2,941 matches
-
și de faptul dacă, la un moment dat, bunurile considerate sunt substituibile sau complementare. În cazul acestora din urmă, valoarea este cea determinată de asocierea lor. Omul economic al clasicilor este înlocuit de un subiect economic consumator, caracterizat printr-o "raționalitate subiectivă" în alegerile pe care le face pentru a-și maximiza satisfacția, respectiv de un antreprenor "rațional" care urmărește să-și maximizeze producția și profitul prin utilizarea de factori de producție cu o productivitate marginală superioară. Principiul divizibilității infinite a
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
era incompatibilă cu interdepen dența rigidă a modelelor economiștilor matematicieni. Hayek avea să califice metoda marginaliștilor drept "scientism" și-i conferă un caracter fictiv. Numeroși economiști (von Mises, F. Knight, O. Lange, L. Robbins ș.a.) mai apoi vor critica ipoteza "raționalității intrinseci" a neoclasicilor. Sterilitatea abordării matematice rigide a analizei economice se datorează, în parte, principiului conform căruia construcția de sisteme cu variabile independente este incompatibilă cu orice tentativă de a analiza relațiile dintre variabilele specifice considerate în cadrul sistemului. Or, de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
lui Pareto nu au nici ele nimic de-a face cu conceptul de utilitate. Chiar Menger și Bohm-Bawerk nu recunosc nici o influență din partea filosofiei utilitariste. Von Wieser își proclamă și el independența, cînd vorbește despre așa-zisa sa lege a "raționalității subiective". Dar toți acești autori evidențiază caracterul empiric al principiului utilitarist. După Marshall, majoritatea economiștilor abando nează acest principiu, în pofida autoinvocatului empirism și pregătesc, într-un fel sau altul, venirea lui Keynes. Princi palele principii marshaliene sunt: trebuie să obținem
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
înțelege argumentele ce pledează în favoarea dreptului de proprie tate, dar și incapacitatea posesorilor de mijloace de producție de a înțelege funcționarea mașinismului. Ei mizează pe o ordine tehnocratică în care progresul tehnic să maximizeze bunăstarea, în baza unui principiu al "raționalității tehnice", principiu ce susține că orice activitate tehnică poate să conducă la "energii sociale", iar capacitățile de producție pot fi utilizate ca unități interșan jabile de energie abstractă, fără legătură cu raționalitatea economică. În timpul Marii Depresiuni, Veblen mai propu ne
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
să maximizeze bunăstarea, în baza unui principiu al "raționalității tehnice", principiu ce susține că orice activitate tehnică poate să conducă la "energii sociale", iar capacitățile de producție pot fi utilizate ca unități interșan jabile de energie abstractă, fără legătură cu raționalitatea economică. În timpul Marii Depresiuni, Veblen mai propu ne planificarea ca "gestiune științifică" a întregului sistem industrial, fără a defini în mod clar metodele și obiectivele acesteia. Sunt acuzate și subtilitățile teoriilor valorii și abor darea statică a analizei echilibrului. Discipolii
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
loc. Un alt reprezentant cunoscut al economiei comportamentale este Dan Ariely (Vezi Iraționalul previzibil: forțele ascunse care ne influențează deciziile, 2008. Sunt luate în analiză emoțiile, anticipările, normele sociale, contextul, relațiile reciproce (gelozie, invidie, prietenie) și alte forțe invizibile, dincolo de raționalitatea individului. Indivizii ar avea nevoie de astfel de puncte de reper care să-i ghideze, comparații, evaluări, obstacole etc.). Pînă și erotismul, iluziile și amăgirile au rolul lor. Ideea de bază esteun truism: oamenii nu sunt perfect raționali, cum presupuneau
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
reper care să-i ghideze, comparații, evaluări, obstacole etc.). Pînă și erotismul, iluziile și amăgirile au rolul lor. Ideea de bază esteun truism: oamenii nu sunt perfect raționali, cum presupuneau utilitariștii, dar sunt în bună măsură previzibili. Vorbim despre o raționalitate limitată. Astfel, în locul unui model abstract și ideal, avem teorii care își apropie realitatea. Se încearcă o "umanizare" a lui homo oeconomicus și astfel o rafinare aștiinței economice în ansamblu, prin descrieri mai juste, predicții mai bune și formulări mai
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
rafinare aștiinței economice în ansamblu, prin descrieri mai juste, predicții mai bune și formulări mai întemeiate, din care să rezulte politici mai nuanțate și mai specifice, mai adaptate și un cadru regulator mai eficient. Herbert Simon arată și el că raționalitatea neoclasică furnizează dor o parte din explicarea, sau înțelegerea, comportametului consumatorului, a alegerilor făcute, și nici măcar partea esențială de multe ori. Restul vin dinspre cogniție, dinspre afecete, ponderile diferind de la caz la caz. Avem deci o nouă direcție de cercetare
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
caz. Avem deci o nouă direcție de cercetare în teoria economică. Cu alte cuvinte, psihologia soră cu economia. Amîndouă sunt vii și evoluează uneori împreună. Economia comportamentală se declară limpede ca fiind o replică la economia neoclasică, la presupusa sa raționalitate perfectă, la egoismul său determinant, o replică ce aduce în prim plan analiza extinsă a comportamentului agentului individual, ținînd seama de toate determinantele posibile. Este o abordare mult mai realistă, chiar dacă matematicienii pot croșeta mai puțin pe seama ei, iar modelele
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
legii pe care vreți voi să o dați și care-i discriminează negativ pe cei care muncesc și plătesc, musiu! Dar dl. Vasilescu a devenit mai keynesian decît Keynes, nu redescoperind legile sale psihologice macro economice, care vin să completeze raționalitatea pieței, ci afirmînd că oamenii, în calitate de consumatori, nu sunt dominați de rațiune ci de sentimente, de emoții, prin urmare indicația prețioasă dată băncilor este să-și formeze echipe de psihologi, sociologi, filosofi și economiști (mulțumim!) care să analizeze comportamentele clienților
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
plus, transparentizat, pentru ca informațiile și resursele disponibile să poată fi folosite în mod activ și poate inteligent de către toți doritorii, în mod cvasipermanent. Actualul establishment financiar trebuie să renunțe la cinism, egoism și agresiune. Noile invenții financiare au nevoie de raționalitate și umanism. Numai așa pot fi reduse flagrantele inegalități. Altfel, mișcările sociale, de stînga sau de dreapta, pot reizbucni, pînă la haos. Acestea acuză o conspirație între guvernanți și cei care conduc sectorul financiar, plus o excesivă concentrare a banilor
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
avem o imagine mai bună asupra nucleului materialist al dialecticii non hegeliene și negative, al hedonismului utopic al Școlii critice. Teza subiectivității moderne este reconstruită pe baza modelului lui Ulise, care, pentru a supraviețui sacrifica vraja naturii exterioare pe altarul raționalității instrumentale, devenind astfel "protoimaginea individului burghez". Deci rațiunea eliberează de constrîngerile naturii, iar acest proces "se metamorfozează cum arată Andrei Corbea în prefața la Minima moralia, Editura Art, București, 2007, p.8 într-o tot mai restrictivă extensie a dominației
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
crize ca cele actuale. "De la economie financiară la finanțe sociale scria el este un pas mic pentru avocați, dar un pas uriaș pentru omenire." Nu comentez propunerea, dar cred că Marx ar fi mîndru de ea. Nu spunea el că raționalitatea microeconomică duce la cele mai proaste rezultate macroeconomice? Este adevărat că acest sistem financiar global, fluctuant și dependent ne-a adus criza, prin intermediul celebrelor "baloane financiare", care susțineau cererea de consum și piețele fi-nanciare internaționale și care acum s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
la televizor. Sistemele complexe au o logică de funcționare și de evoluție diferite de cele simple, sunt mai dependente de comunicare, sunt caracterizate de foarte multă incertitudine, instabilitate, diversitate. Logica rațională caracteristică sistemelor simple nu merge aici, unde sunt prezente raționalități multiple și o ambiguitate dinamică a complementarităților și conflictelor greu de înțeles pentru un marinar puțin umblat la școală, dar obișnuit să dea cu tifla. În domeniul financiar-monetar, extrem de sensibil, datul cu tifla costă. Ne costă. Mai ales într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
la afirmarea triumfătoare a subiectului, cât la dreptul tuturor la infantilism, la distracțiile „pasive” și futile: ea ilustrează nu atât abisul tragic al nonsensului, cât dorința de băi de tinerețe, de irealitate ludică, de derealizare emoțională a sensului. Dacă universul raționalității instrumentale e martorul unei amplificări a „căutării sensului”, el este încă și mai mult martorul nevoii crescânde de uitare a sensului, de evadare din viața de toate zilele în activități gratuite și lipsite de importanță, care „ne eliberează de exigențele
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
publicitare la consum imediat. Deși este de netăgăduit că tulburările controlului impulsurilor de a cumpăra se intensifică, ele rămân totuși niște fenomene de dimensiuni sociale reduse. În mod evident, principiul realității a rezistat sirenelor mărfii: „nesăbuința” publicitară nu este mormântul „raționalității” cu geometrie variabilă a hiperconsumatorului. Contrar unei idei „de gata”, puterea publicității și a ofertei în general de a antrena apetituri de consum imposibil de controlat nu este câtuși de puțin hiperbolică. Nu-i vorba de a nega influența exercitată
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
iluminatului direct îi succedă lumini savant filtrate, lămpi și alte corpuri de iluminat care încălzesc atmosfera, becuri cu halogen și variatoare care creează ambianțe îmbietoare adaptate orei, modelând intensitatea luminii. Ciclul precedent s-a dezvoltat în jurul valorilor de funcționalitate și raționalitate pură. Dar, între timp, lucrurile s-au schimbat: confortul hipermodern nu are preț decât atâta vreme cât vehiculează valori sensibile și tactile, o bunăstare holistică, senzitivă și estetică. După tehnicizarea rece a confortului, hedonizarea, subiectivizarea și polisenzualizarea lui. Succesul de care se
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dualitatea confortului hipermodern: cu cât cultura digitalului câștigă teren, cu atât se intensifică nevoia de consistență senzorială a lucrurilor, soft touch-ul, gustul și intenția senzualizării materialelor. Designul intransigent al stilului Bauhaus s-a constituit în jurul credinței în progres și în raționalitatea tehnică a inginerului; el exprima o cultură care preamărea eficacitatea pură, simplitatea formelor, triumful rațiunii, victoria asupra forțelor arhaice ale trecutului. Dar am depășit acea fază. La ora celei de-a doua modernități marcate de epuizarea idolatriei Istoriei, designul nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
crea simboluri ale modernității triumfale și mai mult în a crea un mediu înconjurător primitor și reconfortant, un confort hipermodern ce reconciliează funcționalul cu trăirea emoțională, eficacitatea cu nevoile psihice ale omului. Obiectul nu mai este un imn în cinstea raționalității constitutive și mecaniciste, ci unul adus fericirii senzitive care implică un confort „cu chip uman”, accesibil și funcțional. A bea și a mâncatc " A bea și a mânca" Dând oamenilor „fericirea supremă a bacanalei”, Dionysos le deschidea paradisul său sălbatic
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
noi. În ciuda presiunilor consumerismului, la fel va fi și mâine. Voi sublinia doar două argumente în favoarea acestei teze. Mai întâi științele, al căror rol nu încetează să crească, reprezintă niște discipline exemplare de formare intelectuală, școli de rigoare și de raționalitate, un apel continuu la a înțelege, a contribui, a înainta pe calea spre adevăr. Mobilizând eforturile și disciplina demonstrației, știința este inseparabilă de o dinamică a transcendenței mereu interogativă, mereu deschisă. Ea deschide calea întrebărilor, relansează interogația și spiritul critic
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
e menită să stea la baza eliberării lor. Această ipoteză pornește de la convingerea că metodele de producție moderne vor genera sisteme de orientare modernistă, inclusiv promisiuni de guvernare reprezentativă. Mai exact, se așteaptă de la adoptarea tehnologiilor automatizate să promoveze normele raționalității, universalismului și egalitarismului, care, la rândul lor, să ducă la mobilitate și împlinire. În principiu, aceste reguli ale societății „moderne” neagă faptul că standardele atribuite - inclusiv pe motive de gen - ar fi determinante pentru statutul politic și socioeconomic al individului
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
determinism și predictibilitatea relațiilor de tip cauză-efect. În ultimii 50 de ani, concepțiile privind piețele financiare s-au dezvoltat pe aceeași bază, astfel încât astăzi ele sunt încă tributare unor ipoteze discutabile sau chiar eronate, cum ar fi eficiența piețelor și raționalitatea investitorilor. Ipoteza piețelor eficiente afirmă că prețurile activelor financiare încorporează toată informația relevantă și că această informație este ușor disponibilă și larg răspândită, astfel că orice investitor de pe piața financiară are acces la ea și nu există posibilitatea ca unul
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
identificării prețurilor relevante, negocierii contractelor, publicității etc.; costuri de tranzacționare ex post: cele aferente punerii În aplicare a contractului, monitorizării comportamentului părților cocontractante, recuperării despăgubirilor În cazul În care una dintre părți nu respectă obligațiile asumate etc. Williamson subliniază că raționalitatea limitată a agenților și caracterul specializat al activelor se manifestă asimetric pe piață, fapt care expune firma unui comportament oportunist din partea contractanților, deoarece aceștia Își urmăresc strict interesele, speculând orice neclaritate a contractelor și orice oportunitate favorabilă pentru ei și
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
obiectul tranzacției, gradul de incertitudine și frecvența de realizare a tranzacției. Asociată altor caracteristici ale tranzacției, specificitatea activelor explică recurgerea la operațiuni de integrare verticală. Aceasta reprezintă o modalitate preferată de a minimiza costurile de tranzacție, atunci când agenții au o raționalitate limitată (nu pot Încheia un contract În care să fie prevăzute ansamblul situațiilor posibile, astfel că este imposibil de a identifica evenimentele ulterioare și de a specifica, ex ante, modalitățile de adaptare), când comportamentul acestora este ghidat de oportunism, când
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
poate fi vorba chiar despre o diminuare a rezultatului acesteia. Astfel, un manager poate fi interesat să reflecte o performanță mai puțin favorabilă decât este în realitate. Chiar dacă la o primă vedere o astfel de măsură poate părea lipsită de raționalitate, vom constata în continuare că, de fapt, un astfel de comportament poate fi total întemeiat; într-o viziune plastică, alți autori vorbesc despre „conturi împodobite” (Audas, 1993)<footnote Audas J., „Le window-dressing ou l'habillage des bilans”, Option Finance, Nr.
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]