1,619 matches
-
Personal. Le mulțumesc și pe această cale și sper că nu le-am înșelat așteptările. Am optat ca și în 1968, când am pășit pentru prima oară în cariera diplomatică, pentru Direcția culturală, unde lucrasem atâția ani și unde am reîntâlnit pe unii din foștii colegi. Câțiva erau ca și mine reveniți din "exil", în frunte cu directorul Stelian Oancea. Diplomat excelent, cu o largă experiență și o vastă cultură, scriitor de talent, un om integru, plăcut, un foarte bun coleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Eu am întâlnit un extraterestru la Macaubas, recitând din Eminescu și întâlnirea mi s-a părut minunată! La plecarea spre Rio nu știam cum să mulțumim domnului Profesor pentru darurile de suflet ce ni le-a făcut. Aveam să-l reîntâlnesc într-un concediu la București, în 2000, unde ținea ca profesor asociat cursuri de cultură braziliană la Universitate și aduna material documentar pentru o carte "Brazilia și România punți culturale". A fost invitatul meu și al soției într-o seară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
puțin de 152 metri! Ultima mea acțiune importantă a fost participarea la o reuniune internațională UNESCO, alături de delegația României condusă de academicianul Răzvan Teodorescu. Avusesem în octombrie 1992 la Paris, împreună cu ambasadorul nostru, Dan Haulica, întrevederi cu conducerea UNESCO, mă reîntâlnisem la București cu Federico Mayor, așa că UNESCO și generoasa sa activitate îmi erau cunoscute. (Peste câțiva ani, la Montevideo, aveam să fiu implicat în susținerea candidatului român, Ion Caramitru, ministrul culturii, pentru funcția supremă la UNESCO). În noiembrie 1996 se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu-mi văzuse spectacolul la Zagreb, dar că ne Întâlniserăm la cantina studențească a festivalului. „Îmi aduc aminte că ți-am atins umărul și am simțit your vibes și atunci, pe loc, am știut cine ești și că ne vom reîntâlni curând să lucrăm Împreună.“ Așa funcționează Ellen. E o persoană cu totul aparte, suspectată de mulți că ar avea puteri de vrăjitoare. În orice caz, atunci ele s-au confirmat miraculos. În drum spre oraș, spunându-i că nu mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
AMN: Noaptea Încurcăturilor era o jucărie perfectă. După mulți ani, am regăsit sentimentul jocului pur - pe care crezusem că Îl pierduseși - când m-ai invitat la Paris să văd la Opera Garnier Italiana in Algeri. Pe o Înregistrare video am reîntâlnit starea de spirit de comedie grațioasă, dar mai metafizică decât la Piatra, Într-o altă operă În regia ta, Les Indes Galantes de Rameau. Ce frumos și ce armonios ați lucrat la operă mișcarea, tu și Niky! În operă mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Îndrăzneala noastră nepermisă... Ani mai târziu, am jucat În sfârșit Troienele la Săo Paolo, dar cu Naționalul bucureștean, În turneu În cadrul Bienalei. Mulți dintre actorii brazilieni care fuseseră distribuiți cu douăzeci de ani În urmă au venit Încântați să mă reîntâlnească și curioși să fie martori la spectacolul pe care ei nu reușiseră să-l joace. Pentru mine, reprezentațiile cu Troienele au atins aici punctul culminant. O participare ca a spectatorilor brazilieni, trup și suflet, la crearea energiei spectacolului nu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am p\r\sit România În 1973 [i l‑am reg\sit pe Andrei doi ani mai târziu, la Bouffes du Nord, teatrul lui Peter Brook de la Paris, cu ocazia punerii În scen\ a Troienelor de „La Mama“. Ne‑am reîntâlnit cu regularitate [i am revenit Împreun\ În țar\ În 1990, când ne‑am Întâlnit cu oamenii de teatru români pentru prima oar\ dup\ c\derea lui Ceau[escu. Sunt autorul a numeroase c\rți despre teatru, am obținut trei importante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care se furișaseră afară“. După mulți ani, la Muzeul de Istorie Naturală din New York, i-am reprodus această frază care-ți Împleticește limba unui zoolog care mă Întrebase dacă limba rusă este atât de grea pe cât se spune. Ne-am reîntâlnit peste câteva luni și el a spus: „Să știi că m-am gândit mult la guzganii aceia moscoviți; de ce se spune că s-au furișat afară? Hibernau, se ascundeau sau ce se Întâmplase cu ei?“. 5 Gândindu-mă la preceptorii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
comuni. Ne-am dat diploma la aceeași materie, am luat aceleași note, după care el s-a mutat la Paris, unde, În anii următori, a dat lecții de engleză și rusă, În timp ce eu făceam același lucru la Berlin. Ne-am reîntâlnit În anii 1930, am fost În termeni foarte buni În perioada 1938-1940, la Paris. Trecea deseori pe la mine ca să stăm de vorbă, În rue Boileau, unde locuiam În două odăi sărăcăcioase Împreună cu tine și copilul nostru, dar s-a Întâmplat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de un albastru intens și pur, cum, de atunci, n-am mai văzut, cred, niciodată. (Am visat, în schimb, peste un însemnat număr de ani, un asemenea cer într-un vis ce se petrecea tot la Cluj și l-am reîntâlnit într-una din vizitele mele prin muzeele de artă ale Capitalei într-un tablou, pare-mi-se, al lui - sau după - Tizian, intitulat Adam și Eva găsindu-l pe Abel mort). Poarta pe care intram, în calitate de novice, în acea superbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
atâta distructivitate pentru întreaga comunitate omenească. După-amiaza, Marianne Sandels îmi telefonează - a murit Vasko Popa. Sunt profund atinsă de această veste, ca și cum prietenii mei literari ar fi nemuritori în mine. Cu ocazia primului festival de poezie de la Malmö, l-am reîntâlnit pe Vasko fraternizând pentru o cultură autentică, opusă „culturii Coca-Cola” care ne-a invadat simțurile aici, în Vest. Apoi m-a invitat la dans, deși se știe că nu obișnuiește să danseze, și eu l-am refuzat, fiind angajată într-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
foarte cunoscut. Cred că unii scriitori știu mai bine decât doctorii. Câteva însemnări despre vizita în România, după 20 de ani de absență, între 20 și 24 mai. Pe aeroportul Arlanda, apoi în avion, peste tot emoția mea de a reîntâlni timpul, spațiul, natura cu ființele care mi-au fost apropiate a fost mare, aproape insuportabilă. Noroc că prietenii suedezi Agneta (Pleijel) și mai ales Maciej (Zaremba), care deja trăise reîntâlnirea cu țara în care s-a născut, Polonia, m-au
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nimic nu există Iarna în totul, iarna a iubi În care numai durerea rezistă Și pentru ce îmi bate inima Prin tristețile pe care le îndură Tu care mă aștepți, o inimă amabilă, Nu știi că mă azurez Ca să te reîntâlnesc mai subtilă Sunt soldatul albastru al unui vis Gândește-te la mine pierzând rațiunea Văzând visul care se împlinește Confundându-mă cu orizontul De fiecare dată când ochiul se înalță O, tu, iubită fără speranță La care mă gândesc deja
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mai sunt întâmplările vieții. Cu ani în urmă, la Bolgrad, auzisem cântând un tânăr. Avea ceva aparte, ceva care așeza blândețe pe suflet. Tânărul se numea Vasile Cănănău și mai departe nu știu întâmplările vieții lui dar, după ce l-am reîntâlnit la Câșlița, în haine militare, am fost convinsă că va reuși. și m-am bucurat, mai târziu, ascultându-l ca solist al Filarmonicii George Enescu din Iași. Merita. Aici mă opresc și uitându-mă în oglinda timpului, revin la Ismail
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
2005 în "Berlinul reunificat". Am fost la apartamentul din Straussbergerplatz, în Alexanderplatz, în Pankow, la sediul vechii ambasade! Totul se schimbase, eu, oamenii, străzile, casele, vremurile! Am revăzut în marile muzee Altarul din Pergam, Poarta leilor din Babilon, ne-am reîntâlnit cu fascinanta Nefertiti, ne-am plimbat, ca în anii tinereții, pe "Unter den Linden" pe sub tei... Ne-am depănat amintirile la o gradină-restaurant simpatică de pe Kurfurstendamm, locul evadărilor noastre de odinioară într-o superbă după-amiază de octombrie. De la atașatul cultural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
să fie generoasă cu mine, ajutându-mă să refac de astă dată cu fruntea sus și plin de bucurie și satisfacție Via Dolorosa Drumul durerii, revenind în Ministerul Afacerilor Externe, călătorind în repetate rânduri la Santiago (unde aveam să mă reîntâlnesc cu vechile cunoștințe din "dușmănoasa emigrație"), trăind și lucrând ca diplomat ani buni la Rio de Janeiro și Madrid trimis în calitate de "consilier-observator" al Președinției Spaniei la UE, în perioada 1995-1996... Pensionându-mă în 2005, la "68 de primăveri" și după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
decembrie 2009 nici nu mai candidam, nici nu mai ocupam funcția de șef de misiune, revenind din octombrie 2009 la "funcția de pensionar". Bref, Curtea de Apel, termene de judecată, documente, Dosarul de 350 de file, "plăcerea" de a mă reîntâlni în paginile sale cu colegi, rude, prieteni, vecini, locuri exotice Salcia, Midia, Bucegi, Ceahlău, cu câteva duzini de "ochi albaștri" care nu pot spune că sclipeau de inteligență. Un gust amar dintr-o perioadă pe care o credeam și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
să se manifeste în acest fel, să scrie un jurnal. Celelalte motive, explicații, ce vor fi ele, nu le omit. Dar cinstit, mai ales față de mine, mi se pare să recunosc direct că mi-ar face mare plăcere să mă reîntâlnesc cu mici sau mari fragmente din propria mea viață. Este un fel de să spun astfel autoscopie psihică. Pe cine interesează? Nu mă interesează atât pe cine interesează acest jurnal, dar sunt curios să constat în ce măsură mă va interesa pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de lectură pentru vacanță devenise una de nuvele obligatorii (de citit volens nolens) și de nuvele facultative (lecturi de plăcere). Cărțile copilăriei se depopulau de Svetlane și Alioși. Cu greu mai puteam găsi în librării câte un Aleksandr Gaidar ca să reîntâlnești copilul sovietic naiv, simpatic și eroic. Nimeni nu ne-a obligat niciodată să ne modelăm după destine pilduitor-consomoliste. De fapt, în mod curios, cei din generația mea n-au apucat să-i urască pe sovietici, nici măcar să-i cunoască direct
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
și mă descurcam foarte bine la desenul artistic. Îi ajutam pe copii probând o siguranță care mă mira și pe mine. Eram atât de mulțumit și legat de elevii mei încât așteptam cu nerăbdare a doua zi pentru a-i reîntâlni. Când elevii probau că nu s-au pregătit suficient mă supăram și nu îmi mai trebuia nici mâncare. Mă înțelegeam foarte bine cu colegii și mă considerau un partener al lor. Am simțit și am primit cu bucurie și cu
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
ultimul corp de gardă al acestuia. Foarte inteligent, bine văzut la Curte, unde mătușa sa avea rangul de Mare doamnă a Casei Împărătesei, era obligat să-și petreacă vacanțele într-o clinică din Wienerwald pentru dezintoxicare alcoolică. Urma să-l reîntîlnesc la Paris, la Conferința de pace unde, ca șef al delegației germane, a refuzat să-și pună semnătura pe tratatul de la Versailles. A sfîrșit ca ambasador la Moscova, partizan fervent, ca toți diplomații Germaniei, al unei alianțe strînse cu U
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
spre înțelegerea cu Germania, după venirea lui Hitler, ceea ce a dus la catastrofa din 1939239. Acea improvizație de la Riga a avut o repercusiune penibilă pentru mine personal, atingînd iremediabil relațiile mele de prietenie cu Titulescu și pe care l-am reîntîlnit la Geneva, în martie, la dezbaterile de la Societatea Națiunilor pe care avea onoarea să le prezideze din septembrie. Întotdeauna visase să fie omul chemat să creeze o situație normală între U.R.S.S. și noi, nutrind iluzia că prin tranzacții abile
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a marelui maestru de la curte, după cum am arătat mai sus. Corpul diplomatic cuprindea cîteva personalități a căror notorietate depășea cadrul carierei. În frunte, aflat în pragul retragerii și cedîndu-i locul lui Laroche, pe care urma în felul acesta să-l reîntîlnesc după Roma și Varșovia, era Claudel, tot un prieten de la Roma și din timpul războiului din 1914 1918. El desfășura o activitate consulară foarte intensă, cufundat în problema materiilor "ponderabile și semiponderabile", fiind și creatorul, pe hîrtie, al faimoasei căi
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
am mai citit și nu pot să-mi dau seama în ce măsură rezistă la relectură - atunci însă îmi plăcea. Cred că am publicat dialogul nostru în Luceafărul. În tot timpul exilului nu l-am văzut pe Laurențiu Ulici. Când ne-am reîntâlnit, după decembrie ’89, am reînnodat imediat relația noastră, care a devenit chiar mai strânsă decât înainte. Ne reîntâlneam când la București, când la Paris. După ce a devenit președintele Uniunii Scriitorilor, mă invita regulat la Neptun, la colocviul care-i reunea
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Cred că am publicat dialogul nostru în Luceafărul. În tot timpul exilului nu l-am văzut pe Laurențiu Ulici. Când ne-am reîntâlnit, după decembrie ’89, am reînnodat imediat relația noastră, care a devenit chiar mai strânsă decât înainte. Ne reîntâlneam când la București, când la Paris. După ce a devenit președintele Uniunii Scriitorilor, mă invita regulat la Neptun, la colocviul care-i reunea pe scriitorii români răspândiți ca potârnichile pe toate meridianele globului. Ultima dată ne-am văzut undeva în Bretagne
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]