22,519 matches
-
solidaritate a țesuturilor vii împotriva părților inerte, care au fost odată ale lor, dar nu mai sînt. Pură biologie, impusă cu cinism în fața sentimentelor sociale. Teama lui Montaigne, de neputința de a controla animalul care moare, și se sperie, cu rațiunea ta de om încă vie, e întreagă în această dramă a deraierii privite lucid. Iată episodul dorinței distrugătoare de a bea, nevoia avidă de apă a unui bolnav care trebuie să-și înfrîneze un gest la îndemîna oricui: "toate frazele
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
nu în legătură cu o trebuință, cu o necesitate... Favorizarea îndeplinirii ei produce plăcere... Ne-favorizarea, - neplăcere. Deci, emotivii, în general, sunt prizonierii schimbărilor dese de trăiri. Ei neputând face față solicitărilor unei existențe înalte ca temperatură, să le opună deci răceala rațiunii. Insensibilii, indiferenții, cinicii, imperturbabilii, fiind la adăpost de șocurile pe care le produce viața: lipsiți însă de sentința majoră a Judecății de Apoi, ce dă șanse lor... ce pun suflet în tot ce fac; pe când neemotivii... reci, pierd, chiar și
Însemnări din1944 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7225_a_8550]
-
ar fi existat... Realismul fără de nici o umbră. Realismul... sau lucrul în sine... Ceva kantian, fără ca Madame Caliopi să-și dea seama sau să realizeze... DAS DING AN SICH!... Madam Caliopi făcuse filozofia ailaltă... Dar sunt sigur că nu citise Critica rațiunii pure. Auzise ceva. Dar de citit, nu citise. Era, în epoca aceea, una din femeile care păreau să se fi născut în altă lume. Sau felul ei de a fi o făcea să pară altfel. Sigur e că atunci, când
Lucrul în sine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8729_a_10054]
-
nesperat, de avantaj. Așa s-a întâmplat cu marile figuri ale vremii fără origine sănătoasă; ele o căpătară, însușindu-și-o ca pe un rol. Ce sperietură trăsese de la necititul Das Ding an sich" Dar faptul că nu citise Critica rațiunii pure, că nu auzise, clar, de lucrul în sine, se putea deduce după o frază de a ei, nu tradusă, originală... Ceva care se referea la ce era interzis. Subiect al cenzurii, o aluzie la ce nu era permis, ori
Lucrul în sine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8729_a_10054]
-
din Kabale und Liebe (Intrigă și iubire) i se datorează lui Ion Câmpineanu, cărturarul care a făcut atât de mult pentru pregătirea climatului izbucnirii mișcării de redeșteptare națională de la 1848. Dar poate că cel care a sugerat cel mai bine rațiunile preferințelor publicului românesc al vremii pentru Schiller, în dauna lui Goethe, a fost Gh. Asachi. În 1859, el a publicat, în tipografia lui Adolf Bermann din București, o elegantă plachetă, format in-quarto, intitulată: În amintirea zilei 10 Noiemvrie 1859/ Prima
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
Curcubeul dublu, trei importanți scriitori din generații diferite (Norman Manea, Radu G. }eposu și Horea Poenar) ajung, fiecare cu vorbele sale, cam la aceleași rezultate de sinteză, în urma analizei scrisului lui Alexandru Vlad. Reproduc opinia lui Radu G. }eposu din rațiuni mai degrabă sentimentale: "Prozele lui Alexandru Vlad sunt produsul unei mari subtilități a observației. Rafinamentul notației, de o stranie austeritate poetică, produce secvențe și detalii admirabile ce presupun în egală măsură finețe stilistică și psihologică". Noul volum nu face excepție
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
în mine, așa cum crește un copil în burta mamei fără ca ea să-l dorească, dar fără să aibă curajul întreruperii de sarcină. Mă întreb, deci, în cazul meu: această lipsă a curajului nu exprimă, totuși, dincolo de capacitatea de acoperire a rațiunii mele, o mare disponibilitate mistică, acel dor inconfundabil al ființei omenești de-al găsi în singurătate pe Dumnezeu? În romanul A doua zi după moarte, publicat la Editura Dacia, 2003, mitropolitul (pe atunci) Daniel, al Moldovei și Bucovinei, ajunsese patriarh
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
cu aportul unei lame de brici. Scenariul victorian cu orori gotice, cu atmosfera morbid-misterioasă din From Hell (Din Iad - Jack Spintecătorul, 1999) al lui Albert și Allen Hughes dobîndește ceva de "cadavru delicios" suprarealist, prin plăcerea hipnotică de a bulversa rațiunea prin exagerări, distorsionări și cruzime. Ineditul filmului vine din această alianță împotriva firii a musical-ului cu horrorul, două genuri greu miscibile, a căror coliziune creează efecte spectaculoase. Așa este și finalul care retează parcă firul narațiunii dintr-o bucată
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
spune la cursele auto, ei n-au înțeles mesajul. A trebuit ca noua conducere a ziarului să le bareze accesul spre rubricile deținute în ultimii ani. Cu eleganță, Mihai Pâlșu a motivat despărțirea de cei șapte non-magnifici evocând așa-numite rațiuni "economice". În fapt, e vorba de încercarea disperată a redacției de a-și câștiga onorabilita-tea. Cine i-ar fi luat în serios cu un director onorific precum Bălăceanu-Stolnici, unul dintre marii nerușinați ai acestor vremi în care numai nerușinarea n-
O mătură pentru vrăjitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8804_a_10129]
-
nu mai este una integratoare, liniștitoare. Stîrnită din nimic, violența dobîndește un caracter sistematic, aproape teleghidat, aparent imposbil de oprit, iar banii devin pur și simplu un pretext. De ce? Aproape că nu mai are nici o relevanță, violența își este sieși rațiunea ultimă, istoria cu care debutează filmul, istorie care ne-o povestește trist-îngîndurat șeriful Tom Bell, poate rezuma întregul film. Cine este Anton? Cui îi pasă? Anton este moartea care seceră fără încetare în tot filmul și pare să nu existe
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
în opera sa? E, cum spune, o modalitate de a răscumpăra evazionismul literar. Dumitru Țepeneag nu vrea "să amestece borcanele": literatura propriu-zisă cu viața socială, agitația politică și reactivitatea de ordin civic cu structura pur onirică a povestirilor lui. Din rațiuni strict estetice, ele sunt epurate de sociologie, psihologie, filozofie, nu exprimă idei ale autorului și nu sunt nici confesiuni directe ori deghizate ale sale. Jurnalul este de la bun început și rămâne până la sfârșit un fel de supliment ideologic și biografic
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
viscerală. Partea cu adevărat deranjantă e, însă, alta. Dacă de la personajele cu pricina nu puteai avea, obiectiv vorbind, alte așteptări, e șocant să constați procesul de involuție morală al unor personaje care, pe vremea comunismului, păreau să fie de partea rațiunii și rezistenței la demența ceaușistă. Le-am adresat anul trecut un mesaj prin care-i avertizam că-și vând sufletul unei direcții extrem de periculoase din societatea românească. În afara unui potop de sudalme și-a includerii - care mă onorează, așa cum, sub
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
Frig în creștere, Apa înghețată, învelișul cel mai subțire. O afacere pe sub mînă. Te sprijineai de masă, puține lucruri acceptau provocările tale un poem, o prietenie, o credință, textul ăsta fonfăit? "Realitatea era alta cu marionetele lui General Motors și Rațiunea pură. Cortizon și Dumnezeul care și-a luat zborul, cu Fanon cel viu, cu Kavafis, Yacine. Totul te-a zăpăcit în sfîrșit. Deșertul ardea, vapoarele duse-n larg, scufundate sub povara cenușii (în vreme ce tu ai dormit într-una), sprijinit de
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
pentru o mare nedreptate. Acest fenomen al compensației este, și el, tot mai frecvent în ultimul timp( cazul lui Marius Stănescu, nominalizat anul acesta pentru rolul din "Hamletmachine" fiindcă nu a luat premiu anul trecut. Ar putea să fie singura rațiune). Cum cred că, în ultimii ani, marja de eroare s-a extins. Tot mai mult. Și mai neplăcut. Calitatea comentariului critic a scăzut, umorile sînt la mare preț, discreția, moralitatea și autoritatea par de-a dreptul desuete. Asta se vede
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
înțeleagă cosmosul. Spuneam că mintea noastră nu poate concepe ca un lucru să aibă un început fără să aibă, mai devreme sau mai tîrziu, un sfîrșit. E de neconceput o altă posibilitate. Nici măcar Kant, cu a sa antinomie din Critica rațiunii pure, unde arată că este cu neputință să dovedești că lumea are sau nu are un început și un sfîrșit, nici măcar el nu a întrezărit o altă variantă. Să mai spun atunci că fizicienii, cu optica lor păcătoasă de tip
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
îngăduie. Revenind însă la cel de al doilea volum de pictură de manuscris, pomenit mai sus, și în acest caz mi-au fost de folos alte studii de cultură veche românească semnate de Virgil Cândea și cuprinse în cartea sa Rațiunea do-mi-nantă. Dar cel mai prețios material pentru acest volum rămâne Cuvântul înainte, terminat între două internări în spital, după ce i se pusese diagnosticul. Acest text, aflat împreună cu întregul volum în curs de publicare la Editura Simetria, este, probabil, ultimul text
La moartea lui Virgil Cândea by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9857_a_11182]
-
fie și unul ale cărui flăcări aveau reflexe satanice. Dacă gravitatea acuzațiilor scuipate prin sute și sute de guri de tun de membrii "patrulaterului negru" ar fi conținut fie și o fărâmă de adevăr, scrisoarea intelectualilor care cereau revenirea la rațiune n-ar fi avut nici pe departe efectul pe care l-a avut. Fără să tempereze cu totul nebunia, apelul intelectualilor a acționat precum un duș rece asupra opiniei publice. Din acel moment a început să se audă și altceva
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
de carte de la Pisa - octombrie 2005) și coordonatorul principal al unui grant cu proiectul " Geografia e storia della civilta letteraria romena nel contesto europeo". De ce va preocupă atât de mult România și cultura ei? Sunt două motive. Din pasiune și rațiune în egală măsură. Am îmbinat aceste motivații. Sunt foarte atașat de România, unde am trăit probabil cei mai frumoși ani din viața mea, pe când eram lector la Universitatea din București și apoi conferențiar la Universitatea din Cluj (1970-2). Acolo și
Bruno Mazzoni îndrăgostit de România by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/9869_a_11194]
-
mare subtilitate metafizică, pentru a uni cele două exigențe (A și B) într-o atitudine comportamentală unică și coerentă." În fine, cea de a patra conferință abordează tema ideologiilor, concept revolut teoretic, dar resuscitabil în prima clipă de ațipire a rațiunii: Ideologiile între ridicol și subversiune. "Scopul meu - recunoaște conferențiarul - este să vă și amuz, evocând ridicolul ideologiilor "victorioase", dar să vă și indispun, semnalând, discret, subversiunea care vă pândește." Pentru ca, în continuare, să dezvolte două dintre caracteristicile ideologiilor: aspectul lor
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
interpretarea ei. într-un orășel de provincie (Vaslui), un fel de loc în care nu se întâmplă aparent nimic, proprietarul unui nou canal de televiziune local vrea să zguduie puțin somnolența telespectatorilor săi, scoțându-i din somnul uitării și al rațiunii, care poate naște și mai mulți monștri. Asta cu ocazia împlinirii a șaisprezece ani de la așa-zisa revoluție. Un profesor alcoolizat, un om vârstnic (un Moș Crăciun local) pretind că au fost chiar în vâltorile ei și, împreună cu redactorul emisiunii
Comedie neagră despre Revoluție by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9907_a_11232]
-
mărturisește raportul dintre idee și expresia ei sonoră). Dar sensul etic poate surveni și din retorica nedumeririi: compozitorul trebuie să scrie ce aude sau doar aude ceea ce consemnează în partitură. Cu alte cuvinte, cînd compunem, ne exaltăm precumpănitor simțurile ori rațiunea?
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
mândră, femeie-bărbat, cu excepția fragilității din spatele privirii. Disprețul pe care mi-l arăta mă umplea de un asemenea respect încât, în copilărie, nu reușeam s-o privesc din față. Pare să fi avut un caracter opus celui al soțului ei. Cum rațiunile amorului nu țin seamă de legile logicii, au trăit o căsnicie fără istorie, adică fericită. Nu mi-am cunoscut bunicul, care se numea Joao ca și tata. Joao Correia, ca să fiu mai exact. Știu că era nereverențios și iute la
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
și să-l facă perceptibil în sine sînt cu desăvîrșire absente. Cu acele excepții care au fost invocate în cazul unor compoziții ce integrează și natura statică (Jucătorul de șah) și în care fundalurile au o anumită prezență, din stricte rațiuni de echilibru și de continuitate a imaginii. Dar toate aceste episoade, chiar dacă sprijină logica discursului și dau ritm epic unei ample desfășurări de forme, nu au, în ansamblul operei lui Baba, decît o importanță de context. Nici peisagistica, nici natura
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
un adevăr accesibil, că problema are o soluție, că lucrurile pot fi înțelese și că nimic nu este mai important decât efortul de a o face. Un adevăr care poate fi spus. Să încerc să înțeleg, îmi părea o excelentă rațiune de a trăi. Van Leuvenhoeek, Pasteur, Koch erau eroii mei, într-o splendidă devălmășie cu Edmond Dantes, Old Shatterhand, Winnetou, D'Artagnan și căpitanul Nemo. Nu am citit de mai puține ori Vânătorii de microbi, o genială carte a marilor
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
profesorul de liceu dintr-un orășel de provincie, micul funcționar al unei firme, pensionarul sau elevul pentru care cititul înseamnă aproape totul, într-o lume cenușie, care altminteri trece pe lângă ei, oamenii pentru care o carte bună înseamnă o serioasă rațiune de a aștepta și ziua de mâine. Nu e nici un fel de exagerare aici, nu încerc, Doamne ferește, să fac ficțiune. Am în minte cazuri reale, e vorba de oameni pe care-i cunosc. Ei nu sunt probabil, mulți, par a
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]