3,509 matches
-
dintr-un sân și bagă într-altul. 53Eu am fost ca tine, tu n-ai ajuns ca mine. 54Eu îi spun că sunt călugăriță și el îmi desleagă ism. 55Eu îi dau și ea paște. 56Eu îl lau, el se rade. 57Eu cu mintea mea, deteiu de belea. 58Eu să nu dau, lumea las - să zică. 59Eu te iubesc și tu nici visezi. 60Eu botez și miruiesc, el va ști de va trăi. 61Eu ți-am dat voie-n pat și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ajuta pe domnul Ionescu. Cu cât veți pleca mai repede de aici, cu atât va fi mai bine." Inginerul îi întîlni privirea fixă, palidă, apoi lăsă ochii să-i alunece în altă parte. * La 4, 30 apăru locotenentul Azimioară. Se răsese în grabă și pe bărbie îi rămăsese un punct negru, ca o musculiță. Îți venea să întinzi mâna și s-o alungi. Maiorul Cristescu vorbea la telefon. Îi făcu semn să ia loc. Întrerupse legătura și se uită la locotenent
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
e absurd! ― Și ceilalți? ― Cine? Valerica? Hohoti strident: Țipă când vede o gânganie. Mai nou, face cură de chefir. Ați văzut gangster să consume chefir?! ― N-am văzut. Despre Melania Lupu ce părere aveți? ― Se dă în vânt după jeleuri, rade cam la jumate' de kil pe zi, filme cu cowboy și motanul Mirciulică! Așa-i cheamă. În fiecare seară, îi citește din Andersen și Frații Grimm. Duminica povestește Scufița Roșie. O aud bombănind până noaptea târziu. Conchise bătând cu degetul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
NEMURITORI, CÎȘTIGĂTORII UNEI LUPTE PENTRU SUPREMAȚIE ȘI EXISTENȚĂ PE PLANETA NOASTRĂ. FIECARE DINTRE NOI ESTE FIINȚA SUPREMĂ ÎNTR-UN ANUMIT DOMENIU, PRIN FAPTUL CĂ AM NIMICIT ORICE CONCURENȚĂ. INTENȚIONĂM SĂ NE PĂSTRĂM ÎN VIAȚĂ, EXISTENȚA NOASTRĂ NEFIIND BĂNUITĂ DE CELELALTE RASE DIN UNIVERS. DIN PRICINA UNUI ACCIDENT CARE TE-A ARUNCAT ÎN MIJLOCUL NOSTRU, VA TREBUI SĂ MORI. E CLAR? Hedrock nu avu ce răspuns să dea, căci în sfîrșit fusese confruntat cu o logică perfect inteligibilă. Urma să fie ucis pentru că știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
prea mult. Încă o noapte, două, trei, cîte? La gândul acesta, îmi vine să fac un pas de dans și să caut pe aici prin pod o oglindă... Dar nu, nu doresc să știu cum mai arăt. Nu m-am ras dinaintea incendiului, firele de păr din barbă încă miros a ars, iar faptul că am dormit atât de puțin a lăsat, probabil, urme. Bănuiesc că am ochii injectați. Mai e și febra care îmi dă amețeli. Și apoi nu m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă interesează. Avem oaspeți importanți. Nu-mi pot permite să scot din program tocmai un număr de senzație. Mai ales că, știi, nu vei avea plasă". "Cum adică?" am transpirat brusc. "Așa cum îți spun. Dacă nu prinzi trapezul, te-ai ras. Nu mai e nevoie să te vindeci". Și mi-a întors spatele. Am simțit că mi-a trecut temperatura, că nu mai aveam amețeli. Mă stăpânea numai frica. În seara următoare mi-am făcut numărul cu groaza în suflet. A
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
obținut o mică victorie. Dar el îmi refuză această victorie. Și nu mă pot lupta cu el. Cum să te lupți cu un om care nici măcar nu-ți mai opune rezistență? E total absent. Am cerut unui îngrijitor să-l radă. Îi crescuse o barbă mare, țepoasă. 21 decembrie Ar fi trebuit să mă bucur, dar am simțit cerul căzând pe mine. Într-adevăr, roșcovanul nu era nebun! Am făcut o gafă care mă compromite ca medic. Fără să vreau, m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o zi am șters praful de pe masă, am spălat scrumiera, mi-am adunat lucrurile aruncate prin cameră și mi le-am aranjat, mi-am făcut patul, minuțios, mecanic, ca un somnambul, golit cu totul de gânduri, îndobitocit. Apoi m-am ras, m-am spălat îndelung, mi-am pus o cămașă curată și când n-am mai avut ce face m-am înfipt în scaun și cu ochii fixați pe peretele din fața mea, fără să văd nimic, mi-am zis: "Acum ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îmi frigea ceafa începusem să transpir și-mi cădeau picuri de transpirație de pe frunte care făceau să tremure apa și să mi se șteargă pentru câteva clipe figura. Ca într-un vis. După care iarăși mă vedeam. Uitasem să mă rad și poate că asta mă îmbătrînea. Simțeam pe buze, în gură, gustul sărat al transpirației, mă obosea lumina prea multă, prea curată, prea orbitoare, strălucitoare ca în sala cu oglinzi și mi se făcuse sete, am vrut să întind mâna
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
când am ieșit din țară a fost atunci când am plecat ca voluntar în Sudan. Cât timp am stat acolo, a izbucnit un război civil. Într-o zi ne întorceam spre coastă cu mașina și am văzut un sat care fusese ras de pe fața pământului. Erau cadavre pe marginea drumului, fragmente umane, tot tacâmul. Dar cea mai îngrozitoare imagine era aceea a unor copii, vii, dar care se plimbau fără țintă, de fapt mergeau împiedicat. Ca niște stafii. Văzuseră cele mai groaznice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și de diverse soiuri de iarbă. Într-un colț zări un băiat aplecat sârguincios asupra unei chitare, o claie de păr negru, lins acoperindu-i chipul. În fața lui, având și ea o chitară în mâini, stătea o fată cu capul ras în întregime, purtând un tricou alb, foarte larg și pantaloni scurți până la genunchi, care, în ciuda eforturilor sale eroice, nu-și putea ascunde frumusețea. Maggie inspecta încăperea, observând blugii rupți și părul împletit, nemaifiind conștientă de vârsta ei, așa cum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sau doi de Maggie, se ridică. Fiindcă lumina soarelui bătea puternic din față, Maggie nu reuși să distingă mai mult decât o siluetă la început. Dar pe măsură ce se apropie, își dădu seama că era înalt, cu părul tuns scurt, aproape ras. După ce ochii i se obișnuiră cu lumina, observă că avea probabil în jur de treizeci de ani și niște ochi pătrunzători, de un verde clar. Purta doar niște blugi și un tricou larg, dar, își zise Maggie, în alt context
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Un miros dulceag, liniștitor a invadat Încăperea când Cevriye s-a apucat să toarne budinca de orez din ceaunul imens În castroanele mici. În timp ce Cevriye continua să Împartă cu o ușurință exersată budinca, Feride o urma presărând nucă de cocos rasă În fiecare castron. Ar fi fost mult mai bună cu scorțișoară, spuse Banu pe un ton plângăreț. N-ar fi trebuit să uiți să cumperi scorțișoară. Lăsându-se pe spătarul scaunului, Zeliha Își Înălță capul și inspiră adânc, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să-și dea seama, Îi trecuse cu eleganță rolul de oaie neagră a familiei Kazanci fiicei ei. Din fericire, Asya nu părea Încă obosită de lume sau apăsată de neliniște, fiind prea tânără pentru toate astea. Însă tentația de a rade de pe fața pământului edificiul propriei existențe era acolo, lucind mocnit În adâncul ochilor ei, dulcea ispită a auto-distrugerii de care sufereau doar oamenii sofisticați sau gravi. În ceea ce privea Înfățișarea, totuși, mătușa Zeliha Își putea da seama clar că Asya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ai fi lasată În pace ca să te distrugi cât mai repede și mai curând... Asta vrei? Ești fascinată de autodistrugere ca o molie de lumină. Asya a scos un chicot nervos și disprețuitor. — Când bei, bei peste măsură, când critici, razi totul de parcă ai trece cu buldozerul, când ești deprimată, te scufunzi până atingi fundul. Sincer, nu știu cum să te iau. Ești atât de plină de ură, iubito... Poate pentru că sunt o bastardă, a observat Asya trăgând Încă un fum. Nici măcar nu știu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fără strop de ploaie de acum douăzeci de ani, Zeliha alesese să rămână acasă. Își petrecuse mare parte din zi zăcând În pat, răsfoind revistele sau visând cu ochii deschiși. Lângă pat erau un aparat de ras cu care se răsese pe picioare și o sticluță cu loțiune cu apă de trandafiri pe care o aplicase după aceea, ca să calmeze iritarea pielii. Dacă maică-sa ar fi văzut astea ar fi fost foarte supărată. Macă-sa era de părere că femeile trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o aplicase după aceea, ca să calmeze iritarea pielii. Dacă maică-sa ar fi văzut astea ar fi fost foarte supărată. Macă-sa era de părere că femeile trebuiau să-și epileze tot părul de pe corp cu ceară, Însă să nu se radă niciodată. Rasul era doar pentru bărbați. Epilatul era un ritual feminin colectiv. De două ori pe lună femeile Kazanci se adunau În living ca să se epileze pe picioare. Mai Întâi topeau pe plită o bucată mare de ceară care răspândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o Îndepărtau. Uneori mergeau toate la hamam-ul din zonă și se epilau acolo pe picioare, pe podeaua uriașă de marmură de sub aburi. Zeliha ura hamam-ul, spațiul acela al tuturor femeilor, la fel cum ura și ritualul epilatului. Prefera să se radă cu aparatul; era ceva rapid, simplu și intim. Zeliha și-a bălăbănit picioarele deasupra patului și s-a privit În oglida de vizavi. Și-a turnat iarăși loțiune În palmă și În timp ce și-a Întins Încet loțiunea pe piele și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ai făcut cu aparatul meu de ras? — Nu e treaba ta, a răspuns, deși cu o oarecare ezitare. Nu e treaba mea? a Întrebat Încruntându-se și mai tare. Te furișezi În camera mea, Îmi furi aparatul de ras, te razi pe picioare ca după aia să le arăți tuturor bărbaților din vecini și mai spui că nu e treaba mea. Ei bine, dă-mi voie să-ți spun ceva. Greșești al naibii de mult, domnișoară! Chiar e treaba mea să mă asigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acasă. Surorile mele și cu mine ne-am Încrucișat cu el pe culoar cînd ne Întorceam de la școală. Tata Îl angajase la ambalat colete pe care urma să le ducă apoi la poștă. Semăna cu un personaj de western. Era ras În cap și se Îmbrăca mereu În negru. Mi-a vorbit de generalul Patton, care eliberase Luxemburgul, și nu Înțelegea de ce Patton nu nesocotise ordinul atunci cînd i se spusese să nu meargă pînă la Praga, lăsată astfel pe mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
apăruse pe ecran primul carton al genericului. Mama mi-a spus Încetișor: „Poți să-l săruți“. L-am sărutat. Obrazul lui era catifelat. Am recunoscut mirosul de after-shave cu care-l dăduse mama după ras. Nu avusese timp să se radă singur Înainte să moară. Peste o lună, trebuia să fie aniversarea lui! I-aș fi telefonat ca În vremurile bune de altădată și am fi vorbit despre filmele care apăruseră sau despre cartea pe care Malraux o scrisese de curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ziua În care murise, avea o Întîlnire importantă la Aix și, pentru că nu dormise Îndeajuns, se mai Întinsese un pic pe divanul din salon, rugînd-o pe mama să-l trezească cel mai tîrziu la amiază, ca să aibă timp să se radă și să se Îmbrace. Oare de cît timp e nevoie ca să ne dăm seama că cineva care pare profund adormit de fapt a murit? De cîte ori Îl implorăm pe acel cineva să se scoale, de cîte ori Îi spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
plecau, sufeream. Această suferință o numeam Îngrijorare, angoasă, incertitudine. Cu adevărat, sufeream știindu-i În afara puterii mele de ocrotire“. „Eu lucrez pe durata unei vieți“, scrisese el pentru a defini educația copiilor săi. Dimineața, fără să fi dormit, m-am ras cu cea mai mare grijă. Tatei Îi plăcea să fiu bine ras. În catedrală, un preot mi-a făcut semn să mă apropii de microfon ca să citesc textul. Făcusem un montaj din diferite pasaje alese din ultimele cărți ale tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
concentrară atenția asupra urmei adânci lăsate de funie pe gâtul mortului, apoi se ridicară, pentru aer și pentru a-l fixa pe doctor cu fețe nelămurite. ă Un moment. Așa o să vedeți mai clar. Luă o lamă din cufăr și rase barba într-un loc. ă Tot nu văd nimic, spuse Liputin nerăbdător. ă Păi, tocmai asta e, excelența voastră, spuse Porfiri. Nu-i așa? adăugă el, uitându-se la Pervoiedov pentru confirmare. ă Exact, exact, fu de acord doctorul. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
imensă, de sâmbătă seara, iar portarul nu le lăsă să intre. — Haideți, vă rugăm, am bătut atâta drum până aici, Îl rugă Kitty, neobișnuită să străbată atâția kilometri cu mașina doar ca să ajungă la un bar. Portarul, un negru imens, ras În cap, Îmbrăcat Într-un tricou negru mulat, nu păru deloc impresionat. — Drăguță, toată lumea a pierdut două ore pe drumuri ca să ajungă aici. — Kitty e din Manhattan, frățioare, Îi explică Diane, Înfuriată de atâta așteptare. Nimeni nu face asta acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]