1,514 matches
-
poezie de la Desești" pentru întreaga sa operă poetică...! Cavalerul viu își înclina, astfel, sabia sa cu care duelase, cândva, cu aplomb, în fața cavalerului mort. Învinsese noblețea. 2. Prejudecata formulată de George Călinescu, cum că în fiecare critic zace un poet ratat, ne-a făcut să ne uităm printre degete spre opera poetică sau opera pur scriitoricească a criticilor români, încercând să înțelegem "mecanismul ratării". Dar "divinul critic" n-a făcut, poate, decât să întindă o cursă cititorului, ca să-l provoace să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
M-aș fi putut muta în 1990, când, la un moment dat, aveam un post la România literară, probleme de familie m-au împiedicat chiar și numai să iau în calcul posibilitatea asta. Așa cum îmi spunea un bun prieten, ocaziile ratate nu se repetă, nici în cazul meu ocazia nu s-a repetat, iar eu nu am făcut nimic să creez vreuna...! Aș fi avut un alt traiect, cu siguranță mai colorat, mai nuanțat. Invidios pe poveștile și succesele (financiare) ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu e treaba mea, ci a destinului și a criticilor și istoricilor literari. Ar trebui să aflu cine sunt cei care au izbutit și cine cei ce s-au ratat. Ar trebui să aflu rațiunile pentru care ratații sunt considerați ratați. Și, pentru a răspunde aici întrebării care urmează, am să spun că în mare parte poezia mea s-a construit pe ratări existențiale, iar izbânzile din viața mea s-au construit (și) pe ratări în poezie. Aici, pe malurile Dâmboviței
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în prima tinerețe. Incapacitatea unor critici de a mă recepta s-a transformat într-o înjurătură, ei mă arată cu degetul și mă fac să mă resemnez că nu sunt decât ceea ce văd ei în mine, de fapt, un autor ratat sau un personaj mediocru din literatura română. E groaznic, azi criticii literari se cred infailibili cu gusturile lor estetice și judecățile aruncate cinic pe piață, fără scrupule (nu mai pun la socoteală aroganța criticilor tineri, "fără operă", aroganță care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la Paris un om lucid. Printr-un fel de deformare optică istoria nu reține decât numele artiștilor care s-au realizat la Paris. De unde și fantasmele noastre culturale legate de acest oraș. Dar Parisul este și un cimitir de oameni ratați, pe străzile sale zac mormane de cadavre sunt fantomele sutelor de mii de artiști, scriitori, actori, etc. care au venit la Paris în cursul secolelor și care nu au reușit. Eu am scris un roman despre această față nevăzută a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
față cu sine însuși, trebuie să se recunoască și să se contopească. Dar s-ar putea ca omul să nu se recunoască pe sine, să nu se suporte, să nu se iubească. În acest caz întâlnirea omului cu sinele e ratată, omul moare neîmplinit. Că, dacă te uiți bine în jur, de dimineața până seara și de seara până dimineața omul nu face decât să se ascundă, să colporteze nimicurile celorlalți, ca să ascundă adevărurile dureroase din propria ogradă. Oricum, poezia fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
animalică. Îngerul din om exultă că se întoarce în ceruri, animalul din om atârnă mult mai greu, în aceste condiții. În mijlocul catastrofei numai sfinții sunt generoși, și poate că nici ei nu sunt întotdeauna. Oricum, într-o piesuță de teatru ratată, din prima tinerețe, spuneam și demonstram poetic că un om moare de fapt atunci când îngerul părăsește corabia trupului și îl lasă pe animal la timonă. Sănătatea, armonia interioară, fericirea în ultimă instanță, sunt rezultanta înțelegerii dintre înger și animal, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de sentimente expansive, prietenoase, și dintr-o dată voiam să mă Întîlnesc cu oameni pe care nu-i mai văzusem de luni sau chiar ani de zile, oameni care nu-mi plăceau și care nu mă plăceau. Am făcut cîteva Încercări ratate să găsim gazda perfectă, care să aibă un piccolo. Undeva pe parcurs l-am luat cu noi pe Peter și În cele din urmă ne-am hotărît să ne Întoarcem În apartamentul din Henry Street, unde măcar exista un radio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
oarecare amiciție din partea sa mi-a șoptit odată în franceză (iarăși reticență... iarăși discreție) ) "par délicatesse j'ai raté ma vie"; prin delicatețe, și-a ratat, oare, viața, într-adevăr, academicianul Jules Nițulescu? Răspunsul devine, în sine, nedelicat. Ce viață ratată, ca academician, ca profesor adulat de intelectualitatea celui mai "intelectual oraș" românesc? Totuși, cine l-a cunoscut, cine i-a citit sonetele și fragmentele de jurnal (nepublicate, din modestie), cine i-a văzut visătoarele acuarele (nici ele expuse) poate înțelege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
finalul partidei. Au marcat, mai întâi, sucevenii, prin Corneanu (min. 70) pentru ca, un sfert de oră mai târziu, noile achiziții Marchiș și Eudean să conlucreze la golul egalizator, înscris de fundașul adus de la Cetatea Târgu Neamț. 10 FEBRUARIE Un test ratat: FC Panciu - FCM Bacău 2-1 (0-0) FCM Bacău a pierdut ambele jocuri de verificare disputate astăzi, de la ora 11. Din păcate, partida care conta cel mai mult, cea din deplasare, cu FC Panciu, a fost o totală nereușită, din cauza terenului
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
au majorat avantajul doar două minute mai târziu, când Dinu I a centrat perfect de pe dreapta pentru Dinu II, acesta din urmă, liber în mijlocul careului advers, înscriind simplu, cu latul. Fotbaliștii oaspeți au continuat să-și creeze ocazii cu nemiluita, ratate însă cu seninătate de Dinu I și Ene, în minutele 28 și 29. După o jumătate de oră de joc, Doboș și-a luat inima-n dinți și a expediat un trasor de la 22 de metri în stânga lui Irimia, relansând
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
dimpotrivă, ele sînt acelea care conferă psihicului dinamismul, caracterul conflictual ce-i este caracteristic. Ele, instinctele, tind în permanență să se manifeste și, pentru că nu o pot face în mod deschis, o realizează deghizat sub forma viselor sau a actelor ratate (fenomene ce apar din ciocnirea a două intenții una conștientă și alta inconștientă, provocînd ratarea celei dintîi uitări de nume, greșeli de scris, pierderi de obiecte, substituții de cuvinte etc.). S. Freud s-a afirmat în psihologie ca adept al
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dezvoltarea lui. Nu mai este posibilă rezervarea monopolului exercițiului psihanalizei pentru medici și excluderea non-medicilor" (25 bis, p. 122). Sigur, nu este vorba de aplicarea unei terapii psihanalitice, ci doar de dezvăluirea unor tendințe care se ascund în spatele unor acte ratate (lapsus, uitare, confuzii), a unor manifestări aparent bizare ale elevilor. "Oare" se întreabă Freud "este o simplă întîmplare atunci cînd un școlar pierde, distruge, strică obiectele sale de uz curent, cum ar fi ghiozdanul sau ceasornicul său chiar în ajunul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe moarte. Și contribuie în felul ăsta la întreținerea unei stări de lucruri deplorabile. Spunând aceasta, devine complice. Complice stării. Cuvintele cheamă întotdeauna realitatea - și nu e bine să ignori asta. De fapt, sub cuvintele tale borșește disprețul. Te simți ratat, eșuat. Maimuțărești discursul unor indivizi integrați. Ce au aflat care-i șmenul. Dar nu ești decât groaznic de derutat, de confuz. Și cel mai important lucru e că dai impresia că n-ai crezut niciodată în cultură. A fost doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pleacă la piață sau să discute cu un vecin. Sau mai are ocazia să reguleze și el ceva prospătură. De cele mai multe ori, jurnalistul ăsta resentimentar e gata să-ți povestească: „Ce-ar fi fost el dacă...”. De fapt, el nici măcar ratat nu e. Ratatul are un anumit farmec. El e un mediocru. Și abia acești mediocri resentimentari sunt niște inși extrem de periculoși. Țucălarul ăsta e exact individul care: „A avut de gând să...”. Ce-ar fi fost el dacă. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
auzit odată pe doi certându-se la mine pe palier. „Să nu te mai prind la poarta mea“, zicea unul. Poarta, nu ușa. Așa era la el prin Teleorman - sau de unde o fi venit. Și, la nervi, comisese un act ratat. Sau poate auzul îmi jucase din nou feste. Scriam. Să scrii în timp ce trăiești chiar despre ceea ce trăiești. Ca și cum ai merge prin lume îmbrăcat cu niște haine cusute, croite nu tocmai de ispravă și, din când în când, mai adaugi un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
spital la mine. De fapt, mai nimeni dintre căcănarii ăștia nu se obosise să mă viziteze. Io eram bun când aveam garsoniera aia unde se refugiau când voiau să și-o tragă și să se îmbete. Toți niște meschini. Șmecheri ratați. În lumea asta mizerabilă, șmecheria rămâne singura formă de demnitate, zicea cineva. O lume de idioți cu mâna uscată și ureche de tinichea. Bălănescu o să ajungă probabil și el într-o zi să-și facă pantofii cu icre negre. De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
conjuncturali, masculi degenerați, care nu au avut exercițiul puterii, n-au fost obișnuiți să fie lideri și, dintr-o dată, trebuind să se comporte ca atare, se poartă lamentabil, mitocănește. Problema lor e că se cred șmecheri și nu sunt. Golani ratați. R.T. are tendința să dea interpretări freudiene peste tot. Așa zice despre ăștia. Nu are forța să spună pe față că îi disprețuiește, pentru că și atunci îi descrie. De fapt, și descrierea asta în amănunțime e tot o formă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Turcu să-mi spună, bă, cum suporți? Io-l dădeam în judecată! Și Oxi a venit. Și Frecanii. Se citea literatură în draci la mine în sat de când io plecasem și era plin de critici literari cu veleități de jurist ratat. Era o comunitate interpretativă satul meu. Exista o relație de proprietate între oameni și faptele lor. Ei erau singurii care aveau dreptul să le povestească. Iar io mi le însușisem cu nesimțire. Dacă pentru noi un fapt are o multitudine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
copilăria mea cum Învârtea, zece ore din zi, roata mașinii de tipărit. Primul automobil, Încă neisprăvit și inform, trosnind și fumegând când Încerca să urce, cu toată lumea după el ca după urs, coasta Eforiei de pe bulevard; cum și acea Încercare ratată a automobilului electric, imitând cu fidelitate o trăsură, cu caroseria din pai Împletit și În care frumosul berbant de până mai deunăzi, Tilică Burileanu, mecenatul poeților noștri simbo liști, În jachetă pe talie, melon gris-perle și barba deretecată fir-de-a-fir, sta
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Mai stați, domnule profesor, că d. profesor Cu tare intră de obicei târziu la oră.“ Numai unul singur, poate, sau doi din profesorii noștri de la Sf. Sava merită amintirea acestor rânduri, printre care lene șul boier oltean, bun latinist și ratat profesor de liceu (fiindcă, având veleități de profesor universitar, se deochease pe urma unui scandal cu o servitoare violată), conu Mișu Calo ianu, care intra În clasă cu joben În cap și cu șoșonii descheiați, totdeauna cu o jumătate de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
plecării sale intempestive din cercul scriitorilor simboliști, cum și o protestare de independență și un avertisment al afir mării sale viitoare proprii, În afara curentelor literare pe urma cărora „toți băieții din centre au ajuns poeți ai neamului și toți nebunii ratați ai Capitalei, poeți simboliști“. Încăput [mai târziu] pe linia tradiționalistă, nu numai ca poet, dar și ca teoretician politic de extremă dreaptă, N. Davi descu a urmat tradiția obștească și deprimantă a scriitorului român ajuns prea curând la acea limită
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
crisalidă și În fluture multicolor, a intuit cu o tresărire bruscă tabloul, În a cărui alegere eu pusesem la contribuție, cu Îndoielile și frământările minții noastre, lamura strădaniilor unei vieți Întregi de lecturi bune sau rele, de experiențe reușite sau ratate, de frecventări alese sau mediocre. Cariera unor femei ca aceasta, capabilă de asemenea intuiții quasi-geniale, este de foarte scurtă durată, Întunecată fiind curând de obsesia comună la o anumită vârstă tuturor femeilor: măritișul, oricum și cu orice preț. Nu le
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
jugală. Iar sfârșitul lor și al câtorva altele a fost totdeauna năprasnic și s a datorat celor două mari forțe universale des tructive ale amorului sută la sută: goana, de la o vreme, a iubi telor noastre după un măritiș dinainte ratat, dar acceptat totuși ca un refugiu pentru instinctivul lor sentiment de precaritate; sau dispariția lor prematură de pe scena acestei vieți, ca o salvare din orișice malentendu cu lumea și cu ele Însele. Nu știu dacă nu e cumva locul să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și poate am Însemnat ceva În acel moment unic, critic și decisiv, care trebuia să hotărască de soarta, bună sau rea, cine știe?, fiindcă o dra goste plină de iluzii sau o căsnicie Începută sub cele mai bune auspicii, Însă ratate curând, cât și, mai ales, sluțeniile vârstei care nu iartă sunt lucruri tot pe atât de triste și de hidoase pentru o femeie sensibilă ca și necesitatea de a se prostitua. Am cunoscut-o Într-o seară, sunt treizeci de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]