău l-a ucis În prima lui acțiune dincolo de Nistru, când a pornit În căutarea lui Ștefănel. Alexandru Își Înghiți lacrimile. Vestea cobora Încet În sufletul lui, ca o noapte rece de iarnă. Dar nu o credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mea, cum m-am pregătit să-l caut până la capătul lumii... să fie, oare, chiar el? Portretul... chipul... părul de culoare castanie, ca al meu și al tatălui meu... n-a făcut nici un gest, doar a ieșit pe poartă și războinicii au Îngenuncheat... n-aveam de unde să-mi dau seama... a trebuit să fug... De unde? De unde a apărut? Ce știi despre el, Angelo?! - Nu mare lucru. Legende. - Ce fel de legende? - Că ar fi sosit de departe, poate din China. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ordinului. Dar Îi atrăsese atenția asupra actului de Înființare, pe care Îl cunoșteau toți luptătorii aflați sub semnul șarpelui și al săgeții. Acesta spunea că În cazul În care un nou conducător decidea desființarea Ordinului, acesta trebuia să asigure preluarea războinicilor de către forțele militare ale țărilor asiatice. În acest fel, unii puteau avea șansa de a reînvia Ordinul. Conducătorul era legat de Ordin timp de opt luni de la comunicarea deciziei de desființare. Răspundea de viața lor și de transferul lor spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu putea fi scris. Nici un asasinat nu e scris. -Dar forțele Cuceritorilor cuprind mai mult decât Cuceritorii. Au inflitrat corpurile de spahii, ieniceri și achingii. Pregăteau răsturnarea sultanului. - Înțeleg. Nu putem avea Încredere În nimeni. Voi lua cu mine doar războinicii tribului meu. Vom alerga zi și noapte. Vom schimba caii la fiecare patru ore. Sufletul tău e sufletul meu. Îți voi găsi tatăl, dacă e În viață. - Ce spun iscoadele de la Dunăre? - Se pregătește târgul de cai de la Belgrad. Hergheliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
urgente. Iar acele ordine i se păreau a fi legate de fostul lor prizonier, căpitanul Oană. Amir Baian era un luptător de temut și un arcaș cum rar se putea vedea pe câmpurile de luptă ale Asiei și Europei. Iar războinicii care Îl Însoțeau erau din tribul Bordjighin, călăreți excepționali, antrenați În stepele mongole. Aveau cai mici și iuți, care depășeau În viteză caii pur sânge arab ai spahiilor, caii europeni ai Apărătorilor și caii moldovenești ai Erinei. Viteza de deplasare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la noi cât se poate de repede. Și, din experiența mea de luptător bătrân, această goană peste puteri nu are ca scop intrarea În luptă. Pare a fi mai degrabă o misiune de salvare. - De salvare... - Mi-e teamă că războinicii lui Amir Baian vor să-l salveze pe același om pe care vrem și noi să-l salvăm. Căpitanul Oană. Problema este: să-l salveze de cine? Trecuseră două ore de când primul val de spahii fusese anihilat. Ordinele lui Angelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Tătarul Întoarse calul, așteptând. Pe chipul lui nu se citea nici teama, nici dezamăgirea. Era doar un mesager. Care nu primise nici un răspuns. - Regulile curtoaziei pe câmpul de luptă ne obligă la un răspuns, spuse Angelo, gânditor. Îi mulțumim marelui războinic Amir Baian pentru atitudinea de non-combat Într-o situație care i-ar fi fost net favorabilă. Și Îi răspundem cu onestitate, așa cum, bănuiesc, ne-a pus și el Întrebările. Da, căpitanul Oană se află sub protecția noastră. Da, fiul căpitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de oameni. Noi avem o mie. - O mie cinci sute... spuse Angelo. Suntem aliați ai Cuceritorilor. Mesagerul așteptă ultimele ordine, Înainte de a porni spre luptătorii Bordjighin. - Mesagerule... reluă Angelo. Iată răspunsul meu pentru marele luptător Amir Baian. Încredințez flancul drept războinicilor săi. Aștept de la ei să devieze atacul spre centru și să provoace pierderi cât mai grele dușmanului. Vreau să am ienicerii În bătaia artileriei, cu flancul stâng expus șarjei de cavalerie. - Am Înțeles, spuse tătarul. Dați-ne doar cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Francisco! ordonă Angelo. Tragere cu douăzeci de grade mai sus, dincolo de creastă, la semnalul meu! Linie de archebuzieri În avans constant pe centru! Sper că mongolii au intrat pe pozițiile indicate, dincolo de lizieră... Observatorul duse ambele brațe orizontal spre est. Războinicii lui Amir se aflau la posturi și urmăreau deschiderea lui Angelo. Pe creasta din față, cei o sută de lăncieri Îi ocoliră pe ceilalți trei sute care mențineau linia de atac, lansând lăncile de la cincizeci de pași. Primele rânduri ale ienicerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vede. Se opri În fața lui Angelo, care descălecă și el, pentru a fi egalul celui care comandase Cuceritorii. Cei doi erau diferiți, dar totuși asemănători. Amir avea aproape Înălțimea lui Angelo, ceea ce Însemna că era cu un cap peste ceilalți războinici ai tribului său, amândoi aveau trupurile bine legate, antrenate În zeci de bătălii, amândoi se obișnuiseră cu gândul morții și cu gustul dulce-amar al victoriei. Dar tăcerile lor erau diferite. Angelo respira tăcerea sigură de sine, tăcerea puternică și Înțeleaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
are dreptul de a se afla acolo. Îl lăsă să treacă, strângând cu toată puterea mânerul sabiei. La celălalt capăt al culoarului de făclii se ivi un călăreț legat cu mâinile de șa. În stânga și În dreapta lui se aflau doi războinici ai tribului Bordjighin, cu iataganele scoase. Alte făclii se aprinseră În spatele lor. Războinicii păreau a aștepta un gest al conducătorului lor. Cu o mișcare Înceată, Amir atinse blana care acoperea pieptul căpitanului Oană și apoi, Încet, ridică un capăt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
toată puterea mânerul sabiei. La celălalt capăt al culoarului de făclii se ivi un călăreț legat cu mâinile de șa. În stânga și În dreapta lui se aflau doi războinici ai tribului Bordjighin, cu iataganele scoase. Alte făclii se aprinseră În spatele lor. Războinicii păreau a aștepta un gest al conducătorului lor. Cu o mișcare Înceată, Amir atinse blana care acoperea pieptul căpitanului Oană și apoi, Încet, ridică un capăt al ei. Căpitanul respira greu și avea ochii Închiși. Căpetenia mongolă privi bandajele de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avertiza Apărătorii că ceea ce avea să urmeze nu implica participarea lor. Iar Yves opri goana lui Alexandru, aruncându-se asupra lui și prăvălindu-l În zăpadă. - Ogodai... reluă Amir, netulburat. Ai Încălcat Yassa, legea strămoșilor mei și ai tăi, legea războinicilor Asiei... Ai torturat un prizonier de război. Ai capturat un om fără apărare. Ți-ai asmuțit arcașii Împotriva unui mare luptător al neamului său... Sub privirile uimite ale Apărătorilor, războinicii Bordjighin făcură un cerc În jurul celui pe care căpetenia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]